# Lecția 4.6: Autoritarismul de astăzi. Mijloace, estetică, limite

Lecțiile 3.5 și 3.6 au descris mecanismele prin care puterea se consolidează într-un sistem care păstrează alegerile: presa, justiția, regulile electorale, resursele statului. Lecția de față urmărește stratul care se adaugă acestora după 2020, adică modul în care aceste regimuri comunică, și se încheie cu întrebarea dacă forma comunicării are consecințe proprii.

## 1. Cântecele de campanie ca sursă istorică

Partidul aflat la guvernare în Turcia din 2002 produce, pentru fiecare campanie, cântece difuzate la mitinguri, la televiziune și pe internet. Comparația dintre două dintre ele arată o schimbare de poziție.

| Element | „Recep Tayyip Erdoğan”, piesă din 2014 | „Yok Bașka Erdoğan”, tradus „Nu există alt Erdoğan”, piesă din 2023 |
|---|---|---|
| Cine este conducătorul | Glasul celor apăsați, omul poporului, care își ia puterea de la națiune | Singurul om potrivit dintre cei disponibili |
| Relația cu poporul | Conducătorul reprezintă și exprimă poporul | Poporul este chemat să apere țara sprijinindu-l pe conducător |
| Adversarul | Asupritorii, în general, fără nume | Dușmani nedefiniți, într-o lume în dezordine, greu de deosebit de prieteni |
| Ce se promite | Fidelitate față de cuvântul dat, statornicie pe drumul ales | Protecție, într-un moment descris ca periculos |
| Cum se justifică puterea | Prin proveniență: vine dintre oameni | Prin absența unei alternative |
| Încheierea | Numele repetat | Numele repetat, urmat de lozinca oficială a campaniei din 2023, care numește secolul în curs drept secol al Turciei |

Trecerea de la primul tip de text la al doilea corespunde etapelor descrise în lecția 3.5. Cât timp puterea se justifică prin proveniența ei populară, alternanța rămâne posibilă în principiu. Din momentul în care justificarea devine inexistența unei alternative, orice succesor apare drept pierdere, iar înlocuirea conducătorului se confundă cu pierderea țării.

Organizarea comunicării publice în jurul unei singure persoane, prezentată ca indispensabilă, poartă numele de cult al personalității[^1]. Se recunoaște după trei elemente: producția comandată prin mijloace de partid sau de stat, difuzarea pe canalele oficiale și afirmația că țara nu are alt conducător posibil. Piesa din 2023 prezintă toate cele trei elemente.

> #### Cum se citește un cântec de campanie
>
> Un asemenea text este o sursă primară pentru ce a vrut partidul să se creadă în anul respectiv. Întrebările utile sunt:
>
> - Cine plătește producția și unde este difuzată piesa?
> - Ce categorie de public este vizată, judecând după genul muzical ales?
> - Cine este descris drept dușman și cât de precis?
> - Ce anume se promite ascultătorului și ce i se cere?
> - Cum se justifică dreptul de a conduce: prin rezultate, prin proveniență, prin absența alternativei?
>
> Aceleași întrebări se aplică materialelor de campanie din orice țară, inclusiv din România.

## 2. Statele Unite: instituții și divertisment de stat

După 2025, administrația americană a folosit simultan două categorii de instrumente.

#### Instrumentele instituționale

- concedieri masive în administrația federală și blocarea unor cheltuieli aprobate de Congres;
- expulzări executate în temeiul unei legi din 1798, fără procedură individuală, contestate în instanță;
- presiuni financiare asupra universităților și a caselor de avocatură;
- desfășurarea gărzii naționale în orașe conduse de administrații locale de opoziție;
- presiuni asupra posturilor de televiziune prin autoritatea de reglementare a audiovizualului.

#### Accesul presei la instituții

Un al treilea instrument privește condițiile în care jurnaliștii intră în clădirile publice. Acreditarea de presă[^2] este permisiunea de acces, iar retragerea ei îndepărtează redacția de sursa directă, fără să oprească publicarea.

În februarie 2025, Casa Albă a exclus agenția Associated Press din grupul restrâns de jurnaliști care intră în Biroul Oval și în avionul prezidențial, după ce agenția a continuat să folosească denumirea Golful Mexic. Tot atunci, administrația a preluat alcătuirea acestui grup, atribuție care revenise până atunci asociației corespondenților de la Casa Albă. În aprilie 2025, judecătorul Trevor McFadden a dispus încetarea excluderii, cu motivarea că statul nu poate alege redacțiile după conținutul relatărilor lor.

În octombrie 2025, Departamentul Apărării a condiționat accesul în Pentagon de semnarea unui regulament care prevedea retragerea acreditării pentru jurnalistul care solicită informații neaprobate în prealabil. Peste treizeci de redacții au refuzat semnarea, între care Associated Press, Reuters, New York Times, Washington Post, CNN, Fox News și Newsmax, iar aproximativ patruzeci de jurnaliști și-au predat legitimațiile la 15 octombrie. La 20 martie 2026, judecătorul Paul Friedman a anulat prevederile contestate, într-un proces deschis de New York Times și de reporterul Julian Barnes, și a dispus oprirea aplicării lor.

#### Instrumentele de comunicare

- **Parteneriatul cu PragerU:** în iulie 2025, organizația PragerU, o fundație care produce materiale educative conservatoare și care nu este universitate acreditată[^3], a fost prezentată drept partener educațional oficial al Casei Albe. Proiectul comun, lansat pe 25 iunie 2025 în prezența secretarei pentru educație, cuprinde portrete vorbitoare generate cu inteligență artificială ale celor 56 de semnatari ai declarației de independență, expuse într-o clădire oficială. Materialele organizației erau deja introduse în programa școlară din mai multe state americane.
- **Jocurile publicate de Casa Albă:** în septembrie 2026 a fost deschisă o pagină oficială cu cinci jocuri care reiau mecanica unor jocuri clasice. „Build the Wall” preia mecanica jocului Tetris, cu piese care formează un zid de frontieră. „Rio Run” preia mecanica jocului Snake, cu un șir de persoane reținute care crește pe măsură ce jucătorul avansează de-a lungul Rio Grande. „Supply Line” cere jucătorului să respingă alimente de pe o bandă rulantă. „Flappy Bill” preia mecanica jocului Flappy Bird, cu un vultur care transportă o lege. „Trump Savings Tycoon” cere colectarea de bani pentru conturile de economii pentru copii. Lansarea a fost anunțată prin animații care imitau secvențele de pornire ale consolelor de jocuri. Compania care deține drepturile asupra jocului Tetris a precizat public că nu a participat la realizarea primului joc și că tratează cu seriozitate încălcarea drepturilor de autor.

Deosebirea față de propaganda de stat clasică este modul de consum: nimeni nu este obligat să joace, iar produsul se prezintă ca divertisment. Politica publică, în cazul deportării, devine mecanică de joc.

## 3. Imaginile generate automat

În februarie 2025, președintele american a publicat un material video generat automat, discutat în lecția 4.4. Practica s-a extins.

Cazul care arată cel mai clar funcția acestor imagini este cel al unei activiste americane care, în timpul unui uragan din 2024, a publicat imaginea generată automat[^4] a unui copil purtând în brațe un cățel, într-o zonă inundată. Confruntată cu faptul că imaginea nu reprezenta un eveniment real, ea a răspuns public că proveniența imaginii nu are importanță.

Aceasta este trăsătura care deosebește imaginea generată de fotografia falsificată. Fotografia falsificată pretinde că este dovadă și se prăbușește când se dovedește falsă. Imaginea generată nu pretinde acest lucru: ea exprimă o stare, iar criteriul adevărului este declarat lipsit de relevanță.

#### Cine folosește această formă

Concentrarea acestor materiale la formațiunile de dreapta radicală și la unii politicieni din partidele tradiționale a fost constatată de Hany Farid, profesor la Universitatea California din Berkeley și specialist în identificarea materialelor generate automat, care a analizat inclusiv portretele produse pentru proiectul menționat mai sus, și de Renée DiResta, cercetătoare a comunicării online, care studiază producția în masă de conținut politic. Publicația americană 404 Media a documentat răspândirea acestei estetici în comunicarea politică.

Explicațiile propuse sunt costul apropiat de zero, viteza de producție și faptul că respingerea criteriului de adevăr este ea însăși un mesaj politic, adresat unui public care consideră presa și instituțiile nedemne de încredere.

În România, materialele de campanie de acest tip sunt analizate public de Silviu Istrate, cunoscut ca Faiăr Silviu, care le descompune în direct pe canalele sale de transmisiune. Volumul de material generat automat pe care îl vede depășește mult media, întrucât își alege deliberat, pentru analiză, tocmai clipurile politice difuzate pe platformele video scurte.

Formațiuni de stânga din Europa nu au adoptat, până la data redactării manualului, această formă de comunicare. Două exemple:

- **La France Insoumise**, formațiune de stânga franceză, folosește în campanii înregistrări de la mitinguri, materiale explicative și transmisiuni în direct.
- **Partidul SENS** din România, înființat în toamna anului 2023, de orientare progresistă și ecologistă, își construiește comunicarea pe materiale filmate și pe texte de program.

Observația are o limită: absența unei practici la un moment dat nu este o trăsătură permanentă, iar constatarea trebuie refăcută periodic.

> #### INTERPRETARE: are forma comunicării consecințe proprii
>
> #### Ce este documentat
>
> Materialele descrise în lecție au fost publicate de conturile oficiale ale instituțiilor și ale conducătorilor, iar o parte dintre ele au fost generate automat, fără ca proveniența să fie indicată.
>
> #### Citirea A: forma este secundară
>
> Ce contează sunt instituțiile: instanțe care își pot impune hotărârile, alegeri corect organizate, presă care poate publica fără represalii. Un guvern care respectă aceste limite poate publica orice fel de materiale, iar unul care nu le respectă rămâne periculos indiferent cât de sobru comunică. Estetica se schimbă cu moda.
>
> #### Citirea B: forma este mecanismul
>
> Un public obișnuit ca imaginile publice să fie fabricate și ca acest lucru să fie considerat lipsit de importanță își pierde criteriul cu care ar putea verifica afirmațiile puterii. Odată acceptată ideea că proveniența unei imagini nu contează, dispare și baza pe care se poate contesta o afirmație oficială. Din această perspectivă, estetica pregătește terenul pentru celelalte măsuri.
>
> #### Ce se poate verifica
>
> Măsurarea încrederii în presă și în instituții, pe categorii de vârstă; frecvența cu care afirmațiile false rămân în circulație după dezmințire; comportamentul electoral al celor care declară că nu au încredere în nicio sursă de informație.

## 4. Limitele

Regimurile descrise în această lecție și în cele două precedente pierd, uneori:

- În Turcia, opoziția a câștigat alegerile locale din 2024, iar reacția judiciară din 2025 și 2026 a fost tratată în lecția 3.5.
- În Polonia, alternanța prin vot a avut loc în 2023.
- În Statele Unite, instanțele federale au suspendat o parte dintre măsurile administrative, iar alegerile parlamentare parțiale sunt programate în noiembrie 2026.
- În Brazilia, fostul președinte a fost judecat și condamnat pentru tentativa de a răsturna rezultatul alegerilor din 2022.

Elementul comun al acestor cazuri este existența unei instituții pe care puterea nu apucase să o controleze: o instanță, o autoritate electorală, o administrație locală.

## Activități și exerciții

1. Aplicați cele cinci întrebări din caseta despre cântecele de campanie unui material electoral românesc din ultimii doi ani.
2. Explicați diferența dintre o fotografie falsificată și o imagine generată automat, din punctul de vedere al posibilității de verificare.
3. Analizați tabelul de la punctul 1. Ce înseamnă, pentru posibilitatea alternanței, trecerea de la justificarea prin proveniență la justificarea prin absența alternativei?
4. Dezbatere pe baza casetei de interpretare: contează forma comunicării sau doar starea instituțiilor?
5. Temă: alegeți un joc, o reclamă sau un material video publicat de o instituție publică din România. Scrieți în spațiul de mai jos ce politică publică promovează și prin ce mijloace.

_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________

---

## Note

[^1]: Cultul personalității desemnează organizarea comunicării publice în jurul unei singure persoane, prezentată ca indispensabilă. Se recunoaște după producția comandată prin mijloace de partid sau de stat, după difuzarea pe canale oficiale și după justificarea puterii prin absența unei alternative.

[^2]: Acreditarea de presă este permisiunea eliberată de o instituție publică pentru accesul jurnaliștilor în sediul ei și la evenimentele pe care le organizează. Ea nu condiționează dreptul de a publica, iar retragerea ei se măsoară prin pierderea accesului la sursa directă.

[^3]: Acreditarea instituțiilor de învățământ este procedura prin care o autoritate independentă confirmă că o instituție îndeplinește standarde de calitate. O organizație care folosește cuvântul universitate în denumire fără a fi acreditată nu eliberează diplome recunoscute.

[^4]: Imaginea generată automat este produsă de un model antrenat pe imagini existente, pornind de la o descriere în cuvinte. Ea nu are un referent real, spre deosebire de fotografie, care înregistrează lumina reflectată de un obiect existent.