# Lecția 3.2: Austeritatea și criza zonei euro

Criza descrisă în lecția precedentă a fost transferată din bilanțurile băncilor în datoria publică. Din 2010, reducerea acestei datorii a devenit obiectivul declarat al politicii economice europene. Lecția urmărește cazul grec, mecanismul monedei unice, măsurile aplicate în România și diferența dintre indicatorii economici și condițiile de viață.

## 1. Grecia înainte de criză

Statul grec, înainte de intrarea în criză, avea următorii factori de risc:

- **Statistici falsificate:** deficitul bugetar raportat pentru 2009 a fost corectat, după alegerile din octombrie acel an, de la 3,7% la 12,7% și ulterior la peste 15% din produsul intern brut. Oficiul european de statistică formulase rezerve asupra datelor transmise de Atena în mai multe rânduri, începând din 2004.
- **Ascunderea datoriei prin operațiuni financiare:** în 2001, anul intrării în zona euro, statul grec a încheiat cu o bancă de investiții americană operațiuni de schimb valutar care au avut ca efect prezentarea unei părți din datorie în afara bilanțului public.
- **Evaziunea fiscală:** estimările privind veniturile nedeclarate se situau, în anii dinaintea crizei, la câteva procente din produsul intern brut, concentrate în profesiile liberale și în activitățile pe cont propriu.
- **Angajarea clientelară în sectorul public:** posturile din administrație și din companiile de stat au fost folosite ca mijloc de recompensare politică de către partidele care s-au succedat la guvernare.
- **Corupția în achizițiile publice:** cazul cel mai cunoscut privește plăți către funcționari și politicieni greci făcute de o companie germană de echipamente, pentru obținerea de contracte publice, investigat timp de peste un deceniu.

În indicele de percepție a corupției publicat pentru anul 2012, Grecia se afla pe ultimul loc între statele Uniunii Europene.

## 2. Cum funcționează moneda unică

Un stat cu monedă proprie care își pierde competitivitatea are la dispoziție devalorizarea: moneda se ieftinește, exporturile devin mai ieftine pentru clienții externi, importurile se scumpesc, iar echilibrul se reface treptat, cu prețul scăderii puterii de cumpărare.

Într-o uniune monetară, această cale dispare. Cursul de schimb este comun, iar valoarea lui rezultă din situația medie a zonei.

| Situația statului | Efectul monedei comune |
|---|---|
| Economie care exportă mai mult decât importă, cu costuri de producție controlate | Moneda comună este mai slabă decât ar fi fost moneda națională, iar exporturile devin mai ieftine pe piețele din afara zonei |
| Economie care importă mai mult decât exportă, cu costuri în creștere | Moneda comună este mai puternică decât ar fi fost moneda națională, iar exporturile devin mai scumpe, iar importurile mai accesibile |

Între 2000 și 2008, cheltuiala cu salariile[^1] necesară pentru fiecare unitate de produs a stagnat în Germania și a crescut cu aproximativ 30% în statele din sudul zonei. Diferența s-a acumulat în comerț: statele din nord au vândut către cele din sud mai mult decât au cumpărat de la ele, iar diferența a fost finanțată prin credite acordate de băncile din nord.

Când calea devalorizării lipsește, ajustarea se face prin scăderea salariilor și a prețurilor interne, procedeu numit devalorizare internă[^2]. Costul ei este suportat direct de populație.

## 3. Cine guvernează moneda unică

- Banca Centrală Europeană este o instituție publică, iar tratatul îi interzice explicit să primească instrucțiuni de la guvernele statelor membre sau de la instituțiile europene. 
- Băncile centrale naționale care formează sistemul au regimuri de proprietate diferite. Banca Greciei și banca centrală belgiană sunt societăți pe acțiuni cotate la bursă, cu acționari privați alături de stat. Banca centrală italiană are ca acționari bănci comerciale și societăți de asigurări.
- Cea mai mare parte a banilor aflați în circulație este creată de băncile comerciale private, prin acordarea de credite. Banca centrală stabilește dobânda și regulile, iar decizia de a crea sau de a restrânge creditul aparține instituțiilor private.

#### Presiunea asupra guvernelor alese

Două episoade documentate arată cum a fost folosită această poziție:

- În noiembrie 2010, președintele Băncii Centrale Europene a transmis guvernului irlandez o scrisoare prin care condiționa menținerea finanțării de urgență pentru băncile irlandeze de solicitarea unui program de asistență cu condiții. Textul a fost publicat în 2014.
- În iunie 2015, în timpul negocierilor cu guvernul grec, aceeași instituție a plafonat finanțarea de urgență a băncilor grecești, ceea ce a dus la închiderea băncilor și la limitarea retragerilor.

## 4. Memorandumurile

| Anul | Valoare | Condiții principale |
|---|---|---|
| 2010 | 110 miliarde de euro | Reducerea salariilor și a pensiilor publice, creșterea taxei pe valoarea adăugată, privatizări |
| 2012 | 130 de miliarde de euro | Reducerea salariului minim, restructurarea datoriei către creditorii privați, cu o pierdere nominală de aproximativ 53% |
| 2015 | 86 de miliarde de euro | Noi reduceri de pensii, creșteri de impozite, fond de privatizare administrat sub supraveghere externă |

## 5. Unde s-au dus banii

Un studiu publicat în 2016 de Jörg Rocholl și Axel Stahmer, de la European School of Management and Technology din Berlin, a urmărit fiecare tranșă din primele două programe, în valoare totală de 215,9 miliarde de euro:

| Destinația | Sumă |
|---|---|
| Rambursarea datoriilor vechi | 86,9 miliarde de euro |
| Plata dobânzilor | 52,3 miliarde de euro |
| Recapitalizarea băncilor grecești | 37,3 miliarde de euro |
| Bugetul statului grec | 9,7 miliarde de euro, sub 5% din total |

Autorii arată că operațiunea a transferat riscul de la creditorii privați, în principal bănci franceze și germane, către creditori publici: mecanismele europene de sprijin, Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană. Pentru al treilea program, calculele indică o distribuție asemănătoare.

## 6. Anul 2015

Alegerile din ianuarie 2015 au fost câștigate de un partid care ceruse în campanie renegocierea datoriei. Yanis Varoufakis, economist, a fost ministru de finanțe între 27 ianuarie și 6 iulie 2015.

Poziția lui, exprimată public înainte și în timpul mandatului, era că datoria grecească nu poate fi rambursată și că programele aplicate din 2010 adâncesc recesiunea care face rambursarea imposibilă. În calitate de ministru a fost obligat să aplice măsuri prevăzute de acordul de prelungire semnat în februarie 2015, împotriva cărora argumentase.

La 5 iulie 2015, într-un referendum organizat asupra condițiilor propuse de creditori, 61% dintre participanți au votat împotriva acceptării lor. Varoufakis a demisionat a doua zi, după ce guvernul a decis să continue negocierile. Acordul semnat în august 2015 conținea condiții mai dure decât cele respinse prin referendum.

Controlul asupra circulației capitalurilor, instituit în iunie 2015, a fost ridicat integral abia în 2019.

## 7. Ce arată produsul intern brut și ce arată condițiile de viață

Produsul intern brut al Greciei a scăzut cu aproximativ un sfert între 2008 și 2016, apoi a revenit la creștere după 2017, cu o întrerupere în 2020. Indicatorii care măsoară situația gospodăriilor arată o evoluție diferită.

| Indicator | Înainte de criză | Punctul cel mai grav | Situația recentă |
|---|---|---|---|
| Șomaj | aproximativ 8% în 2008 | 27,9% în 2013 | sub 10% |
| Șomaj în rândul tinerilor | aproximativ 22% | aproximativ 60% în 2013 | în jur de 20% |
| Persoane în stare de lipsuri materiale severe | 11,2% în 2008 | 22,4% în 2016 | rămâne printre cele mai ridicate din Uniune |
| Salariul minim | 863 de euro în 2011 | redus cu 22%, iar pentru tineri cu 32%, în 2012 | revenit nominal, sub nivelul din 2010 ca putere de cumpărare |
| Pensii | nivelul din 2009 | reduse în serie de tăieri succesive | sub nivelul din 2009 |
| Datoria publică | 127% din PIB în 2009 | peste 180% în 2014 | în jur de 155% |
| Populație | plecarea a aproximativ o jumătate de milion de persoane, în principal tineri cu studii | | |

Cercetările publicate în reviste medicale au consemnat, în anii programelor, creșterea mortalității infantile, creșterea numărului de sinucideri și extinderea infecțiilor în rândul consumatorilor de droguri, în paralel cu reducerea cheltuielilor publice de sănătate.

Diferența dintre cele două seturi de indicatori explică de ce evaluarea programului depinde de ce anume se măsoară. Creșterea economică din ultimii ani se produce de la un nivel coborât, iar puterea de cumpărare a salariilor și a pensiilor rămâne sub cea dinaintea crizei.

## 8. România, 2010

România nu folosea moneda euro, iar acordul semnat în 2009 cu Fondul Monetar Internațional și cu Comisia Europeană a produs măsuri de aceeași natură:

- reducerea cu 25% a salariilor din sectorul public, prin legea adoptată în iunie 2010;
- reducerea cu 15% a pensiilor, declarată neconstituțională de Curtea Constituțională, ceea ce a dus la înlocuirea ei cu alte măsuri;
- creșterea taxei pe valoarea adăugată de la 19% la 24%, de la 1 iulie 2010;
- reducerea indemnizațiilor de șomaj și a altor prestații sociale.

Salariile publice au fost readuse la nivelul anterior în etape, până în 2013. Guvernul care a aplicat măsurile a căzut în 2012, după proteste de stradă.

> #### INTERPRETARE: era austeritatea necesară
>
> #### Ce este documentat
>
> Deficitele grecești erau nesustenabile, iar piețele refuzaseră să mai finanțeze statul. Grecia a ajuns la excedent bugetar primar[^3] și a redobândit accesul la finanțare de pe piață, iar datoria raportată la produsul intern brut a crescut.
>
> #### Citirea A: nu exista altă cale în interiorul uniunii monetare
>
> Fără devalorizare, singura ajustare posibilă trece prin costuri interne. Statele care au aplicat programele mai devreme și mai strict, între care Irlanda și cele baltice, au revenit mai repede la creștere.
>
> #### Citirea B: efectul măsurilor a fost subestimat
>
> Într-un studiu publicat în ianuarie 2013, Olivier Blanchard și Daniel Leigh, economiști ai Fondului Monetar Internațional, au constatat că efectul reducerii cheltuielilor publice asupra producției, numit multiplicator fiscal[^4], fusese subestimat sistematic în prognozele care au stat la baza programelor. Creșterea datoriei raportate la produsul intern brut vine din reducerea numitorului mai repede decât a numărătorului. Restructurarea datoriei a fost făcută în 2012, după ce creditorii privați ieșiseră în bună parte din expunere. Fondurile au ajuns la creditori, în proporțiile din secțiunea 5.
>
> #### Ce se poate verifica
>
> Evoluția produsului intern brut, a datoriei publice, a lipsurilor materiale severe[^5] și a emigrării, în Grecia, Irlanda, Portugalia și România, între 2008 și prezent.

## 9. Cine îndeplinește astăzi criteriile de aderare

Intrarea în zona euro cere, prin tratat, un deficit bugetar sub 3% din produsul intern brut și o datorie publică sub 60% sau în scădere constantă către acest prag, alături de criterii privind inflația, cursul de schimb și dobânzile pe termen lung.

| Statul | Datoria publică, valori recente, aproximative |
|---|---|
| Grecia | în jur de 155% |
| Italia | în jur de 135% |
| Franța | peste 110% |
| Belgia | în jur de 105% |
| Spania | în jur de 100% |
| Portugalia | sub 100% |

În 2024, Comisia Europeană a deschis procedura pentru deficit excesiv împotriva mai multor state membre, între care Franța, Italia, Belgia și Slovacia, toate din zona euro. Criteriile continuă să fie aplicate integral statelor candidate la aderarea la moneda unică.

## Activități și exerciții

1. Explicați mecanismul devalorizării interne. De ce nu poate un stat din zona euro să folosească devalorizarea monedei?
2. Comparați tabelul cu produsul intern brut și tabelul cu indicatorii de trai din secțiunea 7. Ce concluzie diferită se poate formula pornind de la fiecare?
3. Analizați tabelul din secțiunea 5. Cine a fost beneficiarul final al împrumuturilor acordate Greciei?
4. Dezbatere: o instituție independentă de guvernele alese ia decizii care determină politica bugetară a unui stat. Argumentați în favoarea și împotriva acestei construcții.
5. Temă: aflați cât era salariul minim și cât costa un coș de alimente de bază în România în 2010 și cât sunt astăzi. Scrieți în spațiul de mai jos ce arată comparația.

_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________

---

## Note

[^1]: Cheltuiala cu salariile pentru fiecare unitate de produs se calculează împărțind costul total al muncii la cantitatea produsă. Creșterea ei mai rapidă decât la partenerii comerciali scumpește produsul și reduce competitivitatea.

[^2]: Devalorizarea internă desemnează reducerea costurilor de producție ale unei economii prin scăderea salariilor și a prețurilor interne, aplicată atunci când cursul de schimb nu poate fi modificat.

[^3]: Excedentul bugetar primar este diferența pozitivă dintre veniturile și cheltuielile statului, calculată fără dobânzile plătite la datoria publică.

[^4]: Multiplicatorul fiscal exprimă cu cât se modifică producția unei economii atunci când cheltuiala publică se modifică cu o unitate. Dacă valoarea lui depășește unu, o reducere a cheltuielilor produce o scădere mai mare a producției decât suma economisită.

[^5]: Lipsurile materiale severe sunt măsurate printr-o listă de situații: imposibilitatea de a plăti facturile la timp, de a încălzi locuința, de a consuma carne sau echivalent la câteva zile, de a face față unei cheltuieli neprevăzute. Indicatorul este publicat de oficiul european de statistică.