# Lecția 2.1: 11 septembrie și războiul global împotriva terorii

Unitatea a doua acoperă intervalul 2001-2008, adică perioada în care puterea americană a fost exercitată cel mai direct și în care s-au format contragreutățile care apar în unitatea următoare. Prima lecție tratează atacurile din 2001, doctrina care exista deja înainte de ele și măsurile legislative adoptate după.

## 1. Atacurile

La 11 septembrie 2001, nouăsprezece persoane au deturnat patru avioane de pasageri în Statele Unite. Două au fost lovite în turnurile World Trade Center din New York, unul în clădirea Pentagonului, iar al patrulea s-a prăbușit în Pennsylvania, după ce pasagerii au intervenit. Au murit 2.977 de persoane, în afara atacatorilor, din peste optzeci de state. Turnurile s-au prăbușit în aceeași dimineață, transmise în direct de televiziunile din întreaga lume.

Comisia națională de anchetă privind atacurile teroriste asupra Statelor Unite, prezidată de Thomas Kean, ale cărei concluzii au fost publicate în 2004, a stabilit responsabilitatea organizației al-Qaida și a documentat eșecurile de coordonare dintre serviciile americane de informații.

## 2. Al-Qaida și revendicările declarate

Organizația s-a format la sfârșitul anilor '80, în mediul combatanților străini veniți în Afganistan pentru a lupta împotriva ocupației sovietice, mediu care primise sprijin american, saudit și pakistanez.

Textele publicate de Osama bin Laden în 1996 și în 1998 enumeră trei motive ale ostilității față de Statele Unite:

- prezența trupelor americane în Arabia Saudită, instalate acolo din 1990, în timpul crizei tratate în lecția 1.4;
- sancțiunile menținute asupra Irakului și efectele lor asupra populației;
- sprijinul american acordat Israelului.

Enumerarea acestor revendicări explică ținta aleasă, fără a constitui o justificare.

## 3. Doctrina exista înainte de 2001

Reacția americană a fost rapidă și amplă, ceea ce pune o întrebare legitimă: de unde a venit planul. Răspunsul se află în documente publice, produse între 1976 și 2000.

#### Echipa B, 1976

Conducerea serviciului american de informații externe a acceptat, în 1976, evaluarea capacităților sovietice de către un grup de analiști externi, format din critici ai politicii de destindere. Grupul a produs estimări mult mai alarmante decât cele oficiale, ulterior infirmate în bună parte de datele apărute după 1991. Metoda de lucru, adică formarea unui grup paralel de evaluare cu concluzii stabilite în avans, va reapărea în 2002, în pregătirea intervenției din Irak.

#### Directiva de planificare a apărării, 1992

Un proiect de document intern al Departamentului Apărării, redactat sub conducerea lui Paul Wolfowitz și scurs presei în martie 1992, formula obiectivul menținerii poziției americane de unică mare putere și împiedicarea apariției unui rival, inclusiv prin acțiune preventivă[^1] și, la nevoie, fără aliați. Documentul a fost rescris în urma reacțiilor publice, iar formulările lui au revenit zece ani mai târziu în strategia de securitate națională din 2002.

#### Proiectul pentru un nou secol american, 1997-2000

Grupul de analiză politică de orientare neoconservatoare[^2], înființat în 1997, a reunit persoane care au ocupat funcții importante după 2001, între care Dick Cheney, Donald Rumsfeld și Paul Wolfowitz. În ianuarie 1998, membrii lui au cerut public, printr-o scrisoare adresată președintelui Clinton, înlăturarea prin forță a regimului de la Bagdad. În același an, Congresul a adoptat o lege care declara schimbarea regimului irakian obiectiv al politicii americane.

În septembrie 2000, grupul a publicat un raport privind restructurarea forțelor armate. Documentul susținea că transformarea propusă, adică trecerea la forțe mai mici, mobile și dependente de tehnologie, cere timp îndelungat în absența unui eveniment de mare amploare care să o accelereze.

#### Ce presupunea transformarea

Doctrina militară dezvoltată în anii '90 pornea de la ideea că tehnologia de precizie permite câștigarea rapidă a unui război cu efective reduse. Aplicată terorismului, ea susținea că amenințarea provenită de la organizații fără teritoriu poate fi tratată prin acțiune militară împotriva statelor care le găzduiesc. Această a doua idee a fost formulată în zilele imediat următoare atacurilor și a stat la baza intervenției din Afganistan.

> #### INTERPRETARE: plan pregătit sau complot
>
> #### Ce este documentat
>
> Documentele citate mai sus sunt publice, publicate de autorii lor, și arată că un program de politică externă și militară exista formulat înainte de septembrie 2001, împreună cu observația că aplicarea lui cere un eveniment care să schimbe opinia publică.
>
> #### Citirea B
>
> Existența unui plan pregătit dinainte și aplicat după un eveniment nu constituie dovadă că evenimentul a fost provocat sau permis de autorii planului. Teoriile care susțin acest lucru sunt în conflict cu probele materiale privind desfășurarea atacurilor și cu concluziile anchetelor tehnice.
>
> #### Ce se poate verifica
>
> Un grup politic organizat, cu program formulat și cu oameni pregătiți pentru funcții, a putut aplica acest program în câteva luni, întrucât atacurile au produs condiția politică lipsă. Situația se poate compara cu alte cazuri din manual în care o criză a permis aplicarea rapidă a unui program pregătit dinainte, între care măsurile de austeritate din lecția 3.2.

## 4. Afganistan, 2001

Bombardamentele au început la 7 octombrie 2001. Operațiunea terestră a fost dusă în principal de forțele afgane ale Alianței Nordului, sprijinite de forțe speciale și de aviație americană. Kabulul a fost ocupat la 13 noiembrie. Conducerea al-Qaida s-a retras în zona muntoasă Tora Bora, iar Osama bin Laden a trecut în Pakistan.

Conferința de la Bonn, din decembrie 2001, a stabilit o administrație interimară condusă de Hamid Karzai și a creat forța internațională de asistență pentru securitate. Faza militară inițială a durat câteva săptămâni. Prezența militară străină a durat douăzeci de ani și s-a încheiat în august 2021, subiect tratat în lecția 4.1.

## 5. Legislația de excepție

| Măsura | Data | Conținut |
|---|---|---|
| Autorizarea folosirii forței militare | 14 septembrie 2001 | Împuternicire generală de a folosi forța împotriva celor implicați în atacuri, adoptată cu un singur vot împotrivă în Camera Reprezentanților |
| Legea Patriot | 26 octombrie 2001 | Extinderea competențelor de supraveghere, acces la date fără mandat judiciar în anumite condiții |
| Centrul de detenție de la Guantánamo | din 11 ianuarie 2002 | Deținuți plasați în afara teritoriului american, pentru a evita aplicarea garanțiilor constituționale |
| Notele juridice privind interogatoriile | august 2002 | Redefinirea torturii, astfel încât metodele folosite să rămână în afara definiției |
| Programul de predări extraordinare[^3] | din 2002 | Transportul deținuților către centre secrete din state terțe |

Măsurile din tabel au fost adoptate ca răspuns la o urgență și au rămas în vigoare ani la rând, situație numită în dreptul public stare de excepție[^4].

Fotografiile din închisoarea Abu Ghraib, publicate în 2004, au arătat aplicarea acestor metode. În decembrie 2014, comisia pentru informații a Senatului american a publicat rezumatul unui raport de mii de pagini privind programul de detenție al agenției centrale de informații, cu concluzia că metodele folosite au fost mai dure decât cele descrise oficial și că nu au produs informațiile invocate ca justificare.

## 6. România în acest program

România a susținut politic intervențiile și a trimis trupe în Afganistan și, ulterior, în Irak. Aderarea la NATO, obținută în 2004, a fost tratată de guvernele din perioadă drept obiectiv prioritar.

La 31 mai 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în cauza Al Nashiri împotriva României, că statul român a găzduit un centru secret de detenție al agenției americane, cunoscut sub numele de cod „Detention Site Black”, între septembrie 2003 și noiembrie 2005, și că autoritățile române au cunoscut natura tratamentelor aplicate acolo. Reclamantul, cetățean saudit, a fost deținut în acest centru timp de optsprezece luni. România a fost obligată la plata sumei de 100.000 de euro și la efectuarea unei anchete interne. Cererea de rejudecare a fost respinsă în octombrie 2018, iar hotărârea a rămas definitivă. Autoritățile române nu au recunoscut public existența centrului.

Participarea la programul unei mari puteri a fost obținută în schimbul unei garanții de securitate, iar răspunderea juridică a rămas la statul care a găzduit.

## 7. Consecințe pentru dreptul internațional

- La 12 septembrie 2001, aliații au invocat pentru prima dată articolul 5 al tratatului nord-atlantic, care prevede că atacul asupra unui membru este considerat atac asupra tuturor.
- Dreptul la autoapărare, prevăzut în Carta ONU pentru cazul unui atac armat din partea unui stat, a fost extins la atacuri comise de organizații fără teritoriu.
- A fost introdusă categoria de „combatant ilegal”, în afara statutului de prizonier de război și în afara statutului de inculpat penal.

Aceste trei modificări au fost invocate ulterior de alte state pentru propriile operațiuni, argument care revine în lecțiile despre Rusia și despre Israel din unitatea a IV-a.

## Activități și exerciții

1. Explicați diferența dintre explicarea unui atac prin motivele declarate ale autorilor și justificarea lui. Aplicați distincția la unul dintre conflictele din lecția 1.4.
2. Comparați metoda „echipei B” din 1976 cu procedura descrisă în lecția 2.2 privind dosarul armelor irakiene. Ce au în comun?
3. Analizați tabelul măsurilor legislative. Care dintre ele au fost prezentate ca temporare și care mai sunt în vigoare astăzi? Verificați.
4. Dezbatere: un stat care găzduiește un centru de detenție al altui stat răspunde juridic pentru ce se întâmplă acolo. Argumentați ambele poziții pornind de la hotărârea din 2018.
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce condiție politică lipsea, înainte de septembrie 2001, pentru aplicarea programului formulat în documentele din secțiunea 3, și ce a schimbat evenimentul.

_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________

---

## Note

[^1]: Acțiunea preventivă desemnează folosirea forței împotriva unei amenințări considerate probabile în viitor, fără atac prealabil. Dreptul internațional recunoaște autoapărarea în cazul unui atac armat produs sau iminent, iar extinderea la amenințări îndepărtate rămâne contestată.

[^2]: Neoconservatorismul desemnează curentul apărut în Statele Unite în anii '70, format în bună parte din foști adepți ai stângii, care susține folosirea puterii militare americane pentru răspândirea instituțiilor democratice și respinge politica de acomodare cu regimurile adverse.

[^3]: Predarea extraordinară desemnează transferul unei persoane către autoritățile altui stat în afara procedurii legale de extrădare, de regulă către state unde metodele de interogare nu respectă interdicția torturii.

[^4]: Starea de excepție desemnează situația în care garanțiile juridice obișnuite sunt suspendate pe motiv de urgență. Problema politică principală a acestor regimuri juridice este durata: măsurile adoptate ca temporare tind să rămână în vigoare.