Prefață

Manualele de istorie din școala românească se opresc, în practică, cu un deceniu sau două înainte de prezent. Programa ajunge la 1989, uneori la aderarea la Uniunea Europeană, după care se închide. Elevul iese din liceu știind ce s-a întâmplat în perioada comunistă și rămâne fără instrumente pentru anii pe care i-a trăit. Cartea de față începe exact acolo unde se opresc celelalte: decembrie 1989. Redactarea s-a încheiat la 10 septembrie 2026, iar datele cuprinse aici sunt cele publicate până la acea dată.

O problemă de documentare#

Istoria recentă se scrie în condiții tehnice noi. Arhivele de stat pentru ultimele trei decenii sunt în mare parte închise, iar termenele de declasificare se împlinesc după ce generația care a luat deciziile iese din viața publică. Ce rămâne accesibil există aproape exclusiv în formă digitală. Un protest din 2013 se reconstituie din filmări încărcate pe platforme private, din fire de discuție șterse între timp, din comunicate care rămân la vedere atâta vreme cât cineva plătește găzduirea. O parte din ce știm despre politica externă americană a anilor 2000 provine din documente scurse, publicate fără acordul emitentului.

Lecția introductivă discută cum se verifică o afirmație despre un eveniment petrecut acum șase ani, cum se distinge o sursă primară de o relatare, și ce se pierde atunci când o platformă își schimbă politica de arhivare.

De ce și evenimentele mai vechi cer o corectură#

Perioada 1989-2001 este deja documentată, însă categoriile prin care ajunge în manuale au fost formulate la Washington și la Bruxelles: tranziție, reformă structurală, integrare, sfârșitul istoriei. Fiecare dintre acești termeni descrie un proces real și ascunde un cost. „Reforma structurală” a însemnat, în Rusia anilor '90, o scădere a speranței de viață masculine de câțiva ani în mai puțin de un deceniu. „Integrarea” a însemnat, pentru industria est-europeană, achiziția activelor viabile și închiderea restului. Manualul reia aceste perioade cu cifrele în față și cu întrebarea cine a decis și cine a plătit.

Același reflex funcționează la scară mondială. Războaiele din Golf și din Iugoslavia sunt povestite prin comunicatele beligeranților dominanți, iar conflictele din Congo, din Sahel sau din Yemen dispar din cronologie pentru că nu au fost filmate de aceleași redacții.

Cadrul analitic este declarat#

Orice manual are un cadru. Manualul care nu îl anunță îl are nescris, în alegerea evenimentelor și în adjective. Aici cadrul este spus la început și explicat într-o anexă teoretică: sistemul mondial este descris prin raporturi între centru, semiperiferie și periferie, iar România apare ca semiperiferie, cu ce decurge din asta pentru salarii, pentru migrație și pentru marja de decizie politică. Imperialismul este tratat ca o categorie descriptivă, cu forme teritoriale, economice și informaționale, aplicabilă tuturor puterilor care întrunesc condițiile.

Elevul primește, alături de cadru, mijloacele de a-l contesta. Casetele marcate „INTERPRETARE” pun față în față citiri concurente ale acelorași date, iar exercițiile cer verificarea unei surse înainte de formularea unei opinii.

Autori care apar în manual#

Analiza economică și politică a ultimelor decenii a produs o literatură care rareori ajunge la elevi. Manualul o introduce prin fragmente scurte și prin trimiteri:

• Yanis Varoufakis, ministru de finanțe al Greciei între ianuarie și iulie 2015, a publicat ulterior propria relatare a negocierilor cu Eurogrupul. Textele lui servesc în lecția despre austeritate și despre modul în care se iau deciziile în zona euro.
• Slavoj Žižek scrie despre ideologie și despre felul în care un aranjament economic ajunge să pară singurul posibil. Apare în lecțiile despre anii '90 și despre discursul public de după 2008.
• Naomi Klein, prin documentarea privatizărilor care urmează dezastrelor și crizelor, la unitatea despre tranziție și la cea despre criza financiară.
• Joseph Stiglitz, pentru critica programelor Fondului Monetar Internațional, la lecțiile despre tranziție și despre criza asiatică.
• Andreas Malm, Kohei Saito, Michael Löwy, Troy Vettese și Drew Pendergrass, pentru curentele ecosocialiste discutate la lecția despre climă.
• Deborah Brautigam, pentru cercetarea asupra datoriei africane față de China, și Cory Doctorow, pentru descrierea degradării platformelor online.
• Autori din tradiția sistemului mondial și a teoriei dependenței, pentru anexa teoretică.

Manualele de economie și de istorie contemporană citează de regulă autori ai ortodoxiei economice dominante. Aici locul acela este ocupat de autorii de mai sus. Prezența lor înseamnă că argumentele lor sunt expuse și supuse verificării, împreună cu obiecțiile formulate împotriva lor.

Evenimente care lipsesc din cronologiile obișnuite#

O parte din manual este dedicată episoadelor care rămân în afara sintezelor, deși explică bine mecanismele discutate:

• Lützerath, sat din Renania de Nord-Westfalia, evacuat și demolat în ianuarie 2023 pentru extinderea minei de lignit Garzweiler II, în urma unui acord care permitea exploatarea cărbunelui de sub el. Cazul arată cum se negociază concret politica energetică europeană.
• Marikana, august 2012, unde poliția sud-africană a deschis focul asupra minerilor aflați în grevă la o exploatare de platină.
• Standing Rock, 2016, și conflictul din jurul conductei Dakota Access.

Ce își propune și ce nu acoperă manualul#

Numele apar direct. Persoanele publice, partidele și companiile sunt numite, iar afirmațiile despre ele sunt atribuite instituției sau publicației care le-a produs: hotărârea unei instanțe, raportul unei comisii, situația financiară depusă, comunicatul unui institut de statistică, ancheta unei redacții cu autor identificat. Acolo unde există doar o acuzație în curs de judecată, acest lucru este scris ca atare.

Manualul nu cuprinde note bibliografice și nici adrese web. Un manual școlar are altă formă decât o lucrare enciclopedică, iar aparatul de note îngreunează lectura fără să o ajute. În plus, adresele web se degradează: o parte însemnată dintre legăturile citate în lucrări de acum zece ani nu mai duc nicăieri, iar numele unui document rămâne căutabil și după ce adresa dispare. Trimiterea se face, prin urmare, prin numele emitentului și prin identificarea documentului: rezoluția și numărul ei, hotărârea și părțile, indicatorul și institutul care îl publică. Verificarea rămâne în sarcina cititorului, iar lecția 0 arată cum se face.

Autorul acestei cărți este pasionat de sociologie și de istorie contemporană, fără să fie istoric de profesie. Ultimele lecții descriu procese neîncheiate, ale căror urmări se vor vedea după publicare. Unele cifre se vor schimba, iar cititorul care deschide manualul mai târziu are de verificat, pentru fiecare afirmație recentă, ce s-a modificat între timp.

Lectura acestui manual cere creion și acces la internet. Exercițiile sunt construite pornind de la ideea că elevul verifică ce citește, inclusiv aici.

Lecția 0: Cum se scrie istoria recentă

Un istoric care studiază secolul al XIX-lea lucrează cu documente păstrate în arhive publice, catalogate, accesibile oricui completează o cerere. Un istoric care studiază anul 2016 lucrează cu materiale aflate în proprietatea unor companii private, care pot fi șterse fără preaviz, modificate după publicare sau retrase din motive comerciale. Această lecție arată ce înseamnă asta pentru cine vrea să înțeleagă ultimii treizeci și cinci de ani.

1. Distanța și arhivele închise#

Regula generală în arhivistica europeană este că documentele oficiale devin accesibile publicului după un termen de treizeci de ani, cu excepții mai lungi pentru documentele de securitate națională și pentru datele personale¹. Pentru anul 2026, asta înseamnă că dosarele guvernamentale disponibile ajung, în cel mai bun caz, până în 1996.

Consecința practică: perioadele tratate în unitățile I și II ale acestui manual pot fi verificate parțial în arhive, iar unitățile III și IV se sprijină pe presă, pe date statistice, pe documente scurse și pe declarații publice. Nivelul de certitudine scade pe măsură ce ne apropiem de prezent, iar manualul spune de fiecare dată pe ce se sprijină o afirmație.

În România, dosarele Securității sunt administrate de CNSAS și au fost deschise treptat după 1999. Fondurile privind privatizările din anii '90 se află la Arhivele Naționale, la Curtea de Conturi și în instanțe, unele încă în litigiu.

2. Suportul fizic dispare#

Un ziar tipărit în 1994 există în mai multe exemplare, în biblioteci, prin depozit legal². Textul lui rămâne identic indiferent cine îl citește și când.

O postare din 2016 există într-o bază de date administrată de o companie. Ea poate fi editată, ștearsă de autor, ascunsă de platformă, sau poate dispărea cu totul atunci când serviciul se închide. Rețeaua Google+ a fost închisă în 2019, cu tot conținutul public creat pe ea. Legăturile către pagini web se degradează constant, fenomen numit degradarea legăturilor web: o parte însemnată dintre adresele citate în articole de acum zece ani nu mai duc nicăieri.

Compensații parțiale există. Internet Archive păstrează copii ale paginilor web de la mijlocul anilor '90, iar unele biblioteci naționale arhivează domeniile proprii. Aceste copii sunt incomplete și depind de finanțarea unor organizații private.

Se adaugă o problemă apărută după 2019: falsificarea materialului audiovizual a devenit ieftină. Înregistrările video și fotografiile își pierd statutul de dovadă în sine, iar verificarea trece pe metadate, pe surse multiple și pe coroborare.

Concluzia de metodă#

Captura de ecran are valoare probatorie mică. Pentru o afirmație importantă se caută documentul original, adresa permanentă, numărul de dosar, comunicatul oficial.

3. Tipuri de surse#

O categorie proprie ultimelor decenii este documentul scurs: material intern făcut public fără acordul emitentului. Cablogramele diplomatice americane publicate în 2010, Panama Papers în 2016 și Pandora Papers în 2021 au furnizat surse primare pentru evenimente foarte recente, cu prețul unei probleme de autenticitate: cine verifică un document care nu are un emitent dispus să îl confirme. Consorțiile de jurnaliști care le-au publicat au răspuns prin verificare încrucișată cu registre publice.

4. Verificarea unei afirmații în cinci pași#

1. Formulează afirmația exact: „Economia a crescut” devine „PIB-ul real a crescut cu 3,4% în 2017 față de 2016”.
2. Caută sursa primară: Cifra de PIB vine de la institutul național de statistică, cu o dată a publicării și cu revizuiri ulterioare.
3. Verifică data și versiunea: Datele economice se revizuiesc luni sau ani mai târziu. Cifra citată în presă este adesea prima estimare.
4. Întreabă cine produce datele și în ce interes: O statistică despre eficiența unui program este produsă, de regulă, de instituția care administrează programul.
5. Caută o sursă independentă care măsoară același lucru: Când două instituții fără legătură ajung la valori apropiate, încrederea crește.

5. Wikipedia și punctul de vedere neutru#

Wikipedia este, pentru majoritatea elevilor, prima sursă consultată. Regula ei editorială centrală se numește punct de vedere neutru³ și cere ca articolul să prezinte pozițiile publicate în surse considerate de încredere, proporțional cu greutatea lor în literatura respectivă.

Această regulă produce texte utilizabile și are limite:

• Ea măsoară starea publicațiilor, nu starea dovezilor. Un domeniu în care majoritatea lucrărilor apar într-o singură țară va produce un articol care reflectă istoriografia acelei țări.
• Greutatea unei poziții depinde de cine finanțează cercetarea și în ce limbă publică. Literatura în engleză cântărește mai mult decât cea în rusă, ucraineană sau chineză, indiferent de conținut.
• Versiunile lingvistice ale aceluiași articol diferă frecvent. Articolul român, cel englez și cel rus despre același eveniment din 2014 pot avea cronologii care se contrazic.
• Regula se aplică textului, fără să garanteze că sursele citate au fost citite corect.

Un articol poate respecta integral procedura și poate rămâne în urma dovezilor. Procedura este o metodă de redactare, iar corectitudinea unei afirmații se stabilește prin confruntarea cu sursele primare.

6. Cercetătorii au poziții, iar asta se poate citi#

Sociologii și istoricii care scriu despre ultimele decenii au opinii ferme și motive să le aibă. Ei sunt contemporani cu obiectul studiului, iar unii au participat la evenimentele descrise.

Poziția unui autor se stabilește din întrebări simple: unde lucrează, cine finanțează cercetarea, în ce limbă publică, ce a susținut în trecut, ce nu discută. Aceste întrebări servesc la citirea textului, iar concluzia nu se anulează prin biografia autorului. O afirmație a unui economist angajat al unei bănci se verifică prin aceleași cinci etape ca oricare alta.

Exemplu tratat în unitatea I: consilierii economici care au recomandat terapia de șoc în Europa de Est au publicat evaluări favorabile ale propriilor recomandări, iar cercetătorii care au măsurat mortalitatea și sărăcia din aceeași perioadă au ajuns la alte concluzii. Ambele grupuri au date. Diferența stă în ce anume au ales să măsoare.

7. Propagandă, publicitate politică, conturi false#

Perioada acoperită de manual conține trei mecanisme de influențare a opiniei care lasă urme documentabile:

• Comunicarea oficială de război, cu exemple în 1991, 1999, 2003 și după 2022. Comunicatul unui beligerant este o sursă primară pentru ce a vrut acel beligerant să se creadă.
• Publicitatea politică țintită, apărută după 2010, care livrează mesaje diferite unor grupuri diferite de alegători. Registrele de reclame publicate de platforme după 2018 permit reconstituirea parțială a campaniilor.
• Astroturfingul⁵ și rețelele de conturi coordonate, folosite pentru a simula sprijin popular.

Anularea alegerilor prezidențiale din România în decembrie 2024 este studiată în unitatea IV tocmai ca material de metodă: ce s-a putut proba, cu ce documente, și ce a rămas în stadiul de afirmație.

8. Corelație și cauzalitate#

Multe afirmații despre ultimele decenii au forma „țările care au făcut X au ajuns la Y”. Înainte de a accepta o astfel de propoziție, se verifică trei lucruri: dacă cele două fenomene au și o altă cauză comună, dacă ordinea în timp este cea sugerată, și dacă selecția țărilor comparate a fost făcută înainte sau după cunoașterea rezultatului.

Exemplu: Polonia și România au aplicat programe de reformă cu conținut asemănător și au avut evoluții diferite. Comparația devine utilă doar dacă intră în calcul structura industrială moștenită, datoria externă, distanța față de piețele occidentale și volumul investițiilor primite.

Activități și exerciții#

1. Alegeți un eveniment din ultimii cinci ani și comparați articolul de Wikipedia în limba română cu cel în limba engleză. Notați trei diferențe de conținut și încercați să explicați de unde vin.
2. Luați o afirmație numerică dintr-o știre recentă și parcurgeți cei cinci pași de verificare. Ajungeți la sursa primară.
3. Căutați o adresă web citată într-un articol de presă mai vechi de opt ani. Mai funcționează? Dacă nu, încercați să găsiți pagina în Internet Archive.
4. Discuție în clasă: dacă o poziție este susținută de majoritatea publicațiilor dintr-un domeniu, ce anume ne spune asta și ce nu ne spune?
5. Temă: alegeți o afirmație despre un eveniment din perioada 1989-2026 pe care ați auzit-o repetată în familie sau online. Scrieți în spațiul de mai jos ce sursă primară ar fi necesară pentru a o confirma sau infirma, și dacă acea sursă este accesibilă astăzi.

Lecția 1.1: Anul 1989 în Europa de Est

În mai puțin de șase luni, între iunie și decembrie 1989, șase regimuri comuniste europene au încetat să mai controleze puterea politică. Ordinea instalată în 1945 și confirmată prin intervenții militare în 1953, 1956 și 1968 s-a desfăcut fără intervenție externă. Lecția urmărește cum se apărau aceste regimuri, cum au căzut și cine a preluat puterea după ele.

1. Cum se apăra un regim comunist înainte de 1989#

Regimurile din bloc dispuneau de aparate de securitate extinse și cu metode diferite de la o țară la alta.

Republica Democrată Germană#

Ministerul Securității Statului, cunoscut ca Stasi, avea în 1989 aproximativ 91.000 de angajați și un număr de informatori estimat la peste 170.000, la o populație de 16,4 milioane de locuitori. Începând cu Directiva 1/76, aparatul a trecut de la arestări la o metodă numită Zersetzung¹, al cărei scop era destrămarea vieții unei persoane fără proces public. Practicile documentate în dosare includ comenzi și livrări făcute pe numele țintei fără știrea ei, anularea unor servicii contractate, mutarea obiectelor din locuință, zvonuri plasate la locul de muncă, scrisori anonime trimise soției sau soțului. Un membru al mișcării pentru drepturile omului putea primi acasă mărfuri pe care nu le comandase, urmate de plăți, în timp ce vecinii erau informați că trăiește peste posibilități. Metoda a fost aleasă pentru că produce izolarea disidentului cu costuri diplomatice mici.

România#

Securitatea a folosit rețeaua de informatori, ascultarea telefoanelor, evidența mașinilor de scris și internarea psihiatrică. Regimul a adăugat o pârghie economică: plata integrală a datoriei externe, încheiată în aprilie 1989, obținută prin exportul alimentelor și prin raționalizarea consumului intern.

Cehoslovacia#

După 1968, epurarea din partid a scos din funcții câteva sute de mii de membri. Perioada s-a numit oficial „normalizare” și a funcționat prin excluderea din profesie a celor care semnau texte critice.

Aceste aparate au rămas intacte până în toamna lui 1989. Explicația căderii se caută în datoria externă acumulată de Polonia și Ungaria, în refuzul conducerii sovietice de a mai interveni militar² și în pierderea sprijinului în interiorul partidelor aflate la guvernare.

2. Tranzițiile negociate: Polonia și Ungaria#

În Polonia, sindicatul Solidaritatea, scos în afara legii după 1981, a fost readus la masa tratativelor în februarie 1989, într-o situație de criză a plăților externe. Acordul mesei rotunde³ a prevăzut alegeri parțial libere. La 4 iunie 1989, opoziția a câștigat toate mandatele pentru care avea dreptul să concureze. În septembrie, Tadeusz Mazowiecki a devenit primul prim-ministru necomunist din bloc.

În Ungaria, conducerea partidului începuse reformele economice cu mult înainte. Negocierile din vara lui 1989 au dus la republică proclamată în octombrie și la alegeri libere în martie 1990. Tot Ungaria a produs efectul care a destabilizat Germania de Est: deschiderea graniței cu Austria, în septembrie 1989, a permis plecarea a zeci de mii de cetățeni est-germani aflați în vacanță.

3. Germania de Est#

Plecarea est-germanilor din țară, pe ruta Ungariei și a Cehoslovaciei, a fost urmată de demonstrațiile de luni seara de la Leipzig, care au crescut de la câteva mii de participanți în septembrie la peste 300.000 la începutul lui noiembrie. Erich Honecker a fost înlocuit la 18 octombrie de propriul birou politic. La 9 noiembrie, un anunț confuz privind noile reguli de călătorie a dus la deschiderea punctelor de trecere din Berlin în aceeași seară. Alegerile din martie 1990 au fost câștigate de forțele care cereau unificarea rapidă, realizată la 3 octombrie 1990.

4. Cehoslovacia și moștenirea Primăverii de la Praga#

Anul 1968 explică o parte din ce s-a întâmplat în 1989. Reformele conduse de Alexander Dubček între ianuarie și august 1968, cunoscute ca Primăvara de la Praga, au fost oprite prin invazia trupelor Pactului de la Varșovia din 21 august. Urmările au produs trei efecte cu bătaie lungă:

• Un grup de cadre excluse: epurările din anii 1969-1970 au scos din partid și din funcții un număr mare de membri, care au rămas în societate ca rezervor de competențe și de nemulțumire.
• O memorie publică a înfrângerii: gestul lui Jan Palach, în ianuarie 1969, a rămas un punct de referință, marcat public la fiecare aniversare, inclusiv în ianuarie 1989, când comemorarea a fost dispersată de poliție.
• O rețea de disidență organizată: Carta 77⁴ a apărut din mediul format după 1968 și a furnizat, doisprezece ani mai târziu, oamenii care au condus negocierile.

La 17 noiembrie 1989, dispersarea violentă a unei manifestații studențești din Praga a declanșat greva generală și formarea Forumului Civic. Partidul a cedat monopolul puterii pe 29 noiembrie. Václav Havel a devenit președinte la 29 decembrie. Prezența lui Dubček alături de Havel la balcon, în acele săptămâni, a legat public cele două momente.

5. România: singura tranziție violentă#

Manifestațiile au început la Timișoara pe 16 decembrie 1989 și au fost reprimate prin foc. La 21 decembrie, mitingul convocat la București de Nicolae Ceaușescu s-a transformat în protest. Conducerea a părăsit clădirea Comitetului Central în dimineața de 22 decembrie. Soții Ceaușescu au fost judecați de un tribunal constituit ad-hoc și executați pe 25 decembrie.

Bilanțul oficial este de aproximativ 1.100 de morți. Aproximativ trei sferturi dintre victime au căzut după 22 decembrie, adică după plecarea lui Ceaușescu, în schimburi de focuri atribuite atunci unor „teroriști” care nu au fost identificați ulterior prin hotărâri judecătorești.

Puterea a fost preluată de Frontul Salvării Naționale⁵, format din persoane care ocupaseră funcții în aparatul de partid și de stat. Ion Iliescu fusese secretar al Comitetului Central și ministru pentru problemele tineretului. Silviu Brucan semnase, în martie 1989, alături de alți cinci foști demnitari, o scrisoare critică la adresa conducerii. Comanda armatei a rămas la generali formați în același sistem. Frontul a anunțat inițial că nu va participa la alegeri, apoi a candidat și a obținut 66% la 20 mai 1990.

6. Uniunea Sovietică în 1989 și problema legitimității din 1991#

În Uniunea Sovietică, anul 1989 a adus primele alegeri cu mai mulți candidați pentru Congresul Deputaților Poporului și formarea unor mișcări naționale în republici. Lanțul uman din 23 august 1989, care a legat Vilnius, Riga și Tallinn cu aproximativ două milioane de participanți, a cerut public anularea efectelor pactului din 1939.

Destrămarea propriu-zisă a statului aparține anului 1991 și este tratată în lecția 1.2. O chestiune de metodă se pune însă aici, pentru că privește legitimitatea întregii tranziții:

7. Tabel comparativ: șase tranziții#

Citirea tabelului: legătura dintre forma tranziției și soarta ulterioară a partidului este slabă. Partidele redenumite au revenit la guvernare în Polonia, Ungaria, Bulgaria și România în primul deceniu, indiferent dacă tranziția a fost negociată sau violentă.

Activități și exerciții#

1. Comparați metodele de represiune folosite în RDG și în România înainte de 1989. Ce explică diferența dintre ele?
2. Analizați tabelul de la punctul 7. Formulați o ipoteză care să explice de ce partidele succesoare au revenit la putere și indicați ce date v-ar trebui pentru a o verifica.
3. Dezbatere în clasă, pe două grupe, folosind caseta despre decembrie 1989 din România. Fiecare grupă susține una dintre cele două citiri, cu argumente și cu surse indicate.
4. Căutați textul scrisorii celor șase din martie 1989 și stabiliți ce cere și ce nu cere acest document.
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos un răspuns la întrebarea „ce anume a lipsit regimurilor din 1989 pentru a se menține, dacă aparatele lor de represiune erau intacte”. Folosiți cel puțin două exemple din lecție.

Lecția 1.2: Destrămarea URSS și terapia de șoc

Lecția anterioară s-a oprit la întrebarea legitimității: cine a decis desființarea Uniunii Sovietice. Lecția de față urmărește ce s-a întâmplat după decizie, în economia celor cincisprezece state succesoare și în societățile lor. Materialul acoperă deceniul 1991-1999 și se încheie cu o secțiune despre felul în care este judecată astăzi, în Rusia, perioada respectivă.

1. Anul 1991#

Puciul din august#

În noaptea de 18 spre 19 august 1991, un grup de demnitari din conducerea de partid, din KGB și din armată l-a izolat pe Mihail Gorbaciov în vila sa din Crimeea și a anunțat instituirea unei stări de urgență. Tentativa a eșuat în trei zile. Efectul principal a fost transferul autorității reale către conducerile republicilor, în primul rând către Boris Elțîn, președintele Federației Ruse.

Belovej#

La 8 decembrie 1991, conducătorii Rusiei, Ucrainei și Belarusului au semnat, în pădurea Belovej, actul prin care constatau că Uniunea Sovietică încetează să existe ca subiect de drept internațional. Gorbaciov a demisionat la 25 decembrie. Statele succesoare au preluat, împreună cu teritoriul, datoria externă, armamentul și structurile economice ale unei economii proiectate să funcționeze ca un întreg.

2. Ce înseamnă terapie de șoc#

Terapia de șoc¹ desemnează un pachet de măsuri economice aplicate simultan și rapid:

• liberalizarea prețurilor, prin eliminarea controlului administrativ;
• liberalizarea comerțului exterior și convertibilitatea monedei;
• reducerea deficitului bugetar, prin tăierea subvențiilor pentru întreprinderi și a cheltuielilor sociale;
• politică monetară restrictivă, pentru oprirea inflației;
• privatizarea rapidă a proprietății de stat.

Aceste măsuri corespund, în linii mari, listei de recomandări formulate în 1989 pentru statele îndatorate din America Latină și cunoscute sub numele de Consensul de la Washington². Argumentul în favoarea aplicării lor simultane era că măsurile parțiale se anulează reciproc și că un guvern nou dispune de un interval scurt de sprijin politic. Argumentul contrar, formulat de la început, era că piețele au nevoie de instituții care se construiesc în ani, iar liberalizarea fără ele produce transferuri de proprietate în loc de producție.

3. Rusia, 1992-1998#

Liberalizarea prețurilor#

La 2 ianuarie 1992, guvernul condus de Egor Gaidar a eliminat controlul asupra majorității prețurilor. Prețurile de consum au crescut, în cursul acelui an, de aproximativ douăzeci și cinci de ori. Fondul Monetar Internațional înregistrează pentru 1992 o rată a inflației în jur de 1570% și pentru 1993 în jur de 874%, valorile diferind în funcție de indicele folosit. Economiile depuse de populație la casele de economii sovietice și-au pierdut practic valoarea într-o singură iarnă.

Privatizarea prin vouchere#

Din 1992, fiecare cetățean a primit un bon de privatizare cu valoare nominală de 10.000 de ruble, care putea fi schimbat pe acțiuni. În condiții de hiperinflație³ și de sărăcie, majoritatea bonurilor au fost vândute rapid, la prețuri mici, către directorii întreprinderilor și către grupuri financiare în formare. Rezultatul a fost concentrarea proprietății, iar nu răspândirea ei.

Împrumuturi contra acțiuni, 1995#

Guvernul, aflat în criză bugetară și în fața alegerilor prezidențiale din 1996, a acceptat o schemă propusă de bancherul Vladimir Potanin și susținută de Anatoli Ciubais: băncile private acordau statului împrumuturi garantate cu pachete de acțiuni la marile întreprinderi de stat. Statul nu a rambursat, iar acțiunile au trecut la creditori, care organizaseră chiar ei licitațiile.

Prin acest mecanism au fost transferate pachete la Norilsk Nickel, Yukos, Sibneft, Lukoil, Surgutneftegaz și la alte companii. Estimările privind mărimea reducerii față de valoarea de piață variază: un studiu al economistului Daniel Treisman calculează prețuri de aproximativ 13% din valoare pentru pachetul de la Norilsk Nickel, 16% pentru Sibneft, 45% pentru Yukos și 89% pentru Lukoil. Beneficiarii, numiți de atunci oligarhi⁴, au susținut public realegerea lui Elțîn în 1996, campanie câștigată după ce sondajele de la începutul anului îl plasaseră mult în urma candidatului comunist.

Criza din 1998#

La 17 august 1998, statul rus a declarat incapacitatea de plată⁵ pentru datoria internă și a devalorizat rubla. Sistemul bancar a intrat în colaps, iar o parte dintre depunători și-au pierdut din nou economiile.

4. Costul social#

Economistul Vladimir Popov a calculat că menținerea mortalității la nivelul ridicat atins în 1994 echivalează cu peste 700.000 de decese suplimentare pe an față de nivelul anterior. Prăbușirea PIB-ului a depășit, ca amplitudine, contracțiile produse de războaie în alte economii europene ale secolului XX.

5. Polonia: aceleași măsuri, alt rezultat#

Planul aplicat în Polonia de la 1 ianuarie 1990, elaborat de echipa lui Leszek Balcerowicz pornind de la o propunere a economistului Jeffrey Sachs, conținea aceleași elemente: liberalizarea prețurilor, convertibilitatea monedei, tăierea subvențiilor, plafonarea salariilor.

Rezultatele au fost diferite. PIB-ul a scăzut cu 11,6% în 1990 și cu 7% în 1991, creșterea a revenit din 1992, iar în 1999 economia era cu aproximativ 20% peste nivelul din 1989. Costul social a existat și el: șomajul, inexistent oficial în 1989, a ajuns la 6,1% la sfârșitul lui 1990 și la aproape 17% la mijlocul deceniului.

Explicațiile pentru diferența dintre cele două cazuri sunt disputate. Se invocă frecvent: dimensiunea sectorului privat existent deja în agricultura poloneză, ștergerea a jumătate din datoria externă a Poloniei de către creditorii occidentali în 1991, proximitatea față de piața germană, structura industrială mai puțin dependentă de complexul militar, și faptul că Rusia a privatizat resursele naturale, care produc rentă, iar nu doar întreprinderi prelucrătoare.

6. Tabel comparativ#

România a avut două recesiuni în acest interval, 1990-1992 și 1997-1999, iar a doua a anulat recuperarea obținută între 1993 și 1996. Cazul ei este tratat în lecția 1.3.

7. Cum este judecată perioada astăzi în Rusia#

Sondajele efectuate de centrul Levada, institut independent care aplică aceeași întrebare din 1992, arată o poziție stabilă a majorității populației.

Valoarea de 62% pentru economia planificată a fost, la momentul măsurării, cea mai ridicată din întreaga serie de observații a institutului. Sondajele care întreabă direct despre refacerea Uniunii au dat rezultate mai nuanțate: în 2016, 58% se declarau favorabili, iar dintre aceștia majoritatea considerau că nu este realizabil.

Cum se citesc aceste cifre#

Trei precauții, în continuarea lecției 0:

• Nostalgia pentru un sistem și dorința de a trăi sub acel sistem sunt măsurate prin întrebări diferite și dau rezultate diferite.
• Răspunsurile variază puternic cu vârsta. Preferința pentru sistemul sovietic este majoritară peste 55 de ani și minoritară sub 25 de ani.
• Măsurarea opiniei în condiții de restrângere a exprimării publice ridică o problemă discutată în lecția 4.6: refuzul de a răspunde și răspunsul de conveniență cresc, iar întrebările despre conducerea actuală sunt mai afectate decât cele despre trecut.

Aceste serii arată că transformarea economică a anilor '90 nu a obținut acordul populației care a suportat-o, iar acest lucru se menține treizeci de ani mai târziu. Consecințele politice ale acestei situații apar în lecția 2.5.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele două citiri din caseta de interpretare. Ce criteriu de succes folosește fiecare și ce date ar fi necesare pentru a le departaja?
2. Pe baza tabelului de la punctul 6, formulați o explicație pentru diferența dintre România și Polonia. Indicați ce informații suplimentare v-ar trebui.
3. Calcul: dacă prețurile cresc de douăzeci și cinci de ori într-un an, ce se întâmplă cu valoarea reală a unei economii bănești depuse la începutul acelui an? Exprimați rezultatul în procente.
4. Discuție în clasă: schema împrumuturilor contra acțiuni a fost legală la momentul aplicării. Ce înseamnă asta pentru evaluarea ei istorică?
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce ați răspunde la întrebarea folosită de institutul Levada, dacă ați fi trăit în Rusia anilor '90, și argumentați cu date din lecție.

Lecția 1.3: România în tranziție (1990-2000)

Deceniul care urmează lui decembrie 1989 este, în România, perioada în care se stabilesc regulile care vor funcționa timp de treizeci de ani: cine deține proprietatea industrială, cine controlează informația, cum ajung banii publici la firme private și cum se schimbă guvernele. Lecția urmărește aceste patru procese separat.

1. Puterea nouă și instrumentele ei#

Punctul 8 de la Timișoara#

Pe 11 martie 1990, un grup de participanți la revolta din Timișoara a publicat un document cu treisprezece puncte. Punctul 8 cerea interzicerea, pentru primele trei legislaturi, a candidaturii foștilor activiști de partid și a foștilor ofițeri de Securitate. Cererea a fost respinsă de conducerea Frontului Salvării Naționale. Ea rămâne utilă ca reper: participanții la evenimentele din decembrie identificaseră, în primele luni, problema pe care restul deceniului avea să o confirme.

Televiziunea#

Televiziunea Română a fost, până în 1993, singurul post cu acoperire națională. Antena 1 a început emisia în 1993, Pro TV în decembrie 1995. Legea audiovizualului a fost adoptată în 1992 și a înființat Consiliul Național al Audiovizualului¹, organism cu membri numiți politic.

În 1990, televiziunea publică a difuzat relatări care prezentau manifestanții din Piața Universității drept elemente turbulente și a transmis apelurile conducerii către muncitori. Reconstituirea acestor emisiuni se face astăzi din arhiva TVR și din presa scrisă a epocii.

Presa scrisă#

Ziare de opoziție au existat de la începutul lui 1990: România liberă, Dreptatea, revista 22, Zig-Zag. Cenzura formală a dispărut odată cu regimul. Controlul a funcționat prin alte mijloace: hârtia de ziar era distribuită de o structură de stat, tipografiile mari erau proprietate publică, iar rețeaua de difuzare depindea de aceleași structuri. Un tiraj se putea reduce prin întârzieri la aprovizionare și prin decizii ale tipografiei, fără nicio interdicție scrisă.

Mineriadele#

Frontul a folosit de mai multe ori muncitori aduși din alte orașe împotriva manifestațiilor din București:

Manifestația din Piața Universității începuse la 22 aprilie 1990 și a durat până la 13 iunie. Alegerile din 20 mai 1990 au fost câștigate de Ion Iliescu cu 85% și de FSN cu 66%, după care piața s-a golit în mare parte.

Bilanțul reținut în rechizitoriul procurorilor militari pentru zilele de 13-15 iunie 1990 cuprinde patru morți, aproximativ 1.300 de răniți și peste 1.200 de persoane lipsite ilegal de libertate. Evidența comisiei parlamentare de anchetă a consemnat șase decese și 746 de răniți.

Ce a decis justiția#

Ancheta a început în 1997, la cererea asociațiilor victimelor, a fost întreruptă și reluată de mai multe ori, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul român să o continue. În 2017, procurorii militari au trimis în judecată paisprezece persoane pentru infracțiuni contra umanității, între care Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și Miron Cozma. În 2019, Înalta Curte a restituit dosarul Parchetului. Un nou rechizitoriu a fost întocmit în 2025. Nicio condamnare definitivă nu a fost pronunțată. Ion Iliescu a murit la 5 august 2025 și a primit funeralii de stat.

Continuitatea partidului la guvernare#

Frontul s-a scindat în 1992. Aripa condusă de Ion Iliescu, Frontul Democrat al Salvării Naționale, a câștigat alegerile din septembrie 1992 și s-a redenumit Partidul Democrației Sociale din România în 1993. Guvernul Nicolae Văcăroiu (1992-1996) s-a sprijinit pe o înțelegere parlamentară cu Partidul Unității Naționale Române, Partidul România Mare și Partidul Socialist al Muncii. Aripa condusă de Petre Roman a devenit Partidul Democrat și a ajuns, în 1996, în coaliția adversă.

2. Economia: privatizare, cupoane, scheme piramidale#

Cadrul legal#

Legea 15/1990 a transformat întreprinderile de stat în societăți comerciale și regii autonome. Legea 58/1991 a stabilit transferul gratuit către populație a 30% din capitalul social al societăților comerciale, prin certificate de proprietate, și vânzarea restului prin Fondul Proprietății de Stat². Cele cinci Fonduri ale Proprietății Private au devenit ulterior Societăți de Investiții Financiare.

Cuponiada#

Legea 55/1995 a accelerat programul și a emis cupoane nominative de privatizare, cu valoare nominală de 975.000 de lei, pentru cetățenii care împliniseră 18 ani până la 31 decembrie 1995. Aproximativ 18 milioane de persoane au devenit acționari.

Rezultatul practic: în lipsa unei piețe de capital funcționale și a informației despre întreprinderi, o mare parte dintre certificate și cupoane au fost vândute la prețuri mici către intermediari. Acțiunile rămase s-au depreciat prin inflație. Proprietatea s-a concentrat, iar ideea că fiecare cetățean primește o parte din avuția națională a rămas fără efect economic pentru majoritatea beneficiarilor.

O metodă paralelă, MEBO³, a transferat întreprinderi către salariații lor. Între 1993 și 1996 au fost vândute astfel 837 de societăți, adică aproximativ 29% din totalul privatizărilor din perioadă.

Caritas, SAFI, FNI#

Trei elemente comune explică amploarea acestor cazuri: absența unei legislații privind fondurile de investiții în prima parte a deceniului, acoperirea politică (schema din Cluj⁴ a funcționat cu sprijinul public al primarului de atunci, iar unii dintre administratorii SAFI erau politicieni în funcție), și implicarea unei instituții de stat în cazul FNI, prin garanția acordată de Casa de Economii și Consemnațiuni. Statul a fost obligat ulterior să acopere o parte din pagube.

Dezindustrializarea#

Recesiunea din 1997-1999 a anulat recuperarea obținută între 1993 și 1996. Programul de restructurare minieră din 1997 a oferit plăți compensatorii pentru disponibilizări voluntare, iar sumele s-au consumat, în multe cazuri, în câteva luni, fără să apară locuri de muncă alternative în zonele afectate.

Migrația#

Plecarea la muncă în străinătate a devenit soluția principală. Ridicarea obligativității vizelor pentru spațiul Schengen, în ianuarie 2002, a transformat un fenomen limitat într-unul de masă. Efectele, inclusiv remitențele și depopularea, sunt tratate în lecția 2.3.

3. Opoziția ajunge la putere#

Convenția Democratică Română a reunit partidele istorice, organizații civice și, în anumite perioade, formațiuni ale minorității maghiare. A pierdut alegerile din 1992 și le-a câștigat pe cele din noiembrie 1996, când Emil Constantinescu l-a învins pe Ion Iliescu în turul al doilea. Coaliția de guvernare a cuprins CDR, Uniunea Social-Democrată și UDMR.

Guvernarea 1996-2000 a produs:

• accelerarea privatizărilor și închiderea unor mari întreprinderi de stat;
• împărțirea funcțiilor din administrație și din companiile de stat între partidele coaliției, după o formulă numită public „algoritmul”;
• prăbușirea Bancorex în 1999, cu costuri publice de ordinul miliardelor de dolari, urmată de reorganizarea sistemului bancar de stat;
• patru prim-miniștri în patru ani și conflicte permanente în interiorul coaliției.

La alegerile din noiembrie 2000, CDR 2000 a rămas sub pragul electoral și a ieșit din Parlament. Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, principala componentă, nu a mai revenit niciodată în legislativ prin forțe proprii. Ion Iliescu a fost reales președinte, iar în turul al doilea contracandidatul său a fost Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, formațiune care a obținut locul al doilea în Parlament.

4. Tabel cronologic#

Activități și exerciții#

1. Explicați de ce controlul asupra hârtiei de ziar și asupra tipografiilor a fost, în anii '90, un instrument politic. Ce urme lasă acest tip de control în documente?
2. Comparați cele două bilanțuri ale zilelor de 13-15 iunie 1990, cel al comisiei parlamentare și cel al procurorilor militari. Formulați ipoteze care ar putea explica diferența.
3. Calcul: un cupon de privatizare avea valoare nominală de 975.000 de lei în 1995. Căutați rata inflației din anii următori și estimați ce valoare reală mai avea suma în anul 2000.
4. Dezbatere pe două grupe, pornind de la caseta de interpretare privind anul 1996.
5. Temă: intervievați o persoană care a fost adult în anii '90 și notați în spațiul de mai jos ce anume își amintește despre privatizarea întreprinderii la care lucra sau despre schemele financiare ale perioadei. Comparați relatarea cu datele din lecție.

Lecția 1.4: Războaiele deceniului. Iugoslavia, Golful Persic, Rwanda

Deceniul care a început cu anunțul unei ordini internaționale bazate pe drept a produs trei conflicte cu sute de mii de morți. Reacția puterilor externe a fost diferită în fiecare caz: intervenție militară rapidă în Kuweit, intervenție întârziată în Bosnia, absența deliberată a intervenției în Rwanda, intervenție fără mandat al Consiliului de Securitate în Kosovo. Lecția urmărește faptele fiecărui caz și, la final, întrebarea comparativă: ce anume decide dacă un conflict primește intervenție.

1. Destrămarea Iugoslaviei#

Situația de plecare#

Republica Socialistă Federativă Iugoslavia cuprindea șase republici și două provincii autonome. După moartea lui Iosip Broz Tito, în 1980, conducerea colectivă a funcționat pe fondul unei crize a datoriei externe și al inflației. În 1989, autonomia provinciilor Kosovo și Voivodina a fost restrânsă prin decizii promovate de conducerea sârbă condusă de Slobodan Miloșevici. În 1990, alegerile organizate separat în fiecare republică au fost câștigate de partide naționale.

Slovenia și Croația#

Slovenia și Croația au declarat independența la 25 iunie 1991. În Slovenia, confruntarea cu Armata Populară Iugoslavă¹ a durat zece zile. În Croația, războiul a durat până în 1995. Asediul orașului Vukovar, din august până în noiembrie 1991, s-a încheiat cu distrugerea orașului și cu execuția prizonierilor de la ferma Ovčara. În august 1995, operațiunea croată „Furtuna” a recucerit regiunea Krajina, iar aproximativ 200.000 de sârbi au părăsit zona.

Bosnia și Herțegovina#

Recensământul din 1991 indica pentru Bosnia aproximativ 44% bosniaci musulmani, 31% sârbi și 17% croați, cu populația amestecată în majoritatea localităților. Referendumul pentru independență din februarie și martie 1992 a fost boicotat de partidul sârb. Recunoașterea internațională a venit în aprilie 1992, iar războiul a început în aceleași zile.

Alija Izetbegović#

Alija Izetbegović (1925-2003) a fost președintele Bosniei în timpul războiului. Biografia lui explică o parte din dispute:

• În 1970 a scris textul cunoscut ca „Declarația islamică”, o pledoarie pentru organizarea societăților musulmane după principii religioase. Textul nu se referea explicit la Bosnia.
• A fost condamnat în 1946 și din nou în 1983, în procesul de la Sarajevo, la paisprezece ani de închisoare pentru activitate considerată ostilă statului. A fost eliberat în 1988.
• A înființat Partidul Acțiunii Democratice în 1990 și a devenit președintele Prezidenției colective a Bosniei în noiembrie acel an.
• În martie 1992 a acceptat, apoi a retras acceptul pentru planul negociat la Lisabona, care prevedea împărțirea Bosniei pe criterii etnice. Retragerea a fost invocată ulterior în ambele direcții: ca refuz al unei împărțiri etnice a țării și ca decizie care a făcut războiul inevitabil.
• A semnat acordul de la Dayton în noiembrie 1995, care a împărțit totuși țara în două entități.

Conducerea sârbă bosniacă a folosit textul din 1970 pentru a-l prezenta drept fundamentalist. Apărătorii lui invocă programul politic al partidului său, care susținea un stat unitar cu trei comunități, și componența armatei bosniace, în care au luptat și sârbi și croați.

Embargoul asupra armelor și zonele de siguranță#

Rezoluția 713 a Consiliului de Securitate, din septembrie 1991, a instituit embargo asupra livrărilor de arme către toate republicile iugoslave. Forțele sârbe bosniace au preluat depozitele și armamentul greu al armatei federale, iar guvernul de la Sarajevo a rămas fără sursă legală de aprovizionare. Cererea de ridicare a embargoului a fost respinsă timp de patru ani.

În 1993, Consiliul de Securitate a declarat șase orașe „zone de siguranță”: Sarajevo, Tuzla, Žepa, Goražde, Bihać și Srebrenica. Forța ONU desfășurată acolo avea efective mici și reguli de angajare restrictive.

Srebrenica#

În iulie 1995, forțele sârbe bosniace comandate de Ratko Mladić au ocupat Srebrenica, aflată sub protecția unui batalion olandez. Bărbații și băieții separați de restul populației au fost executați în zilele următoare, iar femeile, copiii și vârstnicii au fost transportați în afara zonei. Îndepărtarea forțată a unei populații dintr-un teritoriu poartă numele de epurare etnică². Memorialul de la Potočari a identificat 8.372 de victime. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie³ a calificat faptele drept genocid în hotărârile privind pe Radislav Krstić, Radovan Karadžić și Ratko Mladić. Guvernul olandez a demisionat în 2002, după raportul institutului național de documentare privind conduita batalionului.

Asediul Sarajevului#

Sarajevo a fost asediat între aprilie 1992 și februarie 1996, aproximativ 1.425 de zile. Bombardamentele de artilerie și focul trăgătorilor de elită au produs în oraș aproximativ 10.000 de morți.

Acordul negociat la Dayton în noiembrie 1995 și semnat la Paris în decembrie a oprit luptele și a împărțit țara în Federația Bosniei și Herțegovinei și Republica Srpska, cu o administrație centrală slabă. Structura funcționează și astăzi.

2. Muzica de război ca instrument de mobilizare#

Războaiele iugoslave au fost însoțite de o producție muzicală de masă.

Ce s-a întâmplat#

• În Serbia, genul numit turbofolk⁴ a combinat melodia populară cu ritmuri electronice și a fost difuzat de televiziuni apropiate puterii. Căsătoria dintre cântăreața Ceca și comandantul de paramilitari Željko Ražnatović Arkan, în 1995, a fost transmisă ca eveniment public.
• Cântăreți precum Baja Mali Knindža, sârb originar din Bosnia, au produs piese explicit naționaliste, în care conflictul apare ca apărare împotriva unei amenințări istorice.
• În Croația, Marko Perković Thompson a devenit cunoscut cu piesa „Bojna Čavoglave” în 1992 și a trecut, în cursul războiului, de la statutul de artist marginal la difuzare susținută public.
• În Bosnia, posturi de radio locale afiliate fiecărei tabere transmiteau non-stop cântece care preamăreau comandanții locali și descriau viitorul țării în imagini religioase. Relatările de presă din 1995 consemnează producția simultană a acestui tip de piese de către toate părțile.

Cum funcționează mecanismul#

Trei condiții au fost necesare: un gen muzical deja popular, deci fără nevoie de impunere; controlul asupra emițătoarelor radio și de televiziune; și un cost de producție mic în raport cu efectul. Rezultatul este un mesaj politic pe care ascultătorul îl caută singur, spre deosebire de comunicatul oficial pe care trebuie să îl asculte.

Aceeași combinație, în alte forme, apare în unitatea a IV-a, în lecția despre Turcia, unde partidul la guvernare a folosit muzica de campanie, mitingurile și controlul asupra televiziunilor pentru a construi o legătură directă cu electoratul.

3. Războiul din Golful Persic, 1990-1991#

La 2 august 1990, armata irakiană a invadat Kuweitul. Consiliul de Securitate a adoptat rezoluții de condamnare, a instituit sancțiuni economice în aceeași lună și, prin rezoluția 678, a autorizat folosirea forței.

Campania aeriană a început la 17 ianuarie 1991, iar ofensiva terestră a durat între 24 și 28 februarie. Coaliția condusă de Statele Unite a reunit peste treizeci de state și a fost finanțată în bună parte de Arabia Saudită, Kuweit, Germania și Japonia. Pierderile coaliției au fost de câteva sute de militari, iar estimările privind pierderile irakiene variază între zece mii și câteva zeci de mii.

Trei consecințe au depășit durata războiului:

• Revoltele din sudul șiit și din nordul kurd, izbucnite în martie 1991, au fost reprimate de armata irakiană rămasă intactă. Coaliția, aflată în apropiere, nu a intervenit.
• Sancțiunile economice au rămas în vigoare până în 2003. Programul „petrol contra hrană” a fost introdus abia în 1996.
• Prezența militară americană permanentă în Golf, începută atunci, apare în lecția 2.1 printre motivele invocate de organizațiile care au atacat Statele Unite în 2001.

4. Rwanda, 1994#

Distincția administrativă dintre hutu și tutsi a fost fixată de administrația colonială belgiană, care a înscris apartenența pe cărțile de identitate. După independență, această distincție a organizat accesul la funcții publice și la învățământ.

În 1990, Frontul Patriotic Rwandez, format din refugiați tutsi din Uganda, a atacat din nord. Acordurile de la Arusha, din 1993, prevedeau împărțirea puterii. La 6 aprilie 1994, avionul președintelui Juvénal Habyarimana a fost doborât deasupra capitalei. În următoarele o sută de zile au fost ucise între 800.000 și un milion de persoane, majoritatea tutsi, cu participarea armatei, a miliției Interahamwe și a unei părți a populației civile. Radio Télévision Libre des Mille Collines a difuzat liste de nume și îndemnuri la ucidere.

Reacția internațională este documentată:

• La 11 ianuarie 1994, comandantul forței ONU, generalul Roméo Dallaire, a transmis la New York un mesaj în care anunța pregătirea unor masacre și cerea permisiunea de a confisca depozite de arme. Permisiunea a fost refuzată.
• La 21 aprilie 1994, după începerea masacrelor, Consiliul de Securitate a redus efectivul forței ONU de la aproximativ 2.500 la 270 de militari.
• Administrația americană a evitat săptămâni în șir folosirea cuvântului genocid, întrucât termenul ar fi antrenat obligații prevăzute de convenția din 1948.
• Franța a desfășurat, din iunie 1994, operațiunea Turquoise, în a cărei zonă au trecut spre Zair și persoane implicate în masacre.

Consecința regională a fost deplasarea a peste un milion de refugiați în estul Zairului și declanșarea, doi ani mai târziu, a războaielor din Congo, tratate în lecția 2.5.

5. Kosovo, 1999#

Conflictul dintre autoritățile sârbe și Armata de Eliberare din Kosovo s-a intensificat în 1998. După eșecul negocierilor de la Rambouillet, NATO a bombardat Republica Federală Iugoslavia timp de 78 de zile, între 24 martie și 10 iunie 1999, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate, unde Rusia și China anunțaseră veto. Campania a inclus ținte civile precum sediul televiziunii publice și poduri, iar organizațiile de monitorizare au documentat câteva sute de morți civili produși de bombardamente.

Rezoluția 1244 a plasat provincia sub administrație internațională. Independența declarată în 2008 și avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție din 2010 sunt tratate în lecția 3.4, alături de invocarea precedentului Kosovo în alte contexte.

6. Comparație#

Activități și exerciții#

1. Explicați de ce un embargo aplicat tuturor părților unui conflict poate avantaja una dintre ele. Folosiți cazul rezoluției 713.
2. Comparați tratamentul jurnalistic al Bosniei cu cel al Rwandei în presa anului 1994, folosind arhive online. Ce diferențe observați ca volum și ca poziționare?
3. Ascultați, cu ajutorul profesorului, o piesă de propagandă din perioada războaielor iugoslave. Identificați: cine este dușmanul, ce eveniment istoric este invocat, ce se promite ascultătorului.
4. Dezbatere: intervenția din Kosovo a fost făcută fără mandat ONU. Ce argumente juridice și politice au fost invocate de fiecare parte?
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos un răspuns argumentat la întrebarea din caseta finală, folosind două dintre cele patru cazuri ale lecției.

Lecția 1.5: Sudul global în anii '90

În timp ce Europa de Est trecea prin terapia de șoc, state din America Latină, Africa și Asia treceau prin programe conduse de aceleași instituții financiare. Lecția urmărește patru situații: datoria și ajustarea structurală, acordul nord-american de liber schimb împreună cu revolta din Chiapas, criza asiatică din 1997 și sfârșitul apartheidului.

1. Datoria și ajustarea structurală#

Cum a apărut criza datoriei#

În anii '70, băncile occidentale au acordat credite abundente statelor exportatoare de materii prime, în condițiile unor dobânzi mici. În 1979, banca centrală americană a ridicat brusc dobânda de referință pentru a opri inflația internă. Costul creditelor a crescut simultan pentru toți debitorii. În august 1982, Mexicul a anunțat că nu își mai poate plăti datoria externă, iar în lunile următoare au urmat alte state.

Ce cereau programele#

Ajutorul financiar a fost condiționat¹ de un set de măsuri repetate de la o țară la alta:

În 1987, UNICEF a publicat un raport care cerea „ajustare cu față umană” și documenta efectele acestor programe asupra copiilor. Deceniul 1980-1990 este numit în America Latină „deceniul pierdut”, iar în mai multe state africane venitul pe locuitor la sfârșitul anilor '90 era sub cel din 1980.

Reacția#

Din 1996, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au lansat inițiativa pentru statele sărace puternic îndatorate. Campania „Jubilee 2000”, susținută de organizații religioase și civice din zeci de țări, a cerut anularea datoriilor și a obținut angajamente parțiale de ștergere la summitul din 1999. Condiționarea a rămas.

2. Acordul nord-american de liber schimb#

Acordul dintre Statele Unite, Canada și Mexic a fost semnat în decembrie 1992 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. El elimina taxele vamale, proteja investițiile străine prin proceduri de arbitraj și deschidea comerțul cu produse agricole. Pregătirea a inclus modificarea, în 1992, a articolului 27 din Constituția Mexicului, care garanta loturile comunale numite ejidos² și interzicea vânzarea lor.

Ce s-a întâmplat în agricultura mexicană#

• Exporturile americane de porumb către Mexic s-au multiplicat în primul deceniu al acordului. Producția americană beneficia de subvenții federale, iar prețul de export se situa uneori sub costul de producție.
• Prețul plătit fermierilor mexicani pentru porumb a scăzut cu aproximativ două treimi.
• Între 1991 și 2007, aproximativ două milioane de persoane care lucrau în agricultură și în activități conexe și-au pierdut sursa de venit, potrivit estimărilor organizației Public Citizen.
• Prețul de raft al tortillei, alimentul de bază, a crescut în primul deceniu, potrivit acelorași estimări, cu aproape 280%. Explicația propusă este concentrarea comerțului cu cereale, a morăritului și a distribuției în câteva firme.

Ce s-a întâmplat în sens invers#

Mexicul a devenit furnizorul de legume și fructe proaspete pentru piața americană, adică pentru culturile care cer multă muncă manuală și salarii mici. Producția de roșii, ardei, avocado și fructe de pădure a crescut în statele din nord-vest, cu forță de muncă sezonieră provenită din sudul sărac al țării. În paralel, uzinele de asamblare din nordul Mexicului, numite maquiladoras³, au primit componente scutite de taxe și au trimis produse finite în Statele Unite.

Rezultatul combinat: partea din agricultura americană care depindea de muncă manuală ieftină s-a mutat la sud de graniță, iar producția de cereale subvenționată a rămas la nord și a preluat piața mexicană.

Migrația#

Populația născută în Mexic și aflată în Statele Unite a crescut de la aproximativ 4,3 milioane în 1990 la aproximativ 9,2 milioane în 2000. Legătura dintre pierderea locurilor de muncă din agricultură și această creștere este susținută de studii care compară regiunile de plecare cu evoluția prețului porumbului.

Criza peso, decembrie 1994#

La unsprezece luni după intrarea în vigoare a acordului, Mexicul a devalorizat moneda, iar capitalurile străine au ieșit rapid. Statele Unite au organizat un pachet de sprijin financiar de zeci de miliarde de dolari, garantat cu veniturile din exportul de petrol mexican. Criza a redus veniturile reale ale populației cu aproximativ o cincime într-un an.

3. Zapatiștii#

La 1 ianuarie 1994, ziua intrării în vigoare a acordului, Armata Zapatistă de Eliberare Națională a ocupat mai multe orașe din statul Chiapas, cel mai sărac din Mexic și cu populație majoritar indigenă. Revendicările formulate atunci priveau pământul, sănătatea, educația, recunoașterea drepturilor populațiilor indigene și anularea acordului comercial.

Luptele deschise au durat aproximativ douăsprezece zile și s-au încheiat prin încetarea focului. Negocierile au produs, în 1996, acordurile de la San Andrés, privind autonomia comunităților indigene. Guvernul mexican nu le-a transpus în legislație în forma convenită.

Ce a urmat#

• Comunitățile zapatiste au organizat administrație proprie: municipii autonome, apoi, din 2003, centre regionale numite caracoles, cu organisme de conducere numite Juntas de Buen Gobierno.
• Au funcționat școli și dispensare proprii, în afara sistemului public, cu sprijin din partea unor organizații internaționale.
• Presiunea a venit din partea armatei, a grupurilor paramilitare locale și, în ultimii ani, a organizațiilor criminale.

Situația actuală#

În noiembrie 2023, organizația a anunțat desființarea municipiilor autonome și a Juntelor de Buen Gobierno, înlocuite cu structuri locale de dimensiuni mai mici. Comunicatul semnat de subcomandantul Moisés preciza că centrele numite caracoles rămân, închise însă față de exterior până la un nou anunț, și că acordurile în curs cu organizații externe se sting la expirare, fără a se putea încheia altele noi. Motivul invocat a fost situația de insecuritate din Chiapas, produsă de organizațiile criminale, alături de o reorganizare pregătită timp de câțiva ani.

Informația despre situația actuală provine aproape exclusiv din comunicatele organizației, iar verificarea independentă pe teren este limitată.

4. Criza asiatică, 1997-1998#

La 2 iulie 1997, Thailanda a renunțat la cursul fix al monedei sale, după atacuri speculative și după epuizarea rezervelor valutare. Criza s-a extins la Indonezia, Coreea de Sud, Malaysia și Filipine.

Criza a continuat cu incapacitatea de plată a Rusiei în august 1998 și cu devalorizarea din Brazilia în 1999.

Explicațiile s-au împărțit de la început. O parte dintre analiști au invocat structura internă a economiilor afectate: legăturile dintre bănci, mari grupuri industriale și guverne. Alți economiști, între care Joseph Stiglitz, au invocat liberalizarea prematură a circulației capitalurilor pe termen scurt și au arătat că măsurile cerute de programe, în special dobânzile ridicate și reducerea cheltuielilor publice, au adâncit recesiunea. Cazul malaysian este folosit de a doua tabără drept comparație.

5. Sfârșitul apartheidului în Africa de Sud#

Regimul de segregare rasială instituit în 1948 a fost desființat prin negocieri. Nelson Mandela a fost eliberat în februarie 1990, după 27 de ani de detenție. Primele alegeri cu vot universal au avut loc în aprilie 1994 și au fost câștigate de Congresul Național African.

Tranziția a inclus o comisie pentru adevăr și reconciliere, care a audiat public victime și autori ai violențelor și a acordat amnistie condiționată de mărturisirea completă a faptelor.

Structura economică a rămas însă în mare parte neschimbată:

• Constituția din 1996 a protejat proprietatea existentă, ceea ce a limitat reforma funciară. Terenul agricol a rămas, în cea mai mare parte, în proprietatea populației albe.
• Programul economic adoptat în 1996 a înlocuit planul inițial de reconstrucție și dezvoltare cu obiective de disciplină bugetară, liberalizare comercială și privatizare.
• Inegalitatea măsurată prin coeficientul Gini⁴ a rămas printre cele mai ridicate din lume, cu suprapunere puternică între venit și apartenență rasială.

Egalitatea juridică deplină a fost obținută în 1994. Distribuția pământului, a acțiunilor și a locurilor de muncă calificate s-a modificat lent.

Activități și exerciții#

1. Explicați mecanismul prin care o devalorizare cerută printr-un program de ajustare poate scumpi medicamentele importate.
2. Pe baza secțiunii despre acordul din 1994, formulați două previziuni verificabile pentru fiecare dintre cele două citiri din casetă. Ce date ar confirma sau ar infirma fiecare previziune?
3. Comparați cazul Malaysiei cu cel al Indoneziei în 1997-1998. Ce concluzie se poate trage și ce limite are comparația între două țări?
4. Discuție în clasă: schimbarea regimului politic din Africa de Sud a fost însoțită de o schimbare economică lentă. Ce explică diferența de ritm?
5. Temă: căutați prețul actual al unui produs agricol de bază importat în România și comparați-l cu prețul plătit producătorului local. Scrieți în spațiul de mai jos ce ați aflat și ce informații v-au lipsit.

Lecția 1.6: Tehnologia deceniului

Anii '90 sunt deceniul în care calculatorul a intrat în locuință și rețeaua a devenit publică. Lecția urmărește trei planuri: sistemele de operare care au împărțit piața, forma pe care a luat-o comunicarea între primii utilizatori, și infrastructura care a rămas după prăbușirea bursieră din anul 2000.

1. Calculatorul personal devine popular#

Prețul componentelor a scăzut constant, iar procesoarele Intel din familiile 486 și Pentium au adus în locuințe o putere de calcul rezervată până atunci instituțiilor. Unitatea de CD-ROM a înlocuit dischetele pentru distribuția programelor. Legătura la rețea se făcea prin modem, pe linia telefonică, la viteze care au crescut de la 14,4 la 56 de kilobiți pe secundă.

Windows 95#

Lansat la 24 august 1995, cu o campanie publicitară de amploare, sistemul a introdus meniul de pornire, numele lungi de fișiere, funcționarea pe 32 de biți și suportul integrat pentru protocolul de rețea TCP/IP¹. Sub interfața nouă rămânea sistemul DOS, ceea ce limita stabilitatea: eroarea unui program putea opri întreaga sesiune de lucru.

Windows NT Workstation 4.0#

Lansat în vara anului 1996, acest sistem folosea interfața introdusă de Windows 95 peste o arhitectură complet diferită, construită de la început pentru rețele și pentru mai mulți utilizatori:

• nucleul² nu depindea de DOS, iar programele rulau în spații de memorie separate, astfel încât o eroare oprea un singur program;
• sistemul de fișiere NTFS permitea drepturi de acces pe fișier și pe utilizator;
• conturile de utilizator și administrarea centralizată în rețea făceau sistemul potrivit pentru birouri, proiectare tehnică și servere.

Această linie tehnică a continuat cu Windows 2000 și a fuzionat cu linia destinată locuinței în Windows XP, în 2001. Sistemele Windows folosite astăzi provin din arhitectura NT, iar nu din cea a lui Windows 95.

Linux#

Nucleul de sistem de operare publicat de Linus Torvalds în 1991 și pus în 1992 sub licența publică generală³ a fost completat de programele proiectului GNU. Distribuțiile apărute între 1993 și 1995, între care Slackware, Debian și Red Hat, au făcut instalarea accesibilă unui public mai larg.

Pentru utilizarea pe calculatorul personal, mediul grafic a fost un element decisiv. Serverul grafic XFree86, împreună cu mediile KDE, apărut din 1996, și GNOME, apărut la sfârșitul deceniului, au produs un mod de lucru asemănător cu cel din Windows: ferestre, pictograme, meniu de aplicații, gestionar de fișiere. Diferențele au rămas la nivelul licenței, al modului de instalare a programelor și al suportului pentru echipamente.

2. Rețeaua devine publică#

Propunerea pentru sistemul de documente legate între ele a fost formulată de Tim Berners-Lee la CERN în 1989. În 1993, CERN a plasat tehnologia în domeniul public, adică a renunțat la orice pretenție de proprietate asupra ei. În același an a apărut navigatorul Mosaic, urmat în 1994 de Netscape.

În 1995, rețeaua academică americană care forma legătura principală a internetului a fost dezafectată, iar traficul comercial a devenit posibil fără restricții. Din acel moment, numărul de utilizatori a crescut în ritm anual de ordinul zecilor de procente. Motorul de căutare Google a fost înființat în 1998, la capătul unui deceniu de directoare și portaluri.

În România, domeniul de nivel superior .ro a fost înregistrat în 1993. Accesul se făcea prin abonamente de tip dial-up, iar în orașe au apărut sălile de calculatoare cu acces la rețea, folosite deopotrivă pentru poștă electronică și pentru jocuri în rețea locală.

3. IRC și cultura utilizatorilor avansați#

Protocolul Internet Relay Chat a fost scris în august 1988 de Jarkko Oikarinen, la Universitatea din Oulu. Funcționarea lui explică felul comunităților formate în jurul său:

• rețeaua era formată din servere administrate de voluntari și de universități, fără proprietar unic;
• discuția se purta pe canale deschise, identificate printr-un nume, iar utilizatorul își alegea singur porecla;
• protocolul era public, iar oricine putea scrie un program client propriu.

Două evenimente au făcut IRC cunoscut în afara mediului tehnic. În timpul războiului din Golf, la începutul lui 1991, relatările transmise în direct au adus pentru prima dată peste trei sute de utilizatori simultan pe rețea. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, când transmisiunile de presă erau blocate, utilizatori din Uniunea Sovietică au relatat în direct evenimentele.

De ce se formau comunități#

Accesul cerea cunoștințe: configurarea unui modem, instalarea unui program client, cunoașterea comenzilor. Bariera tehnică limita platforma la o populație restrânsă și relativ omogenă. Canalele se organizau pe subiecte, iar prezența constantă a acelorași persoane producea relații stabile. Numeroși utilizatori din acea perioadă relatează prietenii formate pe IRC, iar rețeaua a rămas activă și după anul 2000: în primii ani ai deceniului următor, o singură rețea, QuakeNet, a depășit 240.000 de utilizatori conectați simultan.

4. Telefonia mobilă#

Standardul GSM a fost proiectat de operatorii europeni pentru a înlocui sistemele analogice incompatibile. Primul apel pe o rețea GSM a fost făcut în Finlanda, în 1991, iar primul mesaj scurt a fost transmis în decembrie 1992. Cartelele preplătite, apărute la sfârșitul deceniului, au deschis serviciul pentru clienții fără venit stabil.

În România, primele două rețele GSM au început să funcționeze în aprilie 1997. În statele cu rețea telefonică fixă slab dezvoltată, telefonia mobilă a sărit peste etapa cablului, iar în unele țări africane numărul de abonați mobili a depășit rapid numărul de linii fixe instalate în tot secolul precedent.

5. Bula bursieră din anul 2000#

Între 1995 și 2000, acțiunile companiilor care activau pe internet au fost evaluate pe baza numărului de utilizatori și a creșterii traficului. Indicele bursier american al companiilor tehnologice a atins maximul la 10 martie 2000, în jurul valorii de 5.048 de puncte, apoi a pierdut cea mai mare parte din valoare în doi ani. Multe companii finanțate în acei ani au dispărut.

Două urmări au rămas:

• cablurile de fibră optică pozate în perioada de expansiune au devenit, după prăbușire, infrastructură ieftină, folosită în deceniul următor pentru servicii video și pentru centrele de date;
• companiile care au supraviețuit, între care Amazon și eBay, au ajuns în poziții dominante într-o piață curățată de concurenți.

6. Cine avea acces la sfârșitul deceniului#

Diferența dintre aceste valori a primit denumirea de decalaj digital⁴. Ea explică de ce evenimentele deceniului au fost relatate online aproape exclusiv de utilizatori din America de Nord și din Europa, iar arhivele digitale ale perioadei reflectă această distribuție.

Activități și exerciții#

1. Explicați diferența dintre un sistem în care programele împart aceeași memorie și unul în care fiecare program rulează separat. Ce consecință practică are pentru utilizator?
2. Comparați licența comercială cu licența liberă, folosind tabelul din lecție. Ce obligații are cel care distribuie un program primit sub licență liberă?
3. Identificați un serviciu de comunicare online folosit în anii '90 care mai funcționează astăzi și unul care a dispărut. Ce s-a întâmplat cu conținutul produs pe cel care a dispărut?
4. Dezbatere în clasă, pe baza casetei de interpretare. Fiecare grupă caută mai întâi două date verificabile în sprijinul poziției sale.
5. Temă: întrebați o persoană care folosea internetul înainte de anul 2000 cum ținea legătura cu cunoscuții. Notați în spațiul de mai jos ce servicii a folosit, care dintre ele mai există și ce a luat locul celorlalte.

Lecția 2.1: 11 septembrie și războiul global împotriva terorii

Unitatea a doua acoperă intervalul 2001-2008, adică perioada în care puterea americană a fost exercitată cel mai direct și în care s-au format contragreutățile care apar în unitatea următoare. Prima lecție tratează atacurile din 2001, doctrina care exista deja înainte de ele și măsurile legislative adoptate după.

1. Atacurile#

La 11 septembrie 2001, nouăsprezece persoane au deturnat patru avioane de pasageri în Statele Unite. Două au fost lovite în turnurile World Trade Center din New York, unul în clădirea Pentagonului, iar al patrulea s-a prăbușit în Pennsylvania, după ce pasagerii au intervenit. Au murit 2.977 de persoane, în afara atacatorilor, din peste optzeci de state. Turnurile s-au prăbușit în aceeași dimineață, transmise în direct de televiziunile din întreaga lume.

Comisia națională de anchetă privind atacurile teroriste asupra Statelor Unite, prezidată de Thomas Kean, ale cărei concluzii au fost publicate în 2004, a stabilit responsabilitatea organizației al-Qaida și a documentat eșecurile de coordonare dintre serviciile americane de informații.

2. Al-Qaida și revendicările declarate#

Organizația s-a format la sfârșitul anilor '80, în mediul combatanților străini veniți în Afganistan pentru a lupta împotriva ocupației sovietice, mediu care primise sprijin american, saudit și pakistanez.

Textele publicate de Osama bin Laden în 1996 și în 1998 enumeră trei motive ale ostilității față de Statele Unite:

• prezența trupelor americane în Arabia Saudită, instalate acolo din 1990, în timpul crizei tratate în lecția 1.4;
• sancțiunile menținute asupra Irakului și efectele lor asupra populației;
• sprijinul american acordat Israelului.

Enumerarea acestor revendicări explică ținta aleasă, fără a constitui o justificare.

3. Doctrina exista înainte de 2001#

Reacția americană a fost rapidă și amplă, ceea ce pune o întrebare legitimă: de unde a venit planul. Răspunsul se află în documente publice, produse între 1976 și 2000.

Echipa B, 1976#

Conducerea serviciului american de informații externe a acceptat, în 1976, evaluarea capacităților sovietice de către un grup de analiști externi, format din critici ai politicii de destindere. Grupul a produs estimări mult mai alarmante decât cele oficiale, ulterior infirmate în bună parte de datele apărute după 1991. Metoda de lucru, adică formarea unui grup paralel de evaluare cu concluzii stabilite în avans, va reapărea în 2002, în pregătirea intervenției din Irak.

Directiva de planificare a apărării, 1992#

Un proiect de document intern al Departamentului Apărării, redactat sub conducerea lui Paul Wolfowitz și scurs presei în martie 1992, formula obiectivul menținerii poziției americane de unică mare putere și împiedicarea apariției unui rival, inclusiv prin acțiune preventivă¹ și, la nevoie, fără aliați. Documentul a fost rescris în urma reacțiilor publice, iar formulările lui au revenit zece ani mai târziu în strategia de securitate națională din 2002.

Proiectul pentru un nou secol american, 1997-2000#

Grupul de analiză politică de orientare neoconservatoare², înființat în 1997, a reunit persoane care au ocupat funcții importante după 2001, între care Dick Cheney, Donald Rumsfeld și Paul Wolfowitz. În ianuarie 1998, membrii lui au cerut public, printr-o scrisoare adresată președintelui Clinton, înlăturarea prin forță a regimului de la Bagdad. În același an, Congresul a adoptat o lege care declara schimbarea regimului irakian obiectiv al politicii americane.

În septembrie 2000, grupul a publicat un raport privind restructurarea forțelor armate. Documentul susținea că transformarea propusă, adică trecerea la forțe mai mici, mobile și dependente de tehnologie, cere timp îndelungat în absența unui eveniment de mare amploare care să o accelereze.

Ce presupunea transformarea#

Doctrina militară dezvoltată în anii '90 pornea de la ideea că tehnologia de precizie permite câștigarea rapidă a unui război cu efective reduse. Aplicată terorismului, ea susținea că amenințarea provenită de la organizații fără teritoriu poate fi tratată prin acțiune militară împotriva statelor care le găzduiesc. Această a doua idee a fost formulată în zilele imediat următoare atacurilor și a stat la baza intervenției din Afganistan.

4. Afganistan, 2001#

Bombardamentele au început la 7 octombrie 2001. Operațiunea terestră a fost dusă în principal de forțele afgane ale Alianței Nordului, sprijinite de forțe speciale și de aviație americană. Kabulul a fost ocupat la 13 noiembrie. Conducerea al-Qaida s-a retras în zona muntoasă Tora Bora, iar Osama bin Laden a trecut în Pakistan.

Conferința de la Bonn, din decembrie 2001, a stabilit o administrație interimară condusă de Hamid Karzai și a creat forța internațională de asistență pentru securitate. Faza militară inițială a durat câteva săptămâni. Prezența militară străină a durat douăzeci de ani și s-a încheiat în august 2021, subiect tratat în lecția 4.1.

5. Legislația de excepție#

Măsurile din tabel au fost adoptate ca răspuns la o urgență și au rămas în vigoare ani la rând, situație numită în dreptul public stare de excepție⁴.

Fotografiile din închisoarea Abu Ghraib, publicate în 2004, au arătat aplicarea acestor metode. În decembrie 2014, comisia pentru informații a Senatului american a publicat rezumatul unui raport de mii de pagini privind programul de detenție al agenției centrale de informații, cu concluzia că metodele folosite au fost mai dure decât cele descrise oficial și că nu au produs informațiile invocate ca justificare.

6. România în acest program#

România a susținut politic intervențiile și a trimis trupe în Afganistan și, ulterior, în Irak. Aderarea la NATO, obținută în 2004, a fost tratată de guvernele din perioadă drept obiectiv prioritar.

La 31 mai 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în cauza Al Nashiri împotriva României, că statul român a găzduit un centru secret de detenție al agenției americane, cunoscut sub numele de cod „Detention Site Black”, între septembrie 2003 și noiembrie 2005, și că autoritățile române au cunoscut natura tratamentelor aplicate acolo. Reclamantul, cetățean saudit, a fost deținut în acest centru timp de optsprezece luni. România a fost obligată la plata sumei de 100.000 de euro și la efectuarea unei anchete interne. Cererea de rejudecare a fost respinsă în octombrie 2018, iar hotărârea a rămas definitivă. Autoritățile române nu au recunoscut public existența centrului.

Participarea la programul unei mari puteri a fost obținută în schimbul unei garanții de securitate, iar răspunderea juridică a rămas la statul care a găzduit.

7. Consecințe pentru dreptul internațional#

• La 12 septembrie 2001, aliații au invocat pentru prima dată articolul 5 al tratatului nord-atlantic, care prevede că atacul asupra unui membru este considerat atac asupra tuturor.
• Dreptul la autoapărare, prevăzut în Carta ONU pentru cazul unui atac armat din partea unui stat, a fost extins la atacuri comise de organizații fără teritoriu.
• A fost introdusă categoria de „combatant ilegal”, în afara statutului de prizonier de război și în afara statutului de inculpat penal.

Aceste trei modificări au fost invocate ulterior de alte state pentru propriile operațiuni, argument care revine în lecțiile despre Rusia și despre Israel din unitatea a IV-a.

Activități și exerciții#

1. Explicați diferența dintre explicarea unui atac prin motivele declarate ale autorilor și justificarea lui. Aplicați distincția la unul dintre conflictele din lecția 1.4.
2. Comparați metoda „echipei B” din 1976 cu procedura descrisă în lecția 2.2 privind dosarul armelor irakiene. Ce au în comun?
3. Analizați tabelul măsurilor legislative. Care dintre ele au fost prezentate ca temporare și care mai sunt în vigoare astăzi? Verificați.
4. Dezbatere: un stat care găzduiește un centru de detenție al altui stat răspunde juridic pentru ce se întâmplă acolo. Argumentați ambele poziții pornind de la hotărârea din 2018.
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce condiție politică lipsea, înainte de septembrie 2001, pentru aplicarea programului formulat în documentele din secțiunea 3, și ce a schimbat evenimentul.

Lecția 2.2: Irak, 2003

Invazia Irakului este cazul cel mai documentat de folosire a forței împotriva unui stat suveran¹ în perioada acoperită de manual. Lecția începe cu regulile dreptului internațional aplicabile, continuă cu dosarul armelor de distrugere în masă, cu ocupația și cu bilanțul, și se încheie cu concluziile anchetei britanice publicate în 2016.

1. Ce prevede dreptul internațional#

Carta Organizației Națiunilor Unite, semnată în 1945, conține două reguli generale:

• Interzicerea folosirii forței: Articolul 2, alineatul 4, interzice statelor amenințarea cu forța și folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a oricărui stat.
• Neamestecul: Articolul 2, alineatul 7, împreună cu practica ulterioară, exclude intervenția în chestiunile care țin de competența internă a unui stat.

Excepțiile sunt două și sunt limitate:

• autoapărarea în cazul unui atac armat, prevăzută de articolul 51, până la intervenția Consiliului de Securitate;
• autorizarea expresă a folosirii forței de către Consiliul de Securitate, în temeiul capitolului VII².

Posesia unei categorii de armament nu figurează printre motivele care permit folosirea forței. Un stat care consideră că altul încalcă un tratat de neproliferare dispune de proceduri: sesizarea agenției internaționale competente, sesizarea Consiliului de Securitate, sancțiuni decise de acesta.

Precedentul din 1986#

În cauza Nicaragua împotriva Statelor Unite, Curtea Internațională de Justiție a hotărât în 1986 că sprijinirea unei forțe armate care luptă împotriva guvernului altui stat și minarea porturilor acestuia încalcă interzicerea folosirii forței și principiul neamestecului. Statele Unite au refuzat să recunoască competența Curții în cauză și nu au executat hotărârea. Cazul arată deopotrivă conținutul regulii și limitele mecanismului de aplicare a ei atunci când statul vizat este membru permanent al Consiliului de Securitate.

2. Regimul armelor nucleare și asimetria lui#

Tratatul de neproliferare, deschis spre semnare în 1968 și intrat în vigoare în 1970, recunoaște cinci state deținătoare de arme nucleare: Statele Unite, Uniunea Sovietică și, ulterior, Rusia, Regatul Unit, Franța și China. Celelalte state semnatare se obligă să nu dobândească astfel de arme și acceptă controlul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.

Trei elemente ale acestui regim sunt relevante pentru lecția de față:

• Articolul VI obligă statele deținătoare să negocieze dezarmarea nucleară. În 1996, Curtea Internațională de Justiție a constatat în unanimitate existența acestei obligații, într-un aviz consultativ în care a stabilit și că folosirea sau amenințarea cu folosirea armelor nucleare este, în general, contrară dreptului conflictelor armate. Obligația de dezarmare rămâne neîndeplinită.
• Trei state care dețin arme nucleare, India, Pakistan și Israel, nu au aderat niciodată la tratat. Coreea de Nord s-a retras în 2003.
• Tratatul privind interzicerea armelor nucleare, adoptat în 2017 și intrat în vigoare în 2021, a fost semnat de peste optzeci de state, dintre care niciunul deținător.

Statele care au invadat Irakul în 2003, invocând armele de distrugere în masă, dețineau cele mai mari arsenale nucleare din lume și nu se aflau sub un regim de inspecție comparabil cu cel aplicat Irakului.

Armele chimice irakiene din anii '80#

Irakul a folosit arme chimice în războiul împotriva Iranului, între 1980 și 1988, și împotriva populației kurde de la Halabja, în martie 1988, unde au murit câteva mii de civili. În acea perioadă, statele occidentale au continuat exporturile de produse cu dublă utilizare³ către Irak, iar reacția diplomatică a fost limitată. Programul de arme chimice a fost dezmembrat după 1991, sub supravegherea comisiei speciale a Națiunilor Unite.

3. Dosarul din 2002-2003#

Inspectorii Organizației Națiunilor Unite au lucrat în Irak din noiembrie 2002 până în martie 2003 și au raportat că nu au găsit arme interzise, cerând timp suplimentar. La 5 februarie 2003, secretarul de stat american Colin Powell a prezentat dosarul în fața Consiliului de Securitate. A recunoscut ulterior public că prezentarea a fost bazată pe informații eronate.

Grupul de căutare trimis după invazie a publicat în 2004 concluzia că Irakul nu deținea stocuri de arme de distrugere în masă și că programele fuseseră oprite în 1991.

4. Drumul spre 20 martie 2003#

Rezoluția 1441, adoptată în unanimitate la 8 noiembrie 2002, constata încălcarea obligațiilor de dezarmare, acorda Irakului o ultimă ocazie de a coopera și avertiza asupra unor consecințe grave. Textul nu prevedea autorizarea folosirii forței.

Statele Unite și Regatul Unit au susținut că autorizația din 1990 rămâne activă și acoperă acțiunea din 2003. Franța, Rusia, China și Germania au susținut necesitatea unei a doua rezoluții. Proiectul acestei rezoluții a fost retras în martie 2003, în lipsa majorității necesare. Invazia a început la 20 martie 2003.

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, Kofi Annan, a declarat public în septembrie 2004 că, din punctul de vedere al Cartei, intervenția a fost ilegală.

5. Ocupația#

Autoritatea provizorie a coaliției a emis, în mai 2003, două ordine cu efecte de lungă durată:

• Ordinul 1 a interzis foștilor membri ai partidului Baas accesul la funcții publice, măsură care a înlăturat administrația, învățământul și sistemul sanitar de personalul calificat.
• Ordinul 2 a desființat armata irakiană, lăsând fără venit și fără statut câteva sute de mii de bărbați instruiți militar.

Un al treilea ordin a deschis economia irakiană investițiilor străine, cu excepția sectorului petrolier. Contractele de reconstrucție au fost atribuite în bună parte fără licitație unor companii americane, între care filiala unui grup condus anterior de vicepreședintele Statelor Unite. Auditurile publicate ulterior de inspectorul general american pentru reconstrucția Irakului au constatat că miliarde de dolari transferate administrației irakiene nu au putut fi urmărite documentar.

Insurgența a început în vara anului 2003. Organizația care a devenit ulterior Statul Islamic s-a format în acest mediu, din combatanți străini și din foști ofițeri irakieni, subiect reluat în lecția 3.3.

6. Bilanțul uman#

Diferențele provin din metodă. Numărarea cazurilor confirmate produce valori minime, întrucât ratează decesele nerelatate. Ancheta pe gospodării estimează totalul, cu marje de eroare mari și cu sensibilitate la alegerea zonelor investigate. Cifrele privind decesele indirecte, produse de prăbușirea sistemului sanitar și a aprovizionării cu apă, sunt cele mai contestate.

Peste două milioane de irakieni au părăsit țara, iar aproximativ un milion șapte sute de mii au fost strămutați în interior până în 2007.

7. Ancheta britanică din 2016#

Comisia condusă de John Chilcot a lucrat șapte ani, a audiat 150 de martori și a analizat aproximativ 150.000 de documente. Raportul, publicat la 6 iulie 2016, a stabilit că:

• Regatul Unit s-a alăturat invaziei înainte de epuizarea căilor pașnice de dezarmare, iar acțiunea militară nu a constituit o ultimă soluție.
• Amenințarea a fost prezentată public cu o certitudine pe care informațiile disponibile nu o justificau.
• Împrejurările în care s-a stabilit existența unui temei juridic pentru acțiunea britanică au fost departe de a fi satisfăcătoare.
• Pregătirea pentru perioada de după înlăturarea regimului a fost cu totul inadecvată.

Comisia nu a constatat că guvernul britanic ar fi modificat evaluările serviciilor de informații.

8. România și „coaliția de voință”#

La 5 februarie 2003, zece state din Europa Centrală și de Est, între care România, au semnat o declarație comună de sprijin pentru poziția americană privind Irakul. Președintele francez Jacques Chirac a criticat public gestul, considerând că statele candidate la aderarea în Uniunea Europeană ar fi făcut mai bine să tacă.

România a trimis trupe în Irak din 2003 și le-a retras în 2009. În 2005, trei jurnaliști români au fost răpiți la Bagdad și eliberați după aproximativ două luni.

Alegerea făcută atunci ilustrează poziția statelor din regiune: sprijinul pentru operațiunea americană a fost tratat drept condiție a integrării în structurile de securitate occidentale, într-un moment în care aderarea la NATO era în curs de finalizare.

9. Opoziția publică#

La 15 februarie 2003, în peste șaizeci de state au avut loc demonstrații simultane împotriva războiului. Estimările privind numărul total al participanților variază între șase și treizeci de milioane de persoane. Manifestația de la Roma a fost una dintre cele mai numeroase înregistrate vreodată. Deciziile guvernelor implicate nu au fost modificate.

Activități și exerciții#

1. Enumerați cele două excepții de la interzicerea folosirii forței. Verificați dacă situația din martie 2003 se încadra în vreuna dintre ele.
2. Analizați tabelul din secțiunea 3. Pentru fiecare afirmație, identificați ce ar fi trebuit verificat înainte de prezentarea publică.
3. Comparați cele trei metode de estimare a deceselor din secțiunea 6. Care produce cifra cea mai mică și de ce?
4. Dezbatere: un stat care deține arme nucleare cere altui stat dezarmarea. Ce argumente juridice și politice pot fi invocate de fiecare parte?
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce consecințe a avut, pentru autoritatea Consiliului de Securitate, acțiunea militară întreprinsă fără autorizarea lui. Folosiți exemple din lecțiile 1.4 și 2.2.

Lecția 2.3: Extinderea NATO și a Uniunii Europene

Între 1999 și 2007, aproape toate statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est au intrat în cele două structuri occidentale. Lecția urmărește condițiile aderării, rezultatele măsurabile după douăzeci de ani și disputa privind asigurările date conducerii sovietice în 1990.

1. Extinderea NATO#

Motivul invocat de statele care au cerut aderarea a fost garanția de securitate prevăzută de articolul 5 al tratatului. Pentru România, aderarea a fost obiectiv declarat al tuturor guvernelor de după 1996 și a fost legată direct de sprijinul acordat operațiunilor americane, subiect tratat în lecția 2.2.

2. Extinderea Uniunii Europene#

Condițiile de aderare au fost stabilite la Copenhaga, în 1993: instituții stabile care garantează democrația și statul de drept, economie de piață funcțională, capacitatea de a prelua obligațiile care decurg din calitatea de membru.

Negocierile s-au purtat pe capitole, fiecare acoperind un domeniu al legislației europene, numită în ansamblu acquis comunitar¹. Zece state au aderat în 2004, iar România și Bulgaria în 2007, după închiderea negocierilor în decembrie 2004 și semnarea tratatului în aprilie 2005. Pentru cele două state a fost instituit un mecanism de cooperare și verificare în domeniul justiției, care a funcționat din 2007 până în 2023.

3. Ce a cerut aderarea#

• Restructurarea industriei: Regulile privind ajutorul de stat au impus închiderea sau vânzarea întreprinderilor care funcționau cu pierderi acoperite din buget. Combinatul siderurgic de la Galați a fost vândut în 2001, compania petrolieră națională în 2004, cea mai mare bancă comercială de stat în 2005.
• Adoptarea legislației europene în domenii care privesc direct producția: siguranța alimentară, normele de mediu, standardele tehnice. Micii producători agricoli au fost afectați de cerințele privind abatoarele și laptele.
• Reforma justiției și lupta împotriva corupției, evaluate anual prin mecanismul de verificare.
• Măsuri punctuale, între care moratoriul asupra adopțiilor internaționale, impus în 2001 la cererea Parlamentului European.

4. Ce s-a obținut#

Convergența³ măsurată prin acest indicator plasează România, în 2024, aproape de nivelul Poloniei și al Cehiei, cu cel mai rapid ritm de recuperare din ultimul deceniu la nivelul Uniunii.

5. Cine câștigă și cât#

Beneficiile nu sunt distribuite egal între statele membre și nici între categoriile de populație din același stat.

• Companiile cu capital străin realizează peste 70% din exporturile de bunuri ale României și au o productivitate pe angajat mult superioară mediei.
• Veniturile repatriate de aceste companii către firmele-mamă, formate în principal din dividende, au fost de aproximativ 12 miliarde de euro în fiecare dintre anii 2023 și 2024. Aportul de capital nou, fără profitul reinvestit, a fost în aceiași ani de 1,5-2 miliarde de euro.
• Soldul net al relației bugetare cu Uniunea, adică diferența dintre fondurile primite și contribuția plătită, se situează sub valoarea veniturilor repatriate.

Structura de producție predominantă, cunoscută sub numele de lohn⁴, plasează în România fazele cu valoare adăugată mică, iar proiectarea, marca și distribuția rămân în statele de origine ale companiilor.

6. Migrația și demografia#

Ridicarea obligativității vizelor pentru spațiul Schengen, în ianuarie 2002, a precedat aderarea cu cinci ani și a produs cea mai mare parte a efectului.

Plecările au fost concentrate în categoriile de vârstă active și în anumite profesii, între care personalul medical. Costul formării acestora a fost suportat de bugetul public român, iar rezultatul a fost transferat către sistemele de sănătate din alte state membre. În Republica Moldova, remitențele au depășit un sfert din produsul intern brut, cel mai ridicat nivel din Europa.

7. Percepția: 2004 și astăzi#

La momentul aderării, sprijinul pentru integrare depășea 70% în majoritatea statelor candidate din regiune, iar în România se situa printre cele mai ridicate din Europa. Aderarea era prezentată public ca încheiere a perioadei de tranziție.

Situația de astăzi este diferită de la un stat la altul:

• Regatul Unit a părăsit Uniunea în 2020, după referendumul din 2016, primul caz de retragere.
• În mai multe state membre au ajuns la guvernare partide care contestă transferul de competențe către instituțiile europene.
• Sprijinul pentru apartenența la Uniune rămâne ridicat în România, în paralel cu creșterea unui vot de orientare suveranistă, tratat în lecția 4.7.

Această schimbare de percepție are surse identificabile: criza financiară și austeritatea din lecțiile 3.1 și 3.2, criza migrației din 2015 și diferența dintre ritmul convergenței promise și cel realizat.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele două citiri privind asigurările din 1990. Ce tip de document ar fi necesar pentru a tranșa disputa?
2. Pe baza secțiunii 5, calculați raportul dintre veniturile repatriate anual și soldul bugetar pozitiv al relației cu Uniunea. Ce arată și ce nu arată acest raport?
3. Identificați o întreprindere din localitatea sau din județul vostru care s-a închis sau a fost vândută în perioada 1997-2007. Aflați ce s-a invocat la momentul deciziei.
4. Dezbatere: emigrarea personalului medical este o consecință a libertății de circulație. Ce măsuri poate lua un stat pentru a o compensa, fără a limita această libertate?
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce s-a schimbat în localitatea voastră după 2007 și ce a rămas la fel. Indicați, pentru fiecare element, ce sursă ar confirma observația.

Lecția 2.4: Ascensiunea Chinei și noua diviziune a muncii

În deceniul acoperit de această unitate, China a devenit principalul producător industrial al lumii. Efectele au ajuns simultan în trei direcții: la muncitorii din statele occidentale și din Europa de Est, la exportatorii de materii prime din America Latină și Africa, și la finanțele publice americane. Lecția urmărește mecanismul și dezbaterea privind natura relației dintre China și statele din Sudul global.

1. Reforma și zonele economice speciale#

Deschiderea economică a început în 1978. Primele patru zone economice speciale¹ au fost înființate în 1980, între care Shenzhen, un oraș construit lângă granița cu Hong Kong. Regimul acestor zone prevedea scutiri fiscale, reguli proprii de angajare și acces direct la porturi.

Trei decizii au pregătit poziția din anii 2000:

• unificarea și devalorizarea cursului de schimb, în 1994, care a ieftinit exporturile;
• restructurarea întreprinderilor de stat, la sfârșitul anilor '90, cu concedieri de zeci de milioane de persoane;
• sistemul de înregistrare a domiciliului, care a produs o forță de muncă migrantă internă, fără acces la servicii publice în orașul unde lucra.

2. Intrarea în Organizația Mondială a Comerțului, 2001#

China a devenit membru la 11 decembrie 2001. Aderarea a garantat accesul stabil la piețele occidentale, fără riscul reînnoirii anuale a clauzelor comerciale, și a declanșat mutarea producției.

3. Efectul asupra locurilor de muncă industriale#

Cercetarea economică cea mai citată pe acest subiect, publicată de David Autor, David Dorn și Gordon Hanson, atribuie concurenței importurilor chinezești pierderea a aproximativ un milion de locuri de muncă industriale directe în Statele Unite, între 1999 și 2011, și a aproximativ 2,4 milioane cu tot cu efectele indirecte. Regiunile afectate au înregistrat scăderi durabile ale veniturilor și creșteri ale dependenței de ajutoare sociale. Consecințele politice ale acestei situații apar în lecția 3.5.

Europa de Est și România#

Un moment distinct pentru regiune este 1 ianuarie 2005, data la care au expirat cotele care limitau importurile de textile și confecții în Uniunea Europeană și în Statele Unite. Producția de confecții executată în sistem lohn pentru clienți occidentali s-a mutat în bună parte în Asia. Industria românească de confecții și încălțăminte, unul dintre principalii angajatori ai anilor '90 și un sector cu forță de muncă majoritar feminină, a pierdut în deceniul următor o parte însemnată dintre locurile de muncă. Explicația este directă: modelul lohn se bazează pe costul manoperei, iar contractul se mută în țara care oferă costul mai mic.

4. Efectul asupra Sudului global: supraciclul materiilor prime#

Cererea industrială chineză a ridicat prețurile mondiale ale metalelor, energiei și produselor agricole între 2003 și 2008. Prețul cuprului s-a multiplicat de câteva ori, iar prețul petrolului a urcat de la aproximativ 25 de dolari pe baril în 2003 la valoarea maximă de 147 de dolari, atinsă în iulie 2008.

Consecințe pentru statele exportatoare:

• venituri bugetare în creștere rapidă, care au finanțat programele sociale ale guvernelor din America Latină, tratate în lecția 2.5;
• reducerea dependenței de creditorii occidentali și de condiționalitățile lor;
• creșterea ponderii materiilor prime în exporturi, proces numit reprimarizare², care a slăbit industria locală în Brazilia, Argentina și Chile.

5. Africa: împrumuturi, infrastructură, contracte#

Forumul de cooperare China-Africa a fost înființat în anul 2000. Modelul de finanțare aplicat frecvent leagă un împrumut de un contract de construcție executat de o companie chineză și de o garanție constituită din veniturile viitoare din export.

Ce este documentat despre aceste contracte:

• Un studiu publicat în 2021 de laboratorul AidData al colegiului William and Mary, împreună cu Center for Global Development, Institutul pentru Economie Mondială din Kiel și Peterson Institute for International Economics, a analizat o sută de contracte de împrumut încheiate de creditori de stat chinezi cu guverne din douăzeci și patru de state. Versiunea extinsă, publicată în 2025, acoperă 371 de contracte din șaizeci de state.
• Contractele conțin clauze de confidențialitate³ care interzic debitorului să dezvăluie condițiile, iar uneori chiar existența împrumutului. Din 2014, astfel de clauze apar în toate contractele din setul analizat.
• Creditorii își asigură o poziție prioritară față de ceilalți creditori, prin conturi de venituri controlate de bancă și prin clauze care interzic includerea datoriei în renegocierile colective ale grupului de creditori occidentali.
• Clauzele de reziliere și de accelerare a plății pot fi folosite ca instrument de influență asupra politicii debitorului.

6. Ce a primit China în schimb: finanțarea deficitului american#

Excedentul comercial a fost transformat în rezerve valutare, iar o parte importantă a acestora a fost plasată în titluri de stat americane. Statele Unite au obținut astfel finanțare ieftină pentru deficitul bugetar și pentru consumul intern, iar China a obținut o piață stabilă pentru exporturi. Relația a fost descrisă, în 2007, printr-un termen compus din numele celor două state, iar dependența reciprocă pe care o descrie a devenit vizibilă în criza din 2008.

7. Bilanțul deceniului#

Activități și exerciții#

1. Explicați de ce expirarea cotelor la textile, în 2005, a afectat direct locuri de muncă din România. Ce caracteristică a modelului lohn face posibilă mutarea rapidă a producției?
2. Comparați cele două citiri din caseta de interpretare. Ce fapt ar trebui stabilit pentru a decide între ele?
3. Analizați tabelul din secțiunea 7. Alegeți o categorie și verificați, prin căutare, dacă situația s-a schimbat după 2020.
4. Discuție în clasă: o clauză de confidențialitate într-un contract de împrumut public înseamnă că cetățenii care vor plăti datoria nu îi cunosc condițiile. Ce consecințe are asta pentru controlul democratic?
5. Temă: identificați cinci obiecte din casa voastră fabricate în China și cinci fabricate în Uniunea Europeană. Notați în spațiul de mai jos categoriile din care fac parte și ce observați despre împărțirea lor.

Lecția 2.5: Contestări. America Latină, Rusia, revoluțiile colorate

Deceniul care a urmat consensului economic descris în unitatea I a produs și primele contestări organizate ale acestuia. Lecția urmărește trei forme diferite: guvernele de stânga ajunse la putere prin alegeri în America Latină, recentralizarea puterii în Rusia și schimbările de regim prin proteste de stradă din statele foste sovietice.

1. Punctul de plecare#

Caracazo, 1989#

La 27 februarie 1989, în Venezuela, anunțarea unui pachet de măsuri convenit cu Fondul Monetar Internațional, care includea scumpirea carburantului și a transportului, a declanșat revolte în capitală și în alte orașe. Represiunea a produs, potrivit cifrelor oficiale, aproximativ trei sute de morți, iar estimările organizațiilor de apărare a drepturilor omului sunt de câteva ori mai mari. Evenimentul a rupt legitimitatea sistemului de partide existent.

Argentina, 2001#

Regimul de curs fix, care lega moneda de dolar din 1991, s-a prăbușit la sfârșitul lui 2001. Statul a limitat retragerile bancare, a intrat în incapacitate de plată pentru o datorie de peste 80 de miliarde de dolari și a schimbat cinci președinți în două săptămâni. Sărăcia a depășit jumătate din populație. Restructurarea datoriei, realizată în 2005, a fost acceptată de aproximativ trei sferturi dintre creditori, cu o reducere importantă a valorii titlurilor.

2. Valul roz#

3. Politici și rezultate#

• Transferuri condiționate¹: Programul brazilian Bolsa Família, început în 2003, plătea o sumă lunară familiilor sărace, condiționat de prezența copiilor la școală și de vaccinări. A ajuns la aproximativ douăsprezece milioane de familii în 2008 și la aproape paisprezece milioane în 2012. Programe asemănătoare au fost adoptate în aproape toate statele regiunii.
• Renegocierea rentei din resurse²: În mai 2006, Bolivia a modificat contractele din sectorul gazelor naturale, crescând partea care revine statului pentru cele mai mari zăcăminte. Veniturile bugetare din hidrocarburi s-au multiplicat în anii următori.
• Programe sociale finanțate din petrol: În Venezuela, rețeaua de programe numite misiuni a extins accesul la învățământ, la asistență medicală de bază și la alimente subvenționate.
• Rezultate măsurate: Sărăcia în America Latină, calculată de comisia economică a Națiunilor Unite pentru regiune, a scăzut de la aproximativ 44% din populație în 2002 la 28,8% în 2012. În Brazilia, coeficientul Gini a scăzut de la 0,59 în 2001 la 0,54 în 2013, într-una dintre puținele perioade în care inegalitatea a scăzut simultan cu creșterea economică.

4. Limitele modelului#

Finanțarea acestor programe a depins de prețul materiilor prime, ridicat de cererea chineză descrisă în lecția 2.4. Când prețurile au scăzut, după 2014, modelul a intrat în criză:

• Venezuela a suferit prăbușirea producției de petrol, hiperinflație și emigrarea a milioane de locuitori.
• Brazilia a intrat în recesiune în 2015, iar președinta aleasă în 2014 a fost destituită în 2016 prin procedură parlamentară.
• Argentina a revenit la programe cu Fondul Monetar Internațional.
• Bolivia a trecut printr-o criză politică în 2019, după alegeri contestate.

Diversificarea economiilor, obiectiv anunțat în perioada veniturilor mari, a fost realizată în mică măsură.

5. Reacția Statelor Unite#

• La 11 aprilie 2002, o tentativă de îndepărtare a lui Chávez de la putere a instalat pentru scurt timp un guvern condus de un reprezentant al patronatului. Administrația americană a recunoscut rapid noua conducere, apoi și-a schimbat poziția. Chávez a revenit la putere după două zile, prin mobilizare populară și prin intervenția unor unități militare.
• La summitul de la Mar del Plata, în 2005, proiectul zonei de liber schimb a celor două Americi, promovat de Statele Unite din 1994, a fost respins de Brazilia, Argentina, Venezuela și alte state.
• Statele din regiune au construit structuri proprii de cooperare, între care alianța bolivariană din 2004 și uniunea sud-americană din 2008.

6. Rusia după 2000#

Baza economică a acestei consolidări a fost prețul petrolului, în creștere continuă între 2003 și 2008. Veniturile au permis plata anticipată a datoriei externe și creșterea salariilor și a pensiilor, după deceniul descris în lecția 1.2.

La 10 februarie 2007, la conferința de securitate de la München, Vladimir Putin a criticat public ordinea internațională dominată de o singură putere și extinderea alianței nord-atlantice. Discursul este considerat momentul în care poziția rusă a fost formulată deschis.

În august 2008, după ciocniri în Osetia de Sud, armata rusă a intervenit în Georgia. Operațiunea a durat cinci zile și s-a încheiat cu recunoașterea de către Rusia a independenței celor două regiuni separatiste.

7. Revoluțiile colorate#

Activități și exerciții#

1. Definiți populismul folosind caseta din lecție. Aplicați definiția unui partid actual din România și stabiliți ce ideologie i se atașează.
2. Explicați legătura dintre prețul materiilor prime și durata programelor sociale din America Latină. Ce ar fi trebuit făcut pentru a rupe această legătură?
3. Comparați reacția internațională la alegerile contestate din Ucraina, în 2004, cu reacția la alte alegeri contestate din aceeași perioadă. Ce diferențe găsiți?
4. Dezbatere: un guvern ales obține sprijin popular și modifică regulile privind durata mandatelor. Ce argumente pot fi invocate de fiecare parte?
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce înseamnă, în vocabularul politic românesc de astăzi, cuvântul populist. Comparați cu definiția din lecție și indicați diferențele.

Lecția 2.6: Tehnologia deceniului 2001-2008

Deceniul precedent a adus calculatorul în locuință. Acesta îl scoate din locuință și îl leagă permanent la rețea. Tot acum se schimbă modul de finanțare a serviciilor online, iar consecințele acestei schimbări depășesc domeniul tehnic.

1. Calculatorul portabil#

În martie 2003, Intel a lansat platforma¹ Centrino, formată din trei componente proiectate să funcționeze împreună: un procesor cu consum redus, un set de circuite auxiliare și un adaptor de rețea fără fir integrat.

Portabilitatea calculatoarelor era limitată:

• masa unui calculator portabil obișnuit se situa între 2,5 și 3,5 kilograme, la care se adăuga alimentatorul;
• autonomia era de două până la trei ore;
• prețul depășea cu 30-50% prețul unui calculator fix cu performanțe comparabile.

2. Conexiunea permanentă#

Legătura prin modem telefonic a fost înlocuită de conexiuni permanente de bandă largă², prin cablu coaxial și prin linie telefonică digitală. Conexiunea permanentă a eliminat operațiunea de conectare la fiecare folosire.

Rețelele locale fără fir, standardizate în 1999 și îmbunătățite în 2003, au permis conectivitatea la net în întregi locuințe.

Cazul românesc#

În România, acoperirea s-a făcut prin rețele de cartier construite de firme mici, care trăgeau cablu între blocuri și vindeau abonamente ieftine. Aceste rețele au fost cumpărate ulterior de operatori mari și înlocuite cu fibră optică. Rezultatul, vizibil în deceniul următor, a fost o viteză medie de conectare superioară mediei europene, într-o țară cu venituri mult sub aceeași medie.

3. Serverele deceniului#

Windows Server 2003#

Lansat în aprilie 2003, este primul sistem Microsoft care poartă numele Windows Server; versiunile anterioare se numeau Windows NT Server și Windows 2000 Server. Arhitectura este cea descrisă în lecția 1.6. Administrarea se face prin interfață grafică, iar serviciul de director păstrează într-un singur loc conturile de utilizator, calculatoarele și drepturile de acces dintr-o organizație.

Costul licențierii are două componente: licența serverului și câte o licență de acces³ pentru fiecare utilizator sau echipament care se conectează la el. Suma crește proporțional cu numărul de angajați și se plătește din nou la trecerea la o versiune nouă. Pentru o firmă mică sau pentru o școală, acest model devenea greu de susținut.

Linux pe servere#

Linux a devenit în acest deceniu sistemul dominant pe servere, din trei motive tehnice și unul economic:

• funcționează fără interfață grafică⁴, ceea ce eliberează memorie și putere de procesare pentru serviciul propriu-zis;
• se administrează de la distanță, prin comenzi text, pe conexiuni slabe;
• permite modificarea și recompilarea componentelor pentru sarcina cerută;
• licența nu costă nimic, iar plata se face pentru asistență tehnică, atunci când organizația o cere.

Combinația formată din Linux, serverul web Apache, baza de date MySQL și limbajul PHP a devenit configurația obișnuită pentru găzduirea paginilor web, iar Apache a rămas cel mai folosit server web pe tot parcursul deceniului. Distribuțiile comerciale cu asistență plătită, apărute în aceeași perioadă, au separat programul, gratuit, de serviciul de asistență, contra cost.

Linux pe stațiile de lucru#

Mediile grafice au ajuns la maturitate în aceeași perioadă: KDE 3 a fost lansat în 2002, iar GNOME 2 în același an. Distribuția Ubuntu, apărută în 2004, a simplificat instalarea de aplicații. Programele necesare muncii de birou au apărut în paralel: suita OpenOffice.org în 2002 și navigatorul Firefox în 2004.

Rezultatul a fost un sistem folosibil zilnic pe o stație de lucru. Limitele care au rămas privesc programele pentru echipamente periferice, unde producătorii furnizau componente doar pentru Windows, și compatibilitatea deplină cu formatele de fișiere ale suitei de birou dominante.

4. Ce s-a construit pe această infrastructură#

În România, comunicarea directă s-a concentrat în această perioadă pe serviciile de mesagerie instantanee, folosite mult de elevi și de studenți, iar rețelele sociale internaționale au ajuns dominante spre sfârșitul deceniului.

5. Modelul economic: publicitatea#

Serviciile enumerate mai sus au fost oferite gratuit. Costurile au fost acoperite din publicitate, printr-un mecanism format din trei elemente:

1. Licitația⁵: spațiul publicitar asociat unei căutări sau unei pagini este vândut prin licitație automată, în fracțiuni de secundă.
2. Țintirea: prețul plătit depinde de cât de bine corespunde utilizatorul profilului căutat de cel care plătește reclama.
3. Colectarea datelor: precizia țintirii depinde de cantitatea de informație despre utilizator, ceea ce transformă datele de comportament în resursă economică.

Veniturile companiei Google, care a dezvoltat acest model, au crescut de la aproximativ trei miliarde de dolari în 2004, anul listării la bursă, la peste douăzeci de miliarde în 2008, aproape integral din publicitate. În 2007, aceeași companie a cumpărat DoubleClick, cea mai mare firmă de publicitate online, consolidând poziția.

6. Rețeaua ca piață internațională#

În paralel, comerțul a devenit funcția principală a unei părți importante din rețea:

• platformele de licitații și de vânzare au legat vânzători și cumpărători din state diferite;
• sistemele de plată online au rezolvat problema încrederii între părți care nu se cunosc;
• companii asiatice de comerț online, înființate la sfârșitul anilor '90, au ajuns la dimensiuni comparabile cu cele americane;
• a apărut o industrie dedicată poziționării paginilor în rezultatele căutării, numită optimizare pentru motoarele de căutare⁶, ceea ce a schimbat modul în care este scris textul publicat online.

Ordinea rezultatelor unei căutări a devenit astfel o problemă economică, iar accesul la informație a ajuns să depindă de un clasament calculat după criterii nepublice.

7. România în lanțul serviciilor informatice#

Scutirea de impozit pe venit pentru salariile din activitatea de creare de programe, introdusă în 2001, a fost menținută mai mult de două decenii. Împreună cu prețul redus al forței de muncă, cu conexiunea rapidă și cu numărul de absolvenți de profil, a atras centre de dezvoltare și de asistență tehnică ale companiilor internaționale.

Poziția obținută este cea de furnizor de servicii pentru clienți externi, cu decizia asupra produsului și cu marca rămase în afara țării. Ea reproduce, într-un sector cu salarii mari, structura descrisă în lecția 2.3 pentru industria prelucrătoare.

8. Deceniul în cifre#

Activități și exerciții#

1. Explicați diferența dintre o conexiune stabilită la cerere și una permanentă. Ce consecințe are aceasta asupra modului de folosire a calculatorului?
2. Descrieți, în ordine, cele trei elemente ale mecanismului publicitar din secțiunea 5. Ce rol are fiecare în stabilirea prețului?
3. Comparați cele două citiri din caseta de interpretare cu cele din lecția 1.6. Ce argument nou apare aici?
4. Discuție în clasă: ordinea rezultatelor unei căutări este stabilită prin criterii nepublicate. Ce consecințe are asta pentru cineva care caută informații despre un subiect controversat?
5. Temă: alegeți un serviciu online pe care îl folosiți zilnic. Aflați cum obține bani și scrieți în spațiul de mai jos ce anume oferiți în schimbul folosirii lui.

Lecția 3.1: Criza financiară din 2008

Unitatea a treia acoperă intervalul 2008-2020, deceniul în care promisiunea că modelul economic unic aduce prosperitate a fost ruptă, iar consecințele politice au apărut cu întârziere de câțiva ani. Prima lecție tratează criza financiară: ce a fost dereglementat înainte de ea, cum a funcționat mecanismul, cine a plătit pierderile și ce s-a schimbat după.

1. Ce a fost dereglementat#

Momentul din 1998#

Președinta comisiei americane care supraveghea piețele la termen, Brooksley Born, a cerut în 1998 introducerea unor reguli pentru instrumentele derivate² negociate în afara burselor, invocând lipsa oricărei evidențe publice a acestor contracte. Propunerea a fost respinsă public de președintele băncii centrale, de secretarul trezoreriei și de președintele comisiei bursiere, iar legea din 2000 a interzis explicit reglementarea acestor instrumente. Alegerea a fost făcută cunoscând obiecția.

Valoarea nominală a contractelor derivate aflate în circulație la nivel mondial a depășit, în 2007, 600.000 de miliarde de dolari, de aproximativ zece ori produsul intern brut mondial.

2. Mecanismul#

1. Creditul: băncile și societățile de credit ipotecar au acordat împrumuturi pentru locuințe unor solicitanți fără venituri stabile și fără verificarea documentelor, cu dobânzi mici în primii ani și mult mai mari după.
2. Împachetarea: mii de astfel de credite au fost adunate în titluri financiare vândute investitorilor, operațiune numită securitizare³, iar titlurile au fost la rândul lor recombinate în produse cu mai multe niveluri de risc.
3. Evaluarea: agențiile de rating⁴ au acordat celor mai sigure tranșe din aceste produse calificativul maxim, același acordat titlurilor de stat ale țărilor dezvoltate. Agențiile erau plătite de emitentul titlului pe care îl evaluau.
4. Asigurarea: contractele de protecție împotriva neplății au fost vândute în cantități care depășeau valoarea titlurilor asigurate, de instituții care nu constituiau rezerve pentru ele.

Comisia de anchetă privind criza financiară, înființată de Congresul american și prezidată de Phil Angelides, a publicat concluziile în ianuarie 2011, cu constatarea că prăbușirea a fost evitabilă și a rezultat din decizii umane, iar nu dintr-un accident natural.

3. Cronologia#

4. Salvarea#

Programul american de preluare a activelor problematice a fost autorizat cu 700 de miliarde de dolari, din care s-au folosit aproximativ 426 de miliarde. Sumele acordate băncilor au fost în cea mai mare parte returnate, cu dobândă, iar costul net final pentru buget a fost redus.

Sprijinul principal a venit însă pe altă cale. Banca centrală americană a acordat credite de urgență instituțiilor financiare, americane și străine, prin mai multe programe. Auditul publicat în 2011 de Government Accountability Office, organismul de control al Congresului, a însumat aceste credite la peste 16.000 de miliarde de dolari. Cifra cuprinde împrumuturi pe termen scurt reînnoite de multe ori, astfel încât suma expusă la un moment dat a fost mult mai mică. Diferența dintre suma cumulată și expunerea simultană explică o parte din disputele publice privind mărimea salvării.

5. Cine a suportat pierderile#

Executarea silită a locuinței produce efecte care depășesc pierderea materială: schimbarea școlii pentru copii, pierderea rețelei de vecinătate, imposibilitatea obținerii unui nou credit. Programele federale destinate proprietarilor de locuințe au fost mult mai mici decât cele destinate băncilor și au ajuns la o parte redusă dintre cei eligibili.

6. Ce s-a schimbat după#

• Legea americană de reformă financiară din 2010 a introdus reguli privind capitalul, testarea la stres a băncilor și o agenție de protecție a consumatorului de servicii financiare. O parte dintre prevederile ei au fost relaxate în 2018 pentru băncile de dimensiune medie.
• Acordul internațional privind capitalul bancar, revizuit după criză, a impus rezerve mai mari.
• Concentrarea sectorului a crescut: băncile considerate prea mari pentru a fi lăsate să cadă au ieșit din criză cu cote de piață mai mari decât înainte.

7. România#

România nu deținea titluri ipotecare americane în cantități mari. Criza a ajuns pe două căi: oprirea bruscă a intrărilor de capital străin, care finanțaseră creșterea din anii precedenți, și scăderea cererii externe pentru exporturi.

În martie 2009, statul a încheiat un acord de finanțare cu Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială, în valoare de aproximativ 20 de miliarde de euro. În paralel, băncile străine prezente în regiune s-au angajat, printr-o înțelegere semnată la Viena, să își mențină expunerea pe piețele locale. Măsurile bugetare adoptate în 2010, în cadrul acestui acord, formează subiectul lecției următoare.

Activități și exerciții#

1. Explicați, în ordine, cele patru etape ale mecanismului din secțiunea 2. La care dintre ele ar fi putut interveni o autoritate de supraveghere?
2. Analizați formula din caseta despre hazardul moral. Găsiți un exemplu din alt domeniu în care cel care decide riscul nu suportă consecințele.
3. Comparați numărul de condamnări din criza caselor de economii cu cel de după 2008. Formulați două explicații posibile și indicați ce date le-ar putea departaja.
4. Dezbatere pe baza casetei de interpretare, cu folosirea cazurilor Islanda și Suedia.
5. Temă: aflați ce s-a întâmplat în România, după 2008, cu creditele în valută acordate înainte de criză. Scrieți în spațiul de mai jos cine a suportat efectul deprecierii monedei.

Lecția 3.2: Austeritatea și criza zonei euro

Criza descrisă în lecția precedentă a fost transferată din bilanțurile băncilor în datoria publică. Din 2010, reducerea acestei datorii a devenit obiectivul declarat al politicii economice europene. Lecția urmărește cazul grec, mecanismul monedei unice, măsurile aplicate în România și diferența dintre indicatorii economici și condițiile de viață.

1. Grecia înainte de criză#

Statul grec, înainte de intrarea în criză, avea următorii factori de risc:

• Statistici falsificate: deficitul bugetar raportat pentru 2009 a fost corectat, după alegerile din octombrie acel an, de la 3,7% la 12,7% și ulterior la peste 15% din produsul intern brut. Oficiul european de statistică formulase rezerve asupra datelor transmise de Atena în mai multe rânduri, începând din 2004.
• Ascunderea datoriei prin operațiuni financiare: în 2001, anul intrării în zona euro, statul grec a încheiat cu o bancă de investiții americană operațiuni de schimb valutar care au avut ca efect prezentarea unei părți din datorie în afara bilanțului public.
• Evaziunea fiscală: estimările privind veniturile nedeclarate se situau, în anii dinaintea crizei, la câteva procente din produsul intern brut, concentrate în profesiile liberale și în activitățile pe cont propriu.
• Angajarea clientelară în sectorul public: posturile din administrație și din companiile de stat au fost folosite ca mijloc de recompensare politică de către partidele care s-au succedat la guvernare.
• Corupția în achizițiile publice: cazul cel mai cunoscut privește plăți către funcționari și politicieni greci făcute de o companie germană de echipamente, pentru obținerea de contracte publice, investigat timp de peste un deceniu.

În indicele de percepție a corupției publicat pentru anul 2012, Grecia se afla pe ultimul loc între statele Uniunii Europene.

2. Cum funcționează moneda unică#

Un stat cu monedă proprie care își pierde competitivitatea are la dispoziție devalorizarea: moneda se ieftinește, exporturile devin mai ieftine pentru clienții externi, importurile se scumpesc, iar echilibrul se reface treptat, cu prețul scăderii puterii de cumpărare.

Într-o uniune monetară, această cale dispare. Cursul de schimb este comun, iar valoarea lui rezultă din situația medie a zonei.

Între 2000 și 2008, cheltuiala cu salariile¹ necesară pentru fiecare unitate de produs a stagnat în Germania și a crescut cu aproximativ 30% în statele din sudul zonei. Diferența s-a acumulat în comerț: statele din nord au vândut către cele din sud mai mult decât au cumpărat de la ele, iar diferența a fost finanțată prin credite acordate de băncile din nord.

Când calea devalorizării lipsește, ajustarea se face prin scăderea salariilor și a prețurilor interne, procedeu numit devalorizare internă². Costul ei este suportat direct de populație.

3. Cine guvernează moneda unică#

• Banca Centrală Europeană este o instituție publică, iar tratatul îi interzice explicit să primească instrucțiuni de la guvernele statelor membre sau de la instituțiile europene.
• Băncile centrale naționale care formează sistemul au regimuri de proprietate diferite. Banca Greciei și banca centrală belgiană sunt societăți pe acțiuni cotate la bursă, cu acționari privați alături de stat. Banca centrală italiană are ca acționari bănci comerciale și societăți de asigurări.
• Cea mai mare parte a banilor aflați în circulație este creată de băncile comerciale private, prin acordarea de credite. Banca centrală stabilește dobânda și regulile, iar decizia de a crea sau de a restrânge creditul aparține instituțiilor private.

Presiunea asupra guvernelor alese#

Două episoade documentate arată cum a fost folosită această poziție:

• În noiembrie 2010, președintele Băncii Centrale Europene a transmis guvernului irlandez o scrisoare prin care condiționa menținerea finanțării de urgență pentru băncile irlandeze de solicitarea unui program de asistență cu condiții. Textul a fost publicat în 2014.
• În iunie 2015, în timpul negocierilor cu guvernul grec, aceeași instituție a plafonat finanțarea de urgență a băncilor grecești, ceea ce a dus la închiderea băncilor și la limitarea retragerilor.

4. Memorandumurile#

5. Unde s-au dus banii#

Un studiu publicat în 2016 de Jörg Rocholl și Axel Stahmer, de la European School of Management and Technology din Berlin, a urmărit fiecare tranșă din primele două programe, în valoare totală de 215,9 miliarde de euro:

Autorii arată că operațiunea a transferat riscul de la creditorii privați, în principal bănci franceze și germane, către creditori publici: mecanismele europene de sprijin, Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană. Pentru al treilea program, calculele indică o distribuție asemănătoare.

6. Anul 2015#

Alegerile din ianuarie 2015 au fost câștigate de un partid care ceruse în campanie renegocierea datoriei. Yanis Varoufakis, economist, a fost ministru de finanțe între 27 ianuarie și 6 iulie 2015.

Poziția lui, exprimată public înainte și în timpul mandatului, era că datoria grecească nu poate fi rambursată și că programele aplicate din 2010 adâncesc recesiunea care face rambursarea imposibilă. În calitate de ministru a fost obligat să aplice măsuri prevăzute de acordul de prelungire semnat în februarie 2015, împotriva cărora argumentase.

La 5 iulie 2015, într-un referendum organizat asupra condițiilor propuse de creditori, 61% dintre participanți au votat împotriva acceptării lor. Varoufakis a demisionat a doua zi, după ce guvernul a decis să continue negocierile. Acordul semnat în august 2015 conținea condiții mai dure decât cele respinse prin referendum.

Controlul asupra circulației capitalurilor, instituit în iunie 2015, a fost ridicat integral abia în 2019.

7. Ce arată produsul intern brut și ce arată condițiile de viață#

Produsul intern brut al Greciei a scăzut cu aproximativ un sfert între 2008 și 2016, apoi a revenit la creștere după 2017, cu o întrerupere în 2020. Indicatorii care măsoară situația gospodăriilor arată o evoluție diferită.

Cercetările publicate în reviste medicale au consemnat, în anii programelor, creșterea mortalității infantile, creșterea numărului de sinucideri și extinderea infecțiilor în rândul consumatorilor de droguri, în paralel cu reducerea cheltuielilor publice de sănătate.

Diferența dintre cele două seturi de indicatori explică de ce evaluarea programului depinde de ce anume se măsoară. Creșterea economică din ultimii ani se produce de la un nivel coborât, iar puterea de cumpărare a salariilor și a pensiilor rămâne sub cea dinaintea crizei.

8. România, 2010#

România nu folosea moneda euro, iar acordul semnat în 2009 cu Fondul Monetar Internațional și cu Comisia Europeană a produs măsuri de aceeași natură:

• reducerea cu 25% a salariilor din sectorul public, prin legea adoptată în iunie 2010;
• reducerea cu 15% a pensiilor, declarată neconstituțională de Curtea Constituțională, ceea ce a dus la înlocuirea ei cu alte măsuri;
• creșterea taxei pe valoarea adăugată de la 19% la 24%, de la 1 iulie 2010;
• reducerea indemnizațiilor de șomaj și a altor prestații sociale.

Salariile publice au fost readuse la nivelul anterior în etape, până în 2013. Guvernul care a aplicat măsurile a căzut în 2012, după proteste de stradă.

9. Cine îndeplinește astăzi criteriile de aderare#

Intrarea în zona euro cere, prin tratat, un deficit bugetar sub 3% din produsul intern brut și o datorie publică sub 60% sau în scădere constantă către acest prag, alături de criterii privind inflația, cursul de schimb și dobânzile pe termen lung.

În 2024, Comisia Europeană a deschis procedura pentru deficit excesiv împotriva mai multor state membre, între care Franța, Italia, Belgia și Slovacia, toate din zona euro. Criteriile continuă să fie aplicate integral statelor candidate la aderarea la moneda unică.

Activități și exerciții#

1. Explicați mecanismul devalorizării interne. De ce nu poate un stat din zona euro să folosească devalorizarea monedei?
2. Comparați tabelul cu produsul intern brut și tabelul cu indicatorii de trai din secțiunea 7. Ce concluzie diferită se poate formula pornind de la fiecare?
3. Analizați tabelul din secțiunea 5. Cine a fost beneficiarul final al împrumuturilor acordate Greciei?
4. Dezbatere: o instituție independentă de guvernele alese ia decizii care determină politica bugetară a unui stat. Argumentați în favoarea și împotriva acestei construcții.
5. Temă: aflați cât era salariul minim și cât costa un coș de alimente de bază în România în 2010 și cât sunt astăzi. Scrieți în spațiul de mai jos ce arată comparația.

Lecția 3.3: Primăvara arabă și consecințele ei

La sfârșitul lui 2010 și în 2011, proteste de masă au izbucnit simultan în peste zece state arabe. Rezultatele au fost complet diferite de la o țară la alta: un regim înlocuit prin alegeri, unul înlocuit printr-o lovitură militară ulterioară, două state intrate în război¹ civil, unul în care protestele au fost înăbușite cu ajutor militar străin. Lecția urmărește aceste rezultate, explică de ce unele conflicte deschise atunci continuă și astăzi și arată că valul de revolte nu s-a încheiat în 2011.

1. Ce era comun#

Elementele comune: șomaj ridicat în rândul tinerilor cu studii, creșterea prețurilor la alimente în 2010 și 2011 pe piețele mondiale, concentrarea afacerilor profitabile în familia conducătorului și aparate de securitate cu competențe nelimitate.

Declanșatorul a fost sinuciderea prin autoincendiere a unui vânzător ambulant din Tunisia, la 17 decembrie 2010, după confiscarea mărfii de către poliția locală. Ben Ali a părăsit țara la 14 ianuarie 2011.

2. Tunisia#

Tunisia este singurul caz în care protestele au produs alegeri libere și o constituție adoptată prin negociere, în 2014. Negocierile au fost mediate de patru organizații: confederația sindicală, organizația patronală, liga pentru apărarea drepturilor omului și ordinul avocaților. După asasinarea a doi politicieni de opoziție în 2013, acestea au impus partidelor un calendar de ieșire din criză: demisia guvernului, un cabinet de tehnicieni, terminarea textului constituțional și organizarea alegerilor.

Evoluția ulterioară a schimbat însă acest rezultat. În iulie 2021, președintele ales a suspendat parlamentul și a preluat puterea executivă deplină. O nouă constituție, adoptată în 2022 printr-un referendum cu prezență scăzută, a concentrat competențele la președinte. Conducători ai opoziției au fost arestați în anii următori.

3. Egipt#

Protestele începute la 25 ianuarie 2011 au dus la demisia lui Mubarak la 11 februarie. Puterea a fost preluată de conducerea militară, iar alegerile din 2012 au fost câștigate de candidatul Frăției Musulmane, Mohamed Morsi.

La 3 iulie 2013, după proteste masive împotriva guvernului, armata l-a înlăturat pe Morsi. La 14 august 2013, dispersarea taberelor de protest din Cairo a produs, potrivit documentării realizate de Human Rights Watch, cel puțin 817 morți într-o singură zi, cu o cifră reală probabil de peste o mie. Au urmat procese colective, condamnări la moarte pronunțate în serie și interzicerea organizației.

Regimul instalat atunci se află și astăzi la putere, cu sprijin financiar occidental și din statele din Golf.

4. Libia#

Revolta din februarie 2011 a fost urmată de amenințarea publică a conducerii libiene că va reprima insurgența din Benghazi fără cruțare. La 17 martie 2011, Consiliul de Securitate a adoptat rezoluția 1973, care autoriza toate măsurile necesare pentru protejarea civililor și instituia o zonă de interdicție aeriană². Rusia și China s-au abținut.

Campania aeriană condusă de NATO a durat șapte luni și a inclus atacuri asupra forțelor guvernamentale aflate în retragere. Gaddafi a fost ucis la 20 octombrie 2011.

Disputa privind mandatul a marcat toate deciziile ulterioare ale Consiliului de Securitate: statele care s-au abținut au susținut că autorizarea pentru protecția civililor a fost folosită pentru schimbarea regimului. Această poziție explică vetourile folosite în cazul Siriei.

Situația de după 2011: două administrații rivale, miliții înarmate, intervenții din partea Turciei, Emiratelor, Egiptului și a unor companii militare private ruse. Centrele de detenție pentru migranți, finanțate parțial prin acorduri cu Uniunea Europeană pentru oprirea traversărilor, au fost documentate ca locuri de muncă forțată, tortură și vânzare de persoane.

5. Bahrain#

În februarie și martie 2011, protestele din Bahrain au cerut monarhie constituțională și drepturi egale pentru majoritatea populației. La 14 martie 2011, forțe militare din Arabia Saudită și din Emiratele Arabe Unite au intrat în țară la cererea monarhiei, iar protestele au fost înăbușite. Bahrainul găzduiește baza navală principală a flotei americane din regiune. Reacția internațională a fost limitată la declarații.

Comparația dintre Libia și Bahrain, în același an, revine la întrebarea din lecția 1.4 privind criteriile care decid o intervenție.

6. Siria#

Protestele din martie 2011 au fost reprimate prin foc, iar conflictul s-a militarizat în cursul anului. Structura lui explică durata:

• guvernul a primit sprijin din partea Iranului, a organizației Hezbollah și, din septembrie 2015, intervenție aeriană rusă;
• grupurile armate din opoziție au primit sprijin din partea Turciei, a statelor din Golf și a Statelor Unite, cu obiective care nu coincideau între ele;
• Statul Islamic, format din rămășițele organizației descrise în lecția 2.2 și din foști ofițeri irakieni, a cucerit în 2014 teritorii din Irak și Siria și a fost înfrânt militar în 2019;
• forțele kurde din nord-est au primit sprijin american, ceea ce a produs un conflict paralel cu Turcia.

Estimările privind numărul morților variază, în funcție de metodă, între 300.000 de civili documentați de Națiunile Unite pentru perioada 2011-2021 și cifre de peste 500.000 publicate de organizații de monitorizare. Peste jumătate din populație a fost strămutată.

Regimul s-a prăbușit la 8 decembrie 2024, într-o ofensivă rapidă condusă de gruparea Hayat Tahrir al-Sham. Bashar al-Assad a plecat în Rusia.

Tranziția, 2025-2026#

• Ahmed al-Sharaa a devenit președinte interimar în ianuarie 2025.
• Declarația constituțională din martie 2025 a stabilit o perioadă de tranziție de cinci ani și a concentrat competențele la președinte.
• Masacre pe criterii confesionale au avut loc în martie 2025, împotriva populației alauite de pe coastă, și în iulie 2025, în zona locuită de druzi.
• Alegeri indirecte pentru o adunare de 210 locuri au avut loc în octombrie 2025: două treimi dintre membri au fost aleși de colegii electorale locale, iar restul numiți de președinte. Un număr de locuri au rămas neocupate în nord-est și în zona druză.
• Adunarea s-a întrunit în iunie 2026, iar disputele privind integrarea regiunilor kurde și druze au continuat, cu violențe în august 2026.

7. Yemen#

Saleh a plecat de la putere în 2012, printr-un acord negociat. Mișcarea houthi a preluat capitala în 2014, iar din martie 2015 o coaliție condusă de Arabia Saudită a intervenit militar, cu armament furnizat de state occidentale. Blocada și distrugerea infrastructurii au produs foamete și epidemii. O estimare a Națiunilor Unite publicată în 2021 indica aproximativ 377.000 de morți până la acea dată, dintre care circa 60% din cauze indirecte: lipsa hranei, a apei potabile și a asistenței medicale.

8. Revoltele continuă#

Valul din 2011 nu a fost singurul.

Sudanul, cazul cel mai grav în prezent#

Guvernul civil-militar instalat în 2019 a fost înlăturat prin lovitură de stat în 2021, iar la 15 aprilie 2023 a izbucnit războiul între armata sudaneză și forțele paramilitare cunoscute ca Forțele de Sprijin Rapid.

• Aproximativ douăsprezece până la paisprezece milioane de persoane au fost strămutate, cea mai mare criză de acest fel din lume.
• Orașul El Fasher, din Darfur, a fost asediat din mai 2024 și a fost cucerit la 26 octombrie 2025. Foametea a fost confirmată acolo și în Kadugli.
• O misiune a Națiunilor Unite a constatat, într-un raport din februarie 2026, că atacul asupra orașului prezintă trăsăturile genocidului. Un raport publicat de Amnesty International în iulie 2026 a concluzionat existența crimelor împotriva umanității și a epurării etnice⁴ pe criterii de identitate.
• Statele care furnizează armament părților în conflict continuă livrările.

Activități și exerciții#

1. Comparați rezultatele protestelor din Tunisia, Egipt și Bahrain. Ce factori explică diferența?
2. Explicați disputa privind rezoluția 1973 din 2011. Ce efect a avut asupra deciziilor ulterioare ale Consiliului de Securitate?
3. Analizați cele patru mecanisme din caseta despre războiul fără sfârșit. Aplicați-le cazului sudanez din secțiunea 8.
4. Dezbatere: un stat furnizează armament unei părți dintr-un conflict extern. Ce răspundere îi revine pentru folosirea acelui armament?
5. Temă: alegeți unul dintre conflictele din lecție și urmăriți, timp de o săptămână, cât spațiu îi acordă un site de știri românesc. Notați în spațiul de mai jos ce ați observat.

Lecția 3.4: Ucraina din 2014 și noua confruntare

Războiul din Ucraina a început în 2014. Invazia din februarie 2022, tratată în lecția 4.3, este extinderea unui conflict deschis cu opt ani mai devreme, care a produs până atunci aproximativ 14.000 de morți și o linie a frontului stabilizată în estul țării. Lecția urmărește ce s-a întâmplat în 2014.

1. Situația de plecare#

• La referendumul din decembrie 1991, independența Ucrainei a fost aprobată cu peste 90% din voturi, în toate regiunile, inclusiv în Crimeea.
• Prin memorandumul semnat la Budapesta în 1994, Ucraina a predat Rusiei armamentul nuclear moștenit de la Uniunea Sovietică, primind în schimb asigurări privind respectarea independenței și a frontierelor sale din partea Rusiei, a Statelor Unite și a Regatului Unit. Documentul nu conține garanții de apărare.
• La summitul NATO de la București, în aprilie 2008, aliații au declarat că Ucraina și Georgia vor deveni membre ale alianței, fără a stabili un termen. Formularea a fost invocată ulterior de ambele părți: de Kiev ca angajament, de Moscova ca amenințare.
• În 2010, Viktor Ianukovici a câștigat alegerile prezidențiale, recunoscute de observatorii internaționali.

2. Maidan, 2013-2014#

În 2023, o instanță din Kiev a stabilit răspunderea unor membri ai unei unități speciale de poliție pentru uciderea a 48 de protestatari în februarie 2014. Sursele ruse au susținut o altă versiune privind originea focurilor de armă.

3. Crimeea#

La 27 februarie 2014, militari fără însemne au ocupat clădirea parlamentului regional din Simferopol. Președintele rus a recunoscut ulterior public că erau militari ruși. Un nou guvern regional a organizat, la 16 martie, un referendum privind alipirea la Rusia, în prezența trupelor.

Rezultatul oficial a fost de 96,7% pentru alipire, cu o prezență anunțată de 83%. Un raport publicat pe site-ul consiliului consultativ pentru drepturile omului de pe lângă președinția rusă, retras ulterior, indica o prezență între 30% și 50%. Alipirea, numită în dreptul internațional anexare², a fost formalizată la 18 martie 2014.

La 27 martie 2014, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție privind integritatea teritorială a Ucrainei, cu 100 de voturi pentru, 11 împotrivă și 58 de abțineri³. Numărul mare de abțineri este relevant: multe state din Asia, Africa și America Latină au refuzat să ia poziție, invocând precedentele descrise în lecțiile 1.4 și 2.2.

4. Donbas#

În aprilie 2014, grupuri înarmate au ocupat clădiri administrative în regiunile Donețk și Lugansk. Un rol organizatoric a avut Igor Ghirkin, cetățean rus și fost ofițer al serviciului de securitate, care a declarat public, ani mai târziu, că el a declanșat războiul. Referendumurile organizate la 11 mai nu au fost recunoscute internațional.

Guvernul de la Kiev a lansat o operațiune militară pentru recuperarea teritoriilor. În august 2014, la Ilovaisk, și în februarie 2015, la Debalțeve, forțele ucrainene au fost înfrânte după intervenția unor unități militare ruse regulate, prezență negată oficial la momentul respectiv.

Zborul MH17#

La 17 iulie 2014, un avion de pasageri care efectua zborul Amsterdam-Kuala Lumpur a fost doborât deasupra zonei de conflict. Au murit 298 de persoane. Echipa comună de anchetă, condusă de Țările de Jos, a stabilit că racheta provenea dintr-o unitate a armatei ruse. În noiembrie 2022, o instanță olandeză a condamnat în lipsă trei persoane. În 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat răspunderea statului rus în această cauză și în celelalte plângeri privind Ucraina.

5. Acordurile de la Minsk#

Niciunul dintre acorduri nu a fost aplicat. Disputa privind ordinea prevederilor a blocat aplicarea: Kievul cerea mai întâi controlul frontierei, Moscova cerea mai întâi alegerile și statutul special.

În decembrie 2022, fosta cancelară germană Angela Merkel a declarat public că acordurile au servit la câștigarea de timp pentru înarmarea Ucrainei. Declarații asemănătoare a făcut fostul președinte ucrainean Petro Poroșenko. Partea rusă a invocat aceste declarații ca dovadă că negocierile fuseseră purtate cu rea-credință. Fostul președinte francez François Hollande, care a participat la negocieri, a susținut o interpretare diferită.

6. Perioada 2015-2021#

• Linia frontului s-a stabilizat, cu schimburi de focuri zilnice.
• Numărul total al morților până la începutul lui 2022 este estimat de misiunea de monitorizare a drepturilor omului a Națiunilor Unite în Ucraina la aproximativ 14.000 de persoane, dintre care circa 3.400 de civili.
• Sancțiunile economice adoptate de statele occidentale în 2014 au vizat sectoare financiare, energetice și militare. Construcția unei noi conducte de gaze între Rusia și Germania a continuat până în 2021.
• În Ucraina, alegerile din 2019 au fost câștigate de un candidat care promisese încheierea conflictului. Negocierile purtate în 2019 și 2020 nu au produs rezultate.

7. România#

România are frontieră cu Ucraina și cu Republica Moldova și acces la Marea Neagră. Trei elemente privesc direct poziția ei:

• Delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive⁴ în Marea Neagră a fost stabilită prin hotărârea Curții Internaționale de Justiție din februarie 2009, într-un proces intentat de România împotriva Ucrainei. Cele două state au aplicat hotărârea.
• Sistemul american de apărare antirachetă de la Deveselu a devenit operațional în 2016. Rusia îl invocă constant în argumentația privind securitatea proprie, iar Statele Unite susțin că este destinat amenințărilor din afara regiunii.
• Republica Moldova, stat vecin cu populație majoritar vorbitoare de limbă română, are pe teritoriul său o regiune separatistă cu prezență militară rusă din 1992.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele două citiri privind evenimentele din februarie 2014. Ce prevedere constituțională este esențială pentru fiecare?
2. Analizați votul din Adunarea Generală din martie 2014. De ce au fost atât de multe abțineri? Formulați două explicații și indicați ce ar confirma fiecare.
3. Explicați disputa privind ordinea prevederilor din acordul de la Minsk. De ce niciuna dintre părți nu putea accepta ordinea propusă de cealaltă?
4. Dezbatere: un stat predă armamentul nuclear în schimbul unor asigurări scrise. Ce valoare are un astfel de document, în lumina evenimentelor din 2014?
5. Temă: căutați textul memorandumului de la Budapesta din 1994 și scrieți în spațiul de mai jos ce obligații conține și ce mecanism de aplicare prevede.

Lecția 3.5: Turcia. Ascensiunea AKP, declinul CHP și acordul privind migrația

Turcia este un caz bine-documentat de partid ajuns la putere prin alegeri libere care, în două decenii, a modificat regulile astfel încât înlocuirea lui prin alegeri a devenit foarte greu de realizat. Lecția urmărește etapele acestui proces, acordul din 2016 privind migrația și situația din anul redactării manualului.

1. Republica kemalistă și Partidul Popular Republican#

Partidul Popular Republican, prescurtat CHP, a fost înființat în 1923 de Mustafa Kemal Atatürk și a guvernat ca partid unic până în 1946. Doctrina lui cuprindea laicitatea¹ statului, naționalismul și modernizarea condusă de la centru.

Armata s-a considerat garanta acestei ordini și a intervenit în politică de patru ori: prin lovituri de stat în 1960, 1971 și 1980, și printr-un ultimatum adresat guvernului în 1997, care a dus la demisia unui prim-ministru islamist și la interzicerea partidului său. Recep Tayyip Erdoğan, primar al Istanbulului între 1994 și 1998, provine din acel mediu politic și a executat o pedeapsă cu închisoarea pentru un discurs public.

2. Criza din 2001 și alegerile din 2002#

Criza financiară din februarie 2001 a produs prăbușirea monedei, inflație de peste 50% și pierderea încrederii în partidele existente. Partidul Justiției și Dezvoltării, prescurtat AKP, a fost înființat în august 2001.

La alegerile din noiembrie 2002, AKP a obținut aproximativ 34% din voturi. Pragul electoral² de 10%, introdus după lovitura de stat din 1980, a eliminat din parlament toate celelalte partide cu excepția CHP, iar AKP a primit aproape două treimi din locuri cu o treime din voturi. Regula gândită pentru a bloca partidele mici a produs prima majoritate confortabilă din ultimii cincisprezece ani.

3. Baza materială a sprijinului#

Între 2002 și 2013, sprijinul electoral s-a construit pe rezultate verificabile:

• creștere economică susținută, cu inflația adusă de la valori de peste 50% la o singură cifră;
• extinderea asigurării de sănătate la categorii care nu fuseseră acoperite, construcția de spitale și reducerea listelor de așteptare;
• programe de locuințe și infrastructură de transport, vizibile în orașele mari și în provincie;
• distribuirea ajutoarelor sociale prin rețeaua locală a partidului, ceea ce a legat direct beneficiul de organizația de cartier.

Începutul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, în 2005, a fost folosit ca argument pentru reforme care limitau rolul politic al armatei.

4. Desființarea conducerii militare#

Între 2007 și 2012 s-au desfășurat două serii de procese împotriva unor ofițeri superiori, acuzați că pregăteau răsturnarea guvernului. Sute de militari activi și în rezervă au fost condamnați, iar comanda armatei a fost înlocuită.

Procesele au fost instrumentate de procurori și polițiști apropiați mișcării conduse de predicatorul Fethullah Gülen, aliata de atunci a guvernului. După 2014, o parte dintre probe s-au dovedit fabricate, iar condamnările au fost anulate. Rezultatul politic rămăsese însă produs: armata ieșise din rolul de arbitru.

Referendumul constituțional din 2010, aprobat cu 58% din voturi, a modificat modul de numire a judecătorilor la Curtea Constituțională și în consiliul care administrează cariera magistraților.

5. Anul 2013 și ruptura#

• În mai și iunie 2013, protestele pornite de la un proiect de construcție într-un parc din Istanbul s-au extins în toată țara și au fost reprimate.
• În decembrie 2013, procurori apropiați mișcării Gülen au deschis o anchetă de corupție care viza miniștri și rude ale conducerii. Ancheta a fost oprită prin înlocuirea procurorilor și a polițiștilor implicați.
• Alianța dintre guvern și mișcarea Gülen s-a rupt definitiv, iar aceasta a fost declarată organizație teroristă.

Presa#

Consolidarea controlului asupra presei s-a făcut pe cale economică. Grupul Doğan, cel mai mare grup de presă independent, a primit în 2009 o amendă fiscală de aproximativ 2,5 miliarde de dolari, iar publicațiile lui au fost vândute în 2018 grupului Demirören, apropiat guvernului. Estimările privind proporția presei favorabile puterii se situează, în ultimii ani, în jurul a 90%.

6. Alegerile duble din 2015#

În iunie 2015, AKP a pierdut majoritatea parlamentară, iar partidul de stânga cu bază kurdă a depășit pentru prima dată pragul de 10%. Negocierile pentru formarea guvernului au eșuat. În aceeași perioadă, procesul de pace cu mișcarea armată kurdă s-a întrerupt, iar violențele au reînceput. La alegerile repetate din noiembrie 2015, AKP a recâștigat majoritatea.

7. Migrația și acordul din 2016#

În 2015, peste un milion de persoane au ajuns pe cale maritimă în Uniunea Europeană, majoritatea din Siria, Afganistan și Irak, pe ruta dintre Turcia și insulele grecești. Sistemul european de azil, construit pe regula înregistrării în primul stat de intrare, a încetat să funcționeze.

Acordul încheiat în martie 2016 prevedea:

Numărul sosirilor a scăzut puternic. Criticile au vizat returnarea către un stat care nu aplică integral convenția privind refugiații, condițiile din taberele de pe insulele grecești și transferul unei pârghii politice către guvernul turc. Eliminarea obligativității vizelor nu a fost realizată. În februarie și martie 2020, guvernul turc a anunțat deschiderea frontierei către Grecia, iar mii de persoane s-au deplasat spre ea. Turcia găzduiește de atunci cel mai mare număr de refugiați din lume.

8. Tentativa de lovitură de stat din 2016 și sistemul prezidențial#

La 15 iulie 2016, o parte din armată a încercat preluarea puterii. Tentativa a eșuat în aceeași noapte, cu aproximativ 250 de morți. A urmat starea de urgență³, menținută până în 2018, în cadrul căreia guvernul a legiferat prin decret:

• aproximativ 150.000 de funcționari publici, profesori, judecători și militari au fost concediați prin liste anexate la decrete, fără procedură individuală;
• zeci de mii de persoane au fost arestate;
• posturi de radio și televiziune, ziare și edituri au fost închise.

Referendumul din aprilie 2017, aprobat cu 51,4% din voturi, a înlocuit sistemul parlamentar cu unul prezidențial: funcția de prim-ministru a fost desființată, iar președintele a primit dreptul de a emite decrete, de a numi vicepreședinți și miniștri fără votul parlamentului și de a influența numirile în magistratură.

9. Mobilizarea: mitinguri, televiziune, muzică#

Metoda anunțată în lecția 1.4 apare aici în forma ei contemporană. Campaniile AKP au folosit mitinguri de mari dimensiuni transmise integral de televiziunile favorabile, cântece de campanie compuse pentru fiecare scrutin în genuri populare, difuzate în piețe, la radio și pe internet, și apariții tehnice spectaculoase, între care o alocuțiune susținută în 2014 prin proiecție tridimensională într-un oraș în care liderul nu se afla fizic.

Diferența față de propaganda de stat clasică este aceeași ca în cazul iugoslav: mesajul circulă printr-un gen pe care publicul îl consumă din proprie alegere.

10. Limitele metodei#

Sistemul descris mai sus a pierdut de mai multe ori:

11. Campania judiciară din 2025 și 2026#

Alegerile prezidențiale următoare sunt programate pentru 2028. Sondajele publicate înainte de aceste evenimente arătau o competiție strânsă între cele două tabere.

Activități și exerciții#

1. Explicați cum a funcționat pragul electoral de 10% la alegerile din 2002. Ce arată acest caz despre efectele regulilor electorale?
2. Enumerați instrumentele din caseta despre autoritarismul competitiv. Pentru fiecare, indicați ce instituție ar trebui să îl împiedice într-un sistem funcțional.
3. Analizați acordul din 2016. Ce a obținut fiecare parte și ce pârghie a rezultat pentru guvernul turc?
4. Dezbatere: o instanță anulează congresul unui partid de opoziție. Ce argumente pot fi invocate în favoarea și împotriva competenței instanțelor în viața internă a partidelor?
5. Temă: comparați rezultatele alegerilor locale din 2024 cu evenimentele din 2025 și 2026, prezentate în tabelul de la punctul 11. Scrieți în spațiul de mai jos ce legătură vedeți între ele și ce informații v-ar trebui pentru a o verifica.

Lecția 3.6: Brexit, Trump și dreapta radicală europeană

Lecția precedentă a descris un proces care a durat două decenii. Schimbarea politică din Europa Occidentală și din Statele Unite s-a produs mult mai repede: partide considerate marginale în 2010 au ajuns, în zece ani, pe primul sau pe al doilea loc în state fondatoare ale Uniunii Europene. Lecția urmărește cele două momente din 2016, ascensiunea acestor partide, cazul maghiar și extinderea competențelor agenției europene de frontieră.

1. Terenul pregătit în deceniul precedent#

Trei procese descrise anterior apar aici:

• pierderile din criza financiară, suportate de populație prin austeritate, în timp ce instituțiile financiare au fost salvate (lecția 3.1 și 3.2);
• stagnarea salariilor reale și dispariția locurilor de muncă industriale în regiunile afectate de mutarea producției (lecția 2.4);
• criza migrației din 2015, gestionată prin decizii luate rapid și fără acordul populațiilor (lecția 3.5).

2. Referendumul britanic din 2016#

La 23 iunie 2016, 51,9% dintre participanți au votat pentru ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, la o prezență de 72,2%.

• Votul a fost împărțit geografic: Scoția și Irlanda de Nord au votat pentru rămânere, iar regiunile industriale din nordul Angliei au votat pentru ieșire, în proporții apropiate de intensitatea declinului economic local.
• Campania pentru ieșire a folosit afirmații care s-au dovedit false, între care suma săptămânală pretins plătită Uniunii, afișată pe autobuzele de campanie.
• Ieșirea a avut loc în 2020, iar acordul comercial semnat la sfârșitul acelui an a introdus controale vamale și formalități pentru mărfuri și pentru forța de muncă.
• Evaluările oficiale britanice estimau o pierdere de câteva procente din produsul intern brut pe termen lung, față de scenariul rămânerii.

3. Alegerile americane din 2016#

Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale obținând majoritatea în colegiul electoral¹, cu aproximativ trei milioane de voturi mai puține decât contracandidata sa la nivel național. Statele care au decis rezultatul se numără printre cele mai afectate de mutarea producției industriale descrisă în lecția 2.4.

Politicile aplicate au inclus taxe vamale asupra importurilor chinezești din 2018, restrângerea imigrației și retragerea din acordul climatic de la Paris. Înfrângerea din 2020, contestarea rezultatului și evenimentele din 6 ianuarie 2021 sunt tratate în unitatea a IV-a.

4. Cât de rapidă a fost ascensiunea#

Comparația cu Turcia este utilă pentru ritm: acolo, consolidarea puterii a durat două decenii și a pornit de la o victorie electorală clară. Aici, partide fără reprezentare parlamentară au ajuns în prima linie în șase până la zece ani.

5. Ungaria: cazul în care mecanismul a mers cel mai departe#

Ungaria este cazul european care se apropie cel mai mult de a doua descriere:

• Alegerile din 2010 au dat partidului Fidesz o majoritate de două treimi, suficientă pentru adoptarea unei constituții noi, intrată în vigoare în 2012.
• Legea electorală adoptată în 2011 a redesenat circumscripțiile și a modificat modul de transformare a voturilor în mandate.
• Un consiliu al media, cu membri numiți de majoritatea parlamentară, a primit competențe de sancționare. Publicitatea instituțiilor publice a fost direcționată către publicații favorabile, iar grupuri de presă independente au fost cumpărate sau închise.
• Universitatea Central-Europeană a fost obligată, printr-o lege adoptată în 2017, să își mute programele la Viena.
• În 2022, misiunea de observare a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, desfășurată integral pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii, a constatat că alegerile au fost libere, iar condițiile campaniei nu au fost echitabile.
• În septembrie 2022, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care descrie regimul maghiar drept sistem hibrid de autocrație electorală. Procedura prevăzută la articolul 7 din tratat fusese declanșată în 2018, iar fonduri europene în valoare de câteva miliarde de euro au fost suspendate din decembrie 2022.

Cazul opus#

Polonia a cunoscut între 2015 și 2023 un proces asemănător, care viza instanțele și televiziunea publică. Alegerile din octombrie 2023, cu o prezență de peste 74%, au produs schimbarea guvernului. Comparația arată că rezultatul depinde de cât de departe a ajuns modificarea regulilor înainte de scrutin.

6. Frontex#

Agenția europeană pentru paza frontierelor a fost înființată în 2004 cu rol de coordonare, fără personal propriu de intervenție. Ea a fost extinsă în 2016 și, prin regulamentul adoptat în 2019, transformată într-un corp permanent.

Regulamentul a fost adoptat la 13 noiembrie 2019 de Parlamentul European cu 403 voturi pentru, 162 împotrivă și 44 de abțineri. Opoziția a venit în principal din partea grupului verzilor și a grupului stângii, care au invocat lipsa unui control asupra respectării drepturilor fundamentale, alături de voturi ale unor grupuri de dreapta radicală, motivate de argumentul contrar, al transferului de competențe naționale.

Controlul ulterior#

• Organizații de presă și de apărare a drepturilor omului au documentat, începând din 2020, cazuri de respingere² a bărcilor cu migranți în apele Greciei, procedeu interzis de dreptul internațional, cu participarea sau cu cunoștința agenției.
• Ancheta oficiului european antifraudă, finalizată în 2022, a dus la demisia directorului agenției în aprilie acel an.
• În mai 2022, Parlamentul European a refuzat descărcarea de gestiune³ pentru bugetul agenției pe anul 2020, cu 492 de voturi pentru refuz.

Extinderea competențelor a continuat.

7. Externalizarea frontierei#

Metoda, numită externalizarea controlului migrației⁴, aplicată în acordul cu Turcia din 2016, a fost repetată:

• finanțarea și instruirea pazei de coastă libiene, care interceptează bărcile și readuce persoanele în centrele de detenție descrise în lecția 3.3;
• memorandumul încheiat cu Tunisia în 2023, cu sprijin financiar pentru controlul plecărilor;
• protocolul dintre Italia și Albania, semnat în 2023, pentru examinarea cererilor de azil în afara teritoriului Uniunii;
• pactul european privind migrația și azilul, adoptat în 2024, care introduce proceduri accelerate la frontieră și un mecanism de solidaritate cu contribuție financiară în locul primirii de persoane.

Activități și exerciții#

1. Analizați tabelul de la punctul 4. Alegeți două state și căutați ce s-a întâmplat cu salariile reale și cu serviciile publice în perioada respectivă.
2. Comparați cele două forme din caseta despre autoritarismul electoral. Aplicați întrebarea de verificare cazului maghiar și celui polonez.
3. Explicați ce înseamnă externalizarea frontierei. Ce obligații juridice ale statelor membre sunt afectate de această metodă?
4. Dezbatere: o agenție europeană primește competențe de execuție. Cine ar trebui să răspundă pentru acțiunile ei și în fața cui?
5. Temă: căutați rezultatele partidelor din tabelul de la punctul 4 la ultimele alegeri și notați în spațiul de mai jos ce s-a schimbat față de valorile din manual.

Lecția 3.7: România în deceniul protestelor

Între 2008 și 2020, România a avut cele mai mari manifestații de stradă de după 1989, un aparat anticorupție cu rezultate vizibile și o serie de decizii care au anulat o parte dintre aceste rezultate. Lecția urmărește ambele procese și se încheie cu disputa publică privind funcționarea instanțelor, deschisă în decembrie 2025.

1. Aparatul anticorupție#

Direcția Națională Anticorupție a fost înființată în 2002 și consolidată în perioada aderării la Uniunea Europeană. Mecanismul de cooperare și verificare, instituit în 2007 și încheiat în 2023, a evaluat anual progresul.

În anii cu activitate maximă, între 2013 și 2017, au fost trimiși în judecată miniștri în funcție și foști miniștri, parlamentari, președinți de consilii județene și primari de municipii. Un prim-ministru în funcție a fost trimis în judecată în 2015, iar un fost prim-ministru a executat pedeapsă cu închisoarea.

Cazul Dan Voiculescu#

Cazul cel mai citat al deceniului privește privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare. Dan Voiculescu, om de afaceri, senator și fondator al unui trust de presă care includea un post de televiziune de știri, a fost condamnat definitiv în august 2014 la zece ani de închisoare pentru spălare de bani și complicitate la abuz în serviciu¹, iar prejudiciul reținut de instanță a fost de ordinul zecilor de milioane de euro. Instanța a dispus confiscarea unor bunuri aparținând grupului său de firme.

Cazul reunește elementele descrise separat în lecțiile anterioare: o privatizare din anii '90 cu preț subevaluat, un trust de presă folosit în apărarea proprietarului și o poziție politică obținută prin partid.

2. Protestele#

3. Mecanismele de deturnare a banului public#

Formele documentate prin dosare și prin rapoarte de audit sunt următoarele:

• Achizițiile publice cu ofertant unic: caietul de sarcini este scris astfel încât o singură firmă să îndeplinească cerințele.
• Supraevaluarea lucrărilor de infrastructură: prețul pe kilometru de drum sau pe metru pătrat de clădire publică depășește de câteva ori prețurile din statele vecine.
• Transferurile bugetare către primăriile aliate: programele naționale de dezvoltare locală au distribuit sume mari după criterii politice.
• Angajările în companiile de stat: conducerile sunt numite politic, iar personalul crește fără legătură cu activitatea.
• Contractele de consultanță și de publicitate, folosite pentru transferul de bani către firme apropiate.

4. Contraofensiva instituțională#

Din 2017, o serie de modificări au restrâns capacitatea de urmărire penală:

Un raport al Departamentului de Stat american menționează aproximativ 10.000 de dosare de corupție închise prin prescripție² în anii care au urmat.

5. Disputa deschisă în decembrie 2025#

La 9 decembrie 2025, publicația Recorder a difuzat un documentar intitulat „Justiție capturată”, care a strâns câteva sute de mii de vizionări în primele ore.

Ce susține materialul#

• Procesele unor inculpați cu influență politică sau financiară au fost prelungite până la împlinirea termenului de prescripție.
• Metoda principală ar fi schimbarea repetată a completului de judecată³, uneori înaintea pronunțării, ceea ce obligă la reluarea judecății.
• Cazurile prezentate includ dosarul fostului primar de sector Marian Vanghelie, judecat zece ani, cu completul schimbat de cinci ori și încheiat prin constatarea prescripției, precum și alte dosare încheiate cu achitări.
• Magistrați intervievați descriu presiuni administrative și acțiuni disciplinare împotriva judecătorilor care nu se conformează.

Reacțiile instituționale#

• La 11 decembrie 2025, președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, a organizat o conferință de presă, susținând că schimbările de complet au avut cauze administrative obișnuite și că faptele din dosarul citat erau prescrise încă din 2017. Conferința a început cu intervenția judecătoarei Raluca Moroșanu, din aceeași instanță, care a declarat public că mărturiile din documentar corespund realității.
• Instanța a comunicat că în ultimii trei ani au avut loc 361 de modificări ale completurilor, motivate prin pensionări, promovări și echilibrarea volumului de muncă.
• Inspecția Judiciară a efectuat un control și a constatat, în raportul prezentat în februarie 2026, că nu există dovezi ale influențării actului de justiție, descriind prescrierea dosarelor drept o coincidență temporală. Raportul a fost validat de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la 5 februarie 2026.
• Jurnaliștii au răspuns că dosarul citat nu era prescris la momentul ajungerii în apel, în august 2021, întrucât în primă instanță fusese pronunțată o condamnare la unsprezece ani și opt luni, iar constatarea prescripției din 2025 s-a întemeiat pe o decizie a instanței supreme din ianuarie 2025, care a schimbat modul de calcul al termenului pentru luare de mită.
• Au urmat proteste de stradă, sesizări la Parchetul General și o scrisoare publică semnată de peste 900 de persoane din sistemul judiciar.
• În aprilie 2026, Laurențiu Beșu, fost judecător care apăruse în documentar, a fost găsit vinovat de Inspecția Judiciară pentru declarațiile date.

6. Ce a rămas din deceniu#

• Populația a scăzut de la 20,1 milioane în 2011 la 19,05 milioane în 2021, prin emigrare și prin natalitate redusă.
• Sistemul sanitar și cel de învățământ au rămas printre cele mai slab finanțate din Uniune, raportat la produsul intern brut.
• Încrederea în justiție și în parlament, măsurată prin sondaje europene, s-a menținut la valori scăzute pe tot parcursul deceniului.
• Nemulțumirea acumulată apare, sub altă formă politică, în lecția 4.7.

Activități și exerciții#

1. Explicați ce înseamnă prescripția răspunderii penale și de ce durata unui proces poate schimba rezultatul lui.
2. Alegeți una dintre formele descrise în secțiunea 3 și căutați un caz documentat din județul vostru.
3. Comparați cele două citiri din caseta de interpretare. Ce document ar fi decisiv pentru fiecare?
4. Dezbatere: un jurnalist publică acuzații privind funcționarea unei instanțe, iar instanța răspunde public. Cum ar trebui verificate cele două poziții și de către cine?
5. Temă: alegeți un obiectiv public din localitatea voastră construit în ultimii cincisprezece ani. Căutați valoarea contractului și numărul de ofertanți și scrieți în spațiul de mai jos ce ați aflat.

Lecția 3.8: Tehnologia deceniului 2008-2020

În deceniul precedent, rețeaua devenise un spațiu comercial. În acesta, comerțul și publicitatea au devenit funcția ei principală, iar optimismul care însoțise răspândirea internetului în statele occidentale s-a încheiat. Lecția urmărește dispariția paginii personale, mutarea utilizatorilor pe telefon, creșterea traficului produs de programe automate și cei zece ani de dezvoltare a rețelelor neuronale care precedă unitatea următoare.

1. Sfârșitul optimismului tehnologic#

Documentele publicate în 2013 au arătat că datele colectate pentru publicitate sunt accesibile și pentru alte scopuri. Cele două funcții, comercială și de supraveghere, folosesc aceeași infrastructură.

2. Ce a înlocuit pagina personală#

În anii '90 și 2000, o parte însemnată din internetul social era formată din pagini personale, găzduite pe servicii gratuite. Serviciul cel mai mare de acest fel, GeoCities, a fost închis în octombrie 2009, cu zeci de milioane de pagini șterse. MySpace, apărut în 2003, a păstrat o parte din personalizare, permițând fiecărui utilizator să își modifice profilul prin cod propriu. Platformele care i-au urmat au eliminat această posibilitate.

Ușurința instalării explică cea mai mare parte a diferenței. Un cont se face în câteva minute și nu costă nimic, iar publicul este deja acolo.

3. Cum se face astăzi un site personal#

• Varianta cu găzduire cumpărată: un nume de domeniu și un abonament la un furnizor de găzduire. Majoritatea furnizorilor oferă instalatoare automate, prin care programele obișnuite, de la sisteme de publicare până la servere de fișiere de tip Nextcloud¹, se instalează în câteva minute, fără cunoștințe de administrare.
• Varianta cu server propriu: un calculator cu server web², de regulă Apache, plus un server de poștă electronică dacă se dorește adresă proprie. Serverul de poștă este partea cea mai dificilă, din cauza filtrelor antispam care resping mesajele venite de la adrese noi.
• Varianta gratuită: servicii de găzduire pentru pagini statice, între care Neocities, apărut în 2013 ca succesor declarat al serviciului închis în 2009.

Un exemplu#

Situl i-land.online, găzduit pe Neocities de o autoare care se semnează ca catarinha, este format din desene publicate și legate între ele prin linkuri interne pe imagini. Potrivit numărătorii afișate de sit, în iulie 2026 cuprindea aproximativ 300 de desene, iar în septembrie 2026 aproximativ 500. Este forma de publicare descrisă în tabelul de mai sus, cu deosebirea că infrastructura tehnică este pusă la dispoziție gratuit.

4. Calculatorul fix și telefonul#

Traficul web de pe dispozitive mobile a depășit traficul de pe calculatoare fixe în anul 2016. Cauza este că telefonul este mai ieftin decât un calculator, iar în multe state a fost primul dispozitiv conectat al gospodăriei.

Distribuția utilizării a rămas însă inegală pe categorii:

• utilizatorii care produc conținut, scriu cod, administrează servere sau lucrează cu documente lungi au rămas pe calculatoare fixe și pe stații de lucru;
• utilizatorii care consumă conținut au trecut aproape integral pe telefon;
• magazinele de aplicații ale celor două sisteme mobile au devenit puncte de control: o aplicație respinsă acolo nu ajunge la utilizatori.

Trecerea de la navigator la aplicație a avut o consecință structurală: conținutul dintr-o aplicație închisă nu poate fi indexat, citat prin adresă sau arhivat.

5. Traficul produs de programe automate#

O parte în creștere din cererile primite de servere provine de la programe, nu de la persoane: motoare de indexare³, programe de copiere a conținutului, programe de fraudă publicitară, conturi automate pe platforme. Raportul anual privind traficul automat, publicat de compania de securitate informatică Imperva, indică pentru ultimii ani valori în jurul a jumătate din totalul cererilor.

6. Zece ani de rețele neuronale#

Dezvoltarea care a produs modelele de limbaj discutate în unitatea a IV-a începe cu mult înaintea lor.

Ce se putea folosi acasă înainte de 2022#

Înainte de apariția serviciilor conversaționale destinate publicului larg, existau modele publicate cu tot cu parametri⁴, pe care oricine le putea descărca. Ele erau distribuite ca fișiere de dimensiuni mari, ulterior standardizate într-un format care împiedică executarea de cod la încărcare, și puteau fi rulate pe o placă grafică obișnuită de jucător, cu 12 gigaocteți de memorie. Rezultatul era modest: un răspuns scurt la fiecare aproximativ un minut, în funcție de programul folosit pentru rulare și de dimensiunea modelului. Calitatea textului era mult sub cea a serviciilor apărute după 2022.

7. Ce a rămas din internetul necomercial#

• Formatul de abonare la actualizări, RSS, folosit pentru urmărirea siturilor fără intermediar, a supraviețuit închiderii celui mai popular cititor, Google Reader, în 2013.
• Rețelele sociale descentralizate, apărute după 2016, funcționează pe servere independente care comunică între ele printr-un protocol comun.
• Comunitățile de pagini personale, arhivele de proiecte libere și enciclopediile colaborative funcționează în continuare, cu public restrâns.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele două coloane din tabelul de la punctul 2. Care dintre diferențe explică, după voi, trecerea majorității utilizatorilor la platforme?
2. Estimați costul anual al unui site personal: domeniu și găzduire. Comparați cu costul unui abonament obișnuit de telefonie.
3. Analizați caseta despre teoria internetului mort. Separați afirmațiile verificabile de cele care nu pot fi verificate.
4. Discuție în clasă: conținutul publicat într-o aplicație închisă nu poate fi arhivat. Ce consecințe are asta pentru cineva care va studia peste douăzeci de ani perioada noastră?
5. Temă: creați o pagină web simplă, cu un titlu, un text și o legătură către altă pagină, folosind un editor de text. Notați în spațiul de mai jos ce v-a fost greu și ce a fost mai simplu decât vă așteptați.

Lecția 3.9: Clima ca problemă istorică

Schimbarea climei este tratată de obicei ca problemă de știință a mediului. Acest manual însă va arăta cum se comportă statele atunci când costul unei decizii cade pe generația care o ia, iar beneficiul revine celor care vin după. Lecția urmărește ce se știa și de când, cine a emis cantitățile acumulate în atmosferă, ce au produs tratatele și piețele de emisii, și ce curente politice s-au format în jurul acestor întrebări.

1. Ce se știa și de când#

Diferența dintre data la care informația a existat și data la care a fost acceptată public este ea însăși obiect de studiu istoric.

2. Cine a emis#

Concentrația actuală rezultă din emisii acumulate începând cu revoluția industrială. Ordinea contribuției cumulate diferă de ordinea emisiilor anuale.

Din aceste trei rânduri rezultă trei clasamente diferite. Alegerea măsurii determină cine apare drept principal responsabil, iar negocierile internaționale au folosit constant această ambiguitate. Principiul înscris în convenția din 1992, al responsabilităților comune, dar diferențiate, recunoaște formal contribuția istorică inegală.

3. De la Kyoto la Paris#

Statele Unite s-au retras din acordul de la Paris în 2020, au revenit în 2021 și au anunțat din nou retragerea în 2025.

Anul 2024 a fost primul an calendaristic cu o temperatură medie globală situată peste pragul de 1,5 grade față de nivelul preindustrial. Pragul din acord se referă la o medie pe termen lung, iar depășirea unui singur an nu îl încalcă formal.

4. Piețele de emisii#

Mecanismul de bază: o autoritate stabilește un plafon total de emisii, împarte sau vinde certificate care dau dreptul de a emite o tonă, iar cei care emit mai puțin pot vinde certificatele rămase.

• Sistemul european de comercializare a certificatelor funcționează din 2005 și acoperă industria grea, energia și, treptat, transportul. În primii ani, certificatele au fost distribuite gratuit, iar prețul a fost prea mic pentru a schimba deciziile de investiție. După reformele din ultimul deceniu, prețul a crescut.
• Mecanismul de dezvoltare curată din protocolul de la Kyoto permitea unui stat dezvoltat să finanțeze reduceri în alt stat și să le înscrie în propriul bilanț. Problema principală a fost demonstrarea faptului că reducerea nu s-ar fi produs oricum.
• Unitățile excedentare rezultate din prăbușirea industriei est-europene după 1990 au produs o cantitate mare de certificate fără reducere reală de emisii.

Reportarea creditelor din perioada Kyoto#

Statele care acumulaseră astfel de unități au încercat să le folosească pentru îndeplinirea țintelor asumate la Paris. Regulile adoptate la conferința din 2021 au închis această posibilitate pentru unitățile de tip Kyoto, admițând doar o categorie restrânsă de credite din proiecte înregistrate după 2013, utilizabile o singură dată, pentru prima contribuție națională. Statul care insistase cel mai mult asupra reportării renunțase deja la ea în 2020.

5. Două curente politice#

Dezbaterea privind soluțiile s-a organizat, după 2015, în jurul a două poziții principale.

Textul de referință al primei poziții este „Un manifest ecomodernist”, publicat în aprilie 2015 și semnat de nouăsprezece autori: John Asafu-Adjaye, Linus Blomqvist, Stewart Brand, Barry Brook, Ruth DeFries, Erle Ellis, Christopher Foreman, David Keith, Martin Lewis, Mark Lynas, Ted Nordhaus, Roger Pielke Jr., Rachel Pritzker, Pamela Ronald, Joyashree Roy, Mark Sagoff, Michael Shellenberger, Robert Stone și Peter Teague. Textul este publicat la adresa ecomodernism.org.

A doua poziție cuprinde mai multe curente, care se deosebesc între ele prin raportarea la creșterea economică și prin metoda politică propusă.

Din acest tabel rezultă două observații. Prima: respingerea captării dioxidului de carbon este comună aproape tuturor curentelor ecosocialiste, inclusiv celor moderate, iar argumentul este constant, anume că promisiunea eliminării ulterioare a emisiilor permite amânarea reducerii lor imediate. A doua: în interiorul stângii ecologiste, dezacordul principal privește creșterea economică, iar poziția față de captarea dioxidului de carbon este comună.

Ambele poziții principale resping teza care contestă existența fenomenului. Dezbaterea dintre ele privește mijloacele.

6. România#

• Producția de energie pe bază de cărbune din Oltenia și din Valea Jiului urmează să fie închisă etapizat, potrivit angajamentelor asumate pentru fondurile europene de redresare. Problema principală este economică: localitățile respective nu au altă sursă de locuri de muncă.
• Suprafețele forestiere au fost afectate de tăieri ilegale documentate prin rapoarte oficiale și prin investigații jurnalistice, iar sistemul de urmărire a transporturilor de lemn a fost introdus tocmai din acest motiv.
• Efectele resimțite direct sunt seceta din sudul țării, care a redus recoltele de grâu și de porumb în mai mulți ani din ultimul deceniu, și inundațiile din zonele unde albiile au fost modificate.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele trei măsuri din tabelul de la punctul 2. Formulați, pentru fiecare, argumentul pe care l-ar folosi un negociator care o preferă.
2. Explicați mecanismul unei piețe de emisii. Ce se întâmplă cu prețul certificatului dacă plafonul este stabilit prea sus?
3. Comparați cele două curente din tabelul de la punctul 5. Alegeți un element și căutați ce susține fiecare parte, cu surse.
4. Dezbatere: închiderea unei exploatări de cărbune reduce emisiile și lasă fără venit o localitate. Ce măsuri ar trebui să însoțească decizia?
5. Temă: aflați de unde provine energia electrică folosită în localitatea voastră și scrieți în spațiul de mai jos ce ponderi au sursele.

Lecția 4.1: Pandemia de COVID-19

Unitatea a patra acoperă intervalul 2020-2026. Ea începe cu pandemia, evenimentul care a oprit simultan activitatea economică în aproape toate statele lumii și a arătat ce anume nu funcționa în organizarea lor. Lecția urmărește cronologia, disputa privind originea virusului, măsurile aplicate și eficacitatea lor, distribuția vaccinurilor și urmările asupra școlii și a relațiilor sociale.

1. Cronologia#

Numărul deceselor raportate oficial la nivel mondial depășește 7 milioane. Estimarea Organizației Mondiale a Sănătății privind mortalitatea în exces¹ pentru anii 2020 și 2021 este de aproximativ 14,9 milioane de persoane. Diferența dintre cele două cifre provine din decesele neînregistrate ca fiind cauzate de boală și din decesele produse de suprasolicitarea sistemelor sanitare.

România a raportat aproximativ 68.000 de decese și a avut una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate în exces din Uniunea Europeană, împreună cu una dintre cele mai scăzute rate de vaccinare.

2. Economiile nu erau pregătite#

Oprirea activității a arătat trăsături ale organizării economice construite în deceniile precedente:

• Producția fără stocuri: metoda livrării exact la timp², adoptată pentru reducerea costurilor de depozitare, a lăsat spitalele fără rezerve de măști, halate și medicamente. Statele europene au ajuns să concureze între ele pentru aceleași loturi.
• Lanțuri lungi de aprovizionare: producția unei singure componente într-un singur loc a oprit fabrici de pe alt continent. Criza semiconductorilor, tratată în lecția 4.2, a pornit de aici.
• Capacitate sanitară redusă: numărul de paturi de terapie intensivă fusese redus în majoritatea statelor europene, ca măsură de eficiență.
• Muncă fără protecție: persoanele cu contracte pe termen scurt, cu venituri din activități independente sau fără forme legale nu aveau concediu medical plătit, deci nu își puteau permite izolarea.

Produsul intern brut mondial a scăzut cu aproximativ 3% în 2020. Organizația Internațională a Muncii a estimat pierderea de timp de lucru din acel an ca echivalentă cu 255 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă. Statele au reacționat prin scheme de plată a salariilor pentru angajații trimiși acasă, prin credite garantate și prin emisiune monetară, măsuri care apar din nou în lecția 4.2, la capitolul inflației.

3. Măsurile și eficacitatea lor#

De ce carantina în hoteluri a funcționat prost#

Hotelurile sunt clădiri proiectate pentru găzduire, cu ventilație comună între camere și cu coridoare folosite de toți. Personalul intră și iese zilnic. Transmiterea între camere, prin aer și prin suprafețe comune, este comună.

Un exemplu pentru această afirmație este cel al statului australian Victoria: valul al doilea din 2020, cu aproximativ opt sute de decese, a pornit din carantina organizată în hoteluri, potrivit anchetei publice conduse de judecătoarea Jennifer Coate. Concluzia formulată acolo, reluată ulterior și de alte state, a fost că izolarea persoanelor venite din străinătate cere clădiri construite în acest scop, cu ventilație separată pe unitate.

4. Vaccinurile#

Eficacitatea vaccinurilor în reducerea formelor grave și a deceselor este stabilită. Un studiu publicat în 2022 în revista The Lancet Infectious Diseases de o echipă condusă de Oliver Watson, de la Imperial College London, estimează între 14,4 și 19,8 milioane de decese evitate în primul an de vaccinare, în funcție de metoda de calcul.

Disputa privește distribuția.

Elementele documentate ale acestei diferențe:

• Statele bogate au încheiat contracte bilaterale pentru cantități care depășeau de câteva ori populația proprie, înainte ca vaccinurile să fie aprobate.
• Mecanismul internațional de achiziție comună, destinat statelor sărace, a primit livrările cu întârziere, întrucât producătorii au onorat mai întâi contractele bilaterale.
• Propunerea de suspendare⁴ temporară a drepturilor de proprietate intelectuală asupra vaccinurilor, depusă la Organizația Mondială a Comerțului în octombrie 2020 de India și Africa de Sud, a fost blocată timp de douăzeci de luni. Decizia adoptată în iunie 2022 a fost limitată la vaccinuri și la brevete și a fost considerată de organizațiile care o ceruseră lipsită de efect practic.
• Cercetarea care a stat la baza vaccinurilor a fost finanțată în bună parte din bani publici.

5. Școala#

Închiderea școlilor a afectat, la momentul de vârf, aproximativ 1,6 miliarde de elevi și studenți. Consecințele măsurate ulterior sunt pierderea de competențe, în special la matematică și la citire, și adâncirea diferenței dintre elevii cu resurse și cei fără.

În România, trecerea la învățământul la distanță a găsit sute de mii de elevi fără dispozitiv propriu sau fără conexiune stabilă, în special în mediul rural. Programele de dotare au fost aplicate cu întârziere. Efectul se regăsește în rezultatele evaluărilor internaționale de după 2020.

6. Singurătatea#

Creșterea izolării a început înaintea pandemiei și a continuat după ea.

Comisia pentru conexiune socială a Organizației Mondiale a Sănătății, condusă de Vivek Murthy și Chido Mpemba, a publicat la 30 iunie 2025 un raport cu următoarele constatări:

Trei observații de metodă#

1. Fenomenul nu este produs de pandemie: seriile disponibile arată creștere din anii dinaintea ei. Restricțiile au accelerat un proces existent.
2. Nu este explicat de o categorie anume: persoanele autiste și cele cu tulburare de deficit de atenție raportează niveluri de singurătate⁵ mult mai ridicate decât media. Ponderea lor în populație este însă mică, astfel încât excluderea lor din calcul lasă valorile generale ridicate. Explicația trebuie căutată în organizarea vieții cotidiene: locuit singur, muncă la distanță, dispariția spațiilor publice gratuite, mutarea relațiilor în aplicații.
3. Măsurarea depinde de disponibilitatea de a declara: singurătatea se măsoară prin întrebări adresate direct persoanei. În societățile în care recunoașterea ei este percepută ca semn de eșec personal, valorile raportate sunt mai mici decât cele reale.

A treia observație privește direct cazul românesc. Datele comparative europene plasează România sub media europeană la singurătatea declarată. Această valoare poate însemna două lucruri diferite: fie relații sociale mai dense, susținute de familia extinsă și de comunitatea locală, fie o disponibilitate mai scăzută de a recunoaște starea, în special în rândul tinerilor. Cele două explicații se pot separa prin cercetare: se compară răspunsurile la întrebarea directă cu răspunsurile la întrebări indirecte, care nu folosesc cuvântul respectiv, iar diferența dintre ele măsoară reținerea de a declara. O astfel de cercetare pentru România nu a fost publicată până la redactarea acestui manual, ceea ce face din întrebare un subiect deschis și nu o afirmație verificată.

7. Ce a rămas după#

• Munca la distanță a devenit obișnuită în serviciile de birou, cu efecte asupra chiriilor din centrele orașelor și asupra transportului.
• Capacitatea de producție a vaccinurilor pe bază de ARN mesager a fost extinsă și folosită pentru alte boli.
• Datoria publică a crescut în aproape toate statele, ceea ce a redus spațiul bugetar pentru crizele următoare.
• Încrederea în instituțiile sanitare a scăzut în mai multe state, iar acoperirea vaccinală pentru boli ale copilăriei a rămas sub nivelul dinaintea pandemiei.

Activități și exerciții#

1. Explicați diferența dintre decesele raportate și mortalitatea în exces. De ce este a doua măsură mai potrivită pentru comparații între state?
2. Analizați caseta privind originea virusului. Ce probă ar fi necesară pentru fiecare dintre cele două ipoteze rămase în discuție?
3. Comparați cele două explicații posibile pentru valorile scăzute ale singurătății declarate în România. Formulați o întrebare de sondaj care să le poată separa.
4. Dezbatere: cercetarea a fost finanțată public, iar producția a fost realizată privat. Cui ar trebui să aparțină rezultatul și în ce condiții?
5. Temă: întrebați trei persoane de vârste diferite ce a fost cel mai greu pentru ele în anul 2020. Notați răspunsurile în spațiul de mai jos și comparați-le cu efectele descrise în lecție.

Lecția 4.2: Inflația, lanțurile de aprovizionare și energia

După oprirea din 2020 au urmat trei ani de creșteri de prețuri, cele mai mari din ultimele patru decenii în Europa și în Statele Unite. Lecția urmărește cauzele, reacția băncilor centrale, situația din România, unde prețurile cresc mai repede și mai mult timp decât în restul Uniunii, și consecințele asupra accesului la energie.

1. De ce au crescut prețurile#

Cauzele s-au suprapus:

• Revenirea bruscă a cererii: după ridicarea restricțiilor, consumul a repornit mai repede decât producția, iar comenzile au depășit capacitatea de livrare.
• Lanțurile de aprovizionare: costul transportului unui container pe ruta Asia-Europa s-a multiplicat de câteva ori în 2021. Lipsa semiconductorilor a oprit linii de asamblare auto pentru luni întregi.
• Energia: prețul gazelor naturale în Europa a început să crească din vara lui 2021, iar invazia Rusiei în Ucraina, din februarie 2022, a produs vârfuri fără precedent. Prețul energiei intră în costul aproape oricărui produs.
• Alimentele: Ucraina și Rusia sunt exportatori importanți de grâu, porumb și ulei de floarea-soarelui. Prețul îngrășămintelor depinde de prețul gazului, ceea ce a scumpit recoltele următoare.
• Politica monetară și bugetară: programele de sprijin din 2020 și 2021 au crescut masa monetară și veniturile disponibile, într-o perioadă în care oferta era limitată.
• Marjele de profit: analizele publicate în 2023 de Banca Centrală Europeană și de Fondul Monetar Internațional au constatat că, în 2022, creșterea profiturilor unitare a contribuit la aproximativ jumătate din presiunea internă asupra prețurilor în zona euro, o pondere mai mare decât cea a salariilor.

2. Cât de mult au crescut#

3. Reacția băncilor centrale#

Băncile centrale au crescut dobânzile de politică monetară, de la valori apropiate de zero la valori între 4% și 7%, în cel mai rapid ciclu de înăsprire din ultimele decenii. Mecanismul este indirect: dobânda mai mare scumpește creditul, reduce cererea și, prin aceasta, presiunea asupra prețurilor. Costul metodei este încetinirea economiei și scumpirea ratelor pentru cei care au deja credite.

4. România: inflația care nu se oprește#

România a avut, în ultimii treizeci și cinci de ani, cea mai lungă istorie inflaționistă din Uniunea Europeană:

Cursul de schimb#

Leul se depreciază¹ lent și în trepte, iar banca centrală intervine pentru a atenua mișcările bruște.

Cauza structurală este ceea ce economiștii numesc deficitele gemene²: deficitul bugetar și deficitul de cont curent, ambele printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Deficitul bugetar a fost de aproximativ 9,3% din produsul intern brut în 2024 și de aproximativ 6% în 2026. Un stat care cheltuiește mai mult decât încasează și cumpără din afară mai mult decât vinde are nevoie permanentă de capital străin, iar prețul acestui capital se reflectă în curs și în dobânzi.

5. Energia#

Din 2021, statul a plafonat prețul la energie electrică și la gaze pentru consumatorii casnici și a compensat diferența din buget. Plafonarea la energie electrică a încetat în iulie 2025, iar facturile gospodăriilor au crescut imediat cu ordinul a jumătate din valoarea anterioară. Schema pentru gaze a fost prelungită până în aprilie 2026.

România produce o parte importantă din gazul pe care îl consumă, iar exploatarea din Marea Neagră urmează să înceapă livrările. Prețul intern urmează însă prețul regional, întrucât piața este conectată la restul Uniunii.

6. Furtul de energie electrică#

Consumul fraudulos este o problemă permanentă, concentrată în zonele sărace și în localitățile cu locuințe fără acte.

Metodele constatate sunt racordarea directă la rețea înaintea contorului, blocarea sau modificarea contorului și ocolirea grupului de măsurare. Fapta este infracțiune, potrivit Codului penal și legii energiei, și se pedepsește cu închisoare de la șase luni la trei ani sau cu amendă.

Consecințele sunt de trei feluri:

• Pentru cei care o fac: instalațiile improvizate produc incendii și electrocutări.
• Pentru vecini: dezechilibrele de tensiune deteriorează aparatura și întrerup alimentarea.
• Pentru toți ceilalți consumatori: autoritatea de reglementare încadrează energia sustrasă la pierderi comerciale³, iar acestea intră în tariful plătit de toată lumea.

7. Cine plătește inflația#

Creșterea prețurilor nu afectează toate categoriile la fel:

• Gospodăriile cu venituri mici cheltuiesc o parte mai mare din venit pe alimente și energie, adică exact pe categoriile care s-au scumpit cel mai mult. Rata inflației resimțite de ele este mai mare decât media publicată.
• Persoanele cu venituri fixe, în special pensionarii, pierd putere de cumpărare între două indexări.
• Cei care au economii în monedă pierd, întrucât dobânda la depozite a fost, în cea mai mare parte a perioadei, sub rata inflației.
• Cei care au datorii cu dobândă fixă câștigă, întrucât valoarea reală a sumei de rambursat scade. Datoriile cu dobândă variabilă se scumpesc însă odată cu dobânda de politică monetară.

Activități și exerciții#

1. Explicați de ce prețul energiei influențează prețul aproape oricărui produs. Dați două exemple.
2. Calculați: dacă un salariu a crescut cu 6% într-un an în care prețurile au crescut cu 10%, cu cât s-a modificat puterea de cumpărare?
3. Comparați cele două citiri din caseta despre furtul de energie. Ce date ar fi necesare pentru a stabili care explică mai bine creșterea numărului de cazuri?
4. Dezbatere: plafonarea prețului la energie protejează consumatorii și costă bugetul. Ce alternative există și pe cine avantajează fiecare?
5. Temă: notați în spațiul de mai jos prețurile a cinci produse de bază pe care le cumpărați acum și întrebați un membru mai vârstnic al familiei cât costau în 2021. Calculați creșterea procentuală pentru fiecare.

Lecția 4.3: Invazia din 2022 și războiul de la frontiera României

La 24 februarie 2022, Rusia a atacat Ucraina din nord, din est și din sud, extinzând războiul început în 2014 și descris în lecția 3.4. Lecția urmărește etapele conflictului, situația din anul redactării manualului, incursiunile ucrainene pe teritoriul rus și consecințele directe pentru România, de la dronele căzute pe teritoriul național până la disputa privind informația publică.

1. Etapele conflictului#

2. Situația în septembrie 2026#

• Rusia ocupă aproximativ o cincime din teritoriul Ucrainei, controlează integral regiunea Lugansk, iar Ucraina păstrează în jur de o cincime din regiunea Donețk.
• Estimările privind morții și răniții de ambele părți depășesc un milion de persoane.
• Loviturile ucrainene cu drone de mare rază asupra rafinăriilor rusești au scos temporar din funcțiune, potrivit estimărilor citate de institutele de analiză, până la 40% din capacitatea de rafinare a Rusiei.
• Coreea de Nord a trimis între paisprezece și cincisprezece mii de militari care luptă alături de forțele ruse.
• Negocierile mediate de Statele Unite continuă fără încetarea focului. Punctele blocate sunt cedările teritoriale și garanțiile de securitate pentru Ucraina.

3. Incursiunile pe teritoriul rus#

În august 2024, forțele ucrainene au intrat în regiunea Kursk și au ocupat pentru câteva luni o suprafață de câteva sute de kilometri pătrați. Obiectivele declarate și cele deduse de analiști au fost:

• obținerea unui teritoriu care să poată fi schimbat, într-o negociere, contra teritoriului ucrainean ocupat;
• atragerea unor unități ruse dinspre Donbas;
• mutarea costului războiului pe teritoriul statului agresor, inclusiv ca efect asupra opiniei publice ruse.

Operațiunea a fost oprită în 2025, iar teritoriul a fost recuperat de Rusia. Metoda a continuat sub altă formă: atacuri cu drone de mare rază asupra rafinăriilor, depozitelor de carburant și aerodromurilor din interiorul Rusiei.

Din perspectiva dreptului internațional, situația este diferită de cea din 2022: un stat atacat are dreptul la autoapărare, iar acest drept nu se oprește la propria frontieră. Limitele rămân cele generale, privind distincția dintre ținte militare și civile și proporționalitatea.

4. România: dronele și Marea Neagră#

Frontiera României cu Ucraina urmează Dunărea pe o porțiune importantă, iar porturile ucrainene de la Reni și Ismail se află la câteva sute de metri de teritoriul românesc. Atacurile rusești asupra acestor porturi au produs, începând din 2023, căderi de fragmente pe teritoriul național.

Datele comunicate de Ministerul Apărării Naționale la 26 iulie 2026:

Iulie 2026#

• În nopțile de 20 spre 21 iulie, nava comercială Gas Lisbon, sub pavilion liberian, a fost lovită de trei drone în Marea Neagră, la aproximativ 37 de kilometri sud-est de Sfântu Gheorghe.
• În zilele de 24, 25 și 26 iulie, avioane F-16 ale Forțelor Aeriene Române au doborât trei drone, ultima la cinci minute după intrarea în spațiul aerian, deasupra apelor teritoriale din zona Sulina-Chilia. Sunt primele doborâri executate de aviația română.
• La 27 iulie, un membru al misiunii diplomatice ruse a fost declarat persona non grata², iar ambasadorul român la Moscova a fost rechemat pentru consultări.

Consiliul Nord-Atlantic se reunise deja la 10 iunie 2026, la cererea României, pentru discutarea situației de securitate din zona Mării Negre.

Cadrul juridic care permite doborârea a fost adoptat după incidentele din anii anteriori. Dezbaterea publică din 2026 privește extinderea lui la dronele maritime, care nu sunt acoperite de legea aplicabilă aeronavelor.

5. Războiul informațional#

De ce este dificil de contracarat#

• Mesajele nu susțin, de regulă, poziția rusă în mod direct. Ele amplifică nemulțumiri reale: prețurile, corupția, pierderea încrederii în instituții, subiecte tratate în lecțiile 3.7 și 4.2.
• Difuzarea se face prin fluxuri automate, descrise în lecția 3.8, care selectează materialul după timpul de vizionare.
• Dezmințirea ajunge la un public mai mic decât afirmația inițială.
• Măsurile de restrângere a difuzării intră în conflict cu libertatea de exprimare, iar dezbaterea privind cine stabilește ce este dezinformare rămâne deschisă.

6. Consecințe economice pentru România#

• După ieșirea Rusiei din acordul privind exportul de cereale prin Marea Neagră, în iulie 2023, o parte importantă a exportului ucrainean a trecut prin porturile dunărene și prin Constanța. Fermierii români au protestat împotriva concurenței cerealelor ucrainene pe piața internă.
• Prețul energiei și al îngrășămintelor a crescut, cu efectele descrise în lecția 4.2.
• Cheltuielile pentru apărare au crescut, în contextul angajamentelor asumate în cadrul alianței.
• România a primit, din 2022, milioane de treceri de frontieră dinspre Ucraina, iar câteva zeci de mii de persoane au rămas cu formă de protecție.

Activități și exerciții#

1. Explicați diferența dintre situația juridică a atacului din 2022 și cea a incursiunii ucrainene din 2024. Ce prevedere din Carta Organizației Națiunilor Unite se aplică fiecăreia?
2. Analizați tabelul cu datele Ministerului Apărării. Ce arată raportul dintre numărul pătrunderilor și numărul doborârilor?
3. Comparați cele două poziții din caseta despre războiul informațional. Ce indicator ar fi decisiv pentru fiecare?
4. Dezbatere: statul restrânge difuzarea unor mesaje considerate dezinformare. Ce garanții ar trebui să însoțească o astfel de măsură?
5. Temă: urmăriți timp de o săptămână relatările despre război dintr-o sursă românească și dintr-una străină. Notați în spațiul de mai jos ce subiecte apar în amândouă și ce apare doar într-una.

Lecția 4.4: Gaza și ordinea internațională

Lecția tratează evenimentele începute pe 7 octombrie 2023, procedurile juridice deschise în urma lor, situația din anul redactării manualului și două chestiuni noi pentru dreptul internațional: calificarea juridică a regimului aplicat populației palestiniene și folosirea sistemelor automate în alegerea țintelor militare.

1. Ce s-a întâmplat#

Pe 7 octombrie 2023, formațiuni armate conduse de Hamas au trecut frontiera și au atacat aproximativ douăzeci de localități, baze militare și festivalul de muzică Supernova, desfășurat lângă kibuțul Re'im. Au fost ucise aproximativ 1.200 de persoane, în majoritate civili, dintre care 378 la festival, iar 251 au fost luate ostatice, dintre care 44 de la festival. Au fost documentate și acte de violență sexuală. Uciderea civililor și luarea de ostatici constituie crime de război.

Campania militară israeliană care a urmat a durat, cu întreruperi, doi ani. Ea a inclus bombardarea zonelor dens locuite, ordine repetate de evacuare a populației dintr-o parte a fâșiei în alta, distrugerea spitalelor și a infrastructurii de apă, și restricționarea intrării ajutoarelor.

2. Procedurile juridice#

Israelul contestă competența Curții Penale Internaționale și respinge acuzațiile.

Ce s-a întâmplat cu mandatul#

Mandatul de arestare obligă cele peste o sută douăzeci de state părți la statutul curții să execute arestarea pe teritoriul lor. Efectele practice au fost următoarele:

• Deplasările prim-ministrului israelian au fost planificate astfel încât să evite spațiul aerian al unor state părți.
• Ungaria a anunțat, în aprilie 2025, retragerea din statutul curții, în timpul unei vizite oficiale a acestuia.
• Statele Unite, care nu sunt parte la statut, au adoptat sancțiuni împotriva unor judecători și procurori ai curții.
• În ianuarie 2026, Netanyahu a acceptat să facă parte din organismul internațional înființat pentru administrarea reconstrucției Gazei, invitație adresată și președintelui rus, aflat sub un mandat emis în 2023.

Situația arată limita mecanismului: curtea nu dispune de forță proprie de executare și depinde de statele părți.

3. Chestiunea apartheidului#

4. Planurile pentru perioada de după#

În februarie 2025, președintele american a publicat un material video generat cu inteligență artificială, în care fâșia Gaza apărea reconstruită ca stațiune turistică. În aceeași perioadă a circulat un plan de dezvoltare, elaborat de un grup de consultanți și prezentat administrației americane, care prevedea mutarea temporară a populației și reconstrucția zonei ca centru economic, ilustrat prin imagini generate tot automat.

Chestiunea juridică este directă: transferul forțat³ al populației civile dintr-un teritoriu ocupat este interzis de a patra convenție de la Geneva, iar caracterul temporar sau voluntar declarat nu schimbă calificarea atunci când alternativa este imposibilitatea de a trăi acolo.

5. Sistemele automate de alegere a țintelor#

Investigațiile publicate în aprilie 2024 de publicațiile israeliene +972 Magazine și Local Call, pe baza mărturiilor unor ofițeri de informații, descriu trei sisteme:

Elementele problematice, așa cum rezultă din relatări:

• Viteza: verificarea umană a unei ținte propuse de sistem ar fi durat, în perioadele de intensitate maximă, câteva zeci de secunde, ceea ce transformă controlul uman într-o formalitate.
• Rata de eroare: sistemele de acest fel produc rezultate false, iar consecința unei erori este moartea unor civili.
• Momentul atacului: alegerea momentului în care ținta se află acasă mută atacul în locuință, alături de familie.
• Proporționalitatea:⁴ dreptul umanitar cere o evaluare de la caz la caz a raportului dintre avantajul militar și pierderile civile așteptate. Această evaluare nu poate fi delegată unui program.

Armata israeliană a respins descrierea, susținând că sistemele produc doar recomandări, iar decizia aparține unui ofițer.

6. Situația în septembrie 2026#

• Încetarea focului convenită în octombrie 2025, pe baza unui plan american în douăzeci de puncte, a fost aprobată de Consiliul de Securitate prin rezoluția 2803, în noiembrie 2025.
• Etapa a doua a fost anunțată în ianuarie 2026. Ea prevede un comitet palestinian de administrare, dezarmarea Hamas, retragerea etapizată a forțelor israeliene și reconstrucția.
• Pe tot parcursul anului 2026, aplicarea a rămas blocată: Hamas a rămas înarmat, forțele israeliene controlează mai mult de jumătate din fâșie, iar reconstrucția nu a început.
• Comitetul de administrare, condus de Ali Shaath, are sediul în Egipt și nu a intrat în Gaza.
• Pe 30 iulie 2026, Înaltul Reprezentant pentru Gaza, Nickolay Mladenov, a prezentat o foaie de parcurs în cincisprezece puncte pentru aplicarea integrală a planului, cu dezarmare și retragere în etape verificate una după alta. Hamas a acceptat textul, iar Israelul l-a respins pe 5 august 2026, cerând dezarmarea completă înaintea retragerii. După o întrevedere între Mladenov și prim-ministrul israelian, ordinea a fost modificată în sensul cerut de Israel, retragerea urmând dezarmării verificate. La data redactării, foaia de parcurs rămâne neaplicată.
• În Cisiordania, unde acordul nu se aplică, extinderea coloniilor a continuat, iar Autoritatea Palestiniană descrie noile măsuri de înregistrare funciară drept anexare de fapt.

7. Ce arată acest caz despre ordinea internațională#

Comparația cu situațiile din lecțiile 1.4 și 2.2 duce la aceeași observație: instituțiile internaționale funcționează atunci când statele care le susțin acceptă să le aplice și lor. Mandatul emis împotriva președintelui rus a fost tratat de statele occidentale ca obligatoriu, iar mandatul emis împotriva prim-ministrului israelian a fost tratat de o parte dintre aceleași state ca inaplicabil sau contestabil. Această diferență de tratament este argumentul principal folosit de statele din Sudul global atunci când refuză să se alinieze pozițiilor occidentale, inclusiv în cazul Ucrainei, așa cum arată voturile din lecția 3.4.

Activități și exerciții#

1. Explicați diferența dintre măsurile provizorii dispuse de Curtea Internațională de Justiție și o hotărâre pe fond.
2. Comparați definiția juridică a apartheidului cu argumentele celor două poziții din caseta de concept. Ce element de fapt este decisiv?
3. Analizați tabelul cu cele trei sisteme automate. Care dintre obligațiile dreptului umanitar este cel mai greu de respectat în acest mod de lucru?
4. Dezbatere: un mandat de arestare internațional este aplicat unui conducător și nu este aplicat altuia. Ce consecințe are asta asupra autorității instanței?
5. Temă: căutați textul rezoluției 2803 a Consiliului de Securitate și scrieți în spațiul de mai jos ce prevede și ce mecanism de aplicare stabilește.

Lecția 4.5: Reconfigurări. BRICS, moneda internațională și Sahelul

Lecțiile anterioare au descris o ordine economică cu un centru occidental și o periferie furnizoare de materii prime și de manoperă. În ultimii ani, o parte dintre statele aflate la mijlocul acestei ierarhii au construit organizații proprii. Lecția urmărește ce sunt aceste structuri, cât de mult au schimbat situația și de ce moneda folosită în comerțul internațional este o chestiune politică.

1. Sudul global și BRICS nu sunt același lucru#

Termenul de Sud global desemnează statele situate în afara centrului economic occidental, indiferent de poziția lor geografică. El este folosit ca înlocuitor pentru expresii mai vechi, între care „lumea a treia”.

Grupul BRICS cuprinde altceva:

Grupul reunește, prin urmare, un producător industrial de rang mondial, o fostă superputere, două petromonarhii bogate și state cu venituri mici. Interesele lor nu coincid, iar între unii membri există conflicte deschise: disputa de frontieră dintre China și India, disputa dintre Egipt și Etiopia privind barajul de pe Nilul Albastru, rivalitatea dintre Arabia Saudită și Iran.

Cronologia#

• Prescurtarea a fost inventată în 2001 de economistul Jim O'Neill, de la banca de investiții Goldman Sachs, ca etichetă pentru investitori, fără intenție politică.
• Primul summit al statelor astfel grupate a avut loc în 2009, iar Africa de Sud s-a alăturat în 2010.
• Extinderea din 2024 a adus Egiptul, Etiopia, Iranul și Emiratele Arabe Unite. Arabia Saudită a fost invitată, cu statut rămas neclarificat public. Indonezia a aderat în 2025.
• India deține președinția în 2026, iar al optsprezecelea summit a avut loc la New Delhi, pe 12 și 13 septembrie 2026.

Grupul reprezintă aproximativ 40% din producția mondială calculată la puterea de cumpărare și aproape jumătate din populația lumii.

2. Instituțiile proprii#

• Noua Bancă de Dezvoltare, înființată în 2014 și cu sediul la Shanghai, a acordat finanțări de aproximativ 42,9 miliarde de dolari pentru 139 de proiecte, din 2016 până în prezent. O parte importantă a împrumuturilor ei este acordată tot în dolari, iar obiectivul declarat de creștere a ponderii monedelor naționale nu a fost atins.
• Acordul de rezervă de urgență permite statelor membre să obțină lichiditate una de la alta, ca alternativă parțială la Fondul Monetar Internațional.

3. Cum a devenit dolarul monedă internațională#

Alegerea nu decurge din vreo însușire a monedei în sine.

Poziția actuală rezultă, prin urmare, dintr-un raport de forțe din 1944, dintr-o decizie unilaterală din 1971 și din inerție. O alternativă tehnică a existat pe masă de la început.

4. De ce s-a accelerat discuția după 2022#

Înghețarea rezervelor băncii centrale ruse, în valoare de aproximativ 300 de miliarde de dolari, în februarie 2022, a arătat că rezervele valutare pot fi blocate prin decizie politică. Statele care păstrau rezerve în monede occidentale au tras concluzia că activul lor de siguranță depinde de relația cu emitentul. Sancțiunile secundare³, care pedepsesc și bănci din state terțe, au întărit acest efect.

5. Cât s-a schimbat efectiv#

Rusia a acumulat rupii din vânzările de petrol către India, iar aceste sume nu pot fi cheltuite decât cumpărând mărfuri indiene, ceea ce a dus la oscilații mari ale decontărilor în 2026. Proiectul unei monede comune a grupului nu figurează în documentele oficiale; purtătorul de cuvânt al președinției ruse a declarat public că Rusia nu urmărește eliminarea dolarului, ci disponibilitatea unor metode de plată acceptabile. Ceea ce se negociază efectiv este interconectarea sistemelor naționale de plăți și decontarea în monede naționale⁴.

6. Sahelul#

Motivele invocate public de noile conduceri sunt eșecul operațiunilor militare franceze împotriva grupărilor armate, condițiile contractelor privind resursele și moneda regională garantată de trezoreria franceză. Locul forțelor franceze a fost luat, în parte, de formațiuni militare rusești. Situația de securitate nu s-a îmbunătățit, iar numărul victimelor civile a crescut în intervalul respectiv.

Activități și exerciții#

1. Explicați de ce apartenența la grupul BRICS nu poate fi echivalată cu apartenența la Sudul global. Folosiți tabelul de la punctul 1.
2. Descrieți propunerea respinsă la conferința din 1944. Ce ar fi schimbat adoptarea ei?
3. Analizați caseta despre privilegiul exorbitant. Care dintre cele trei avantaje a fost folosit cel mai vizibil după 2022?
4. Dezbatere: un stat își schimbă partenerul extern în exploatarea unei resurse. Ce condiții ar trebui îndeplinite pentru ca schimbarea să însemne mai mult decât înlocuirea unui contract cu altul?
5. Temă: aflați în ce monedă sunt exprimate prețurile la energie și la cereale pe piețele internaționale și scrieți în spațiul de mai jos ce consecințe are asta pentru un producător din România.

Lecția 4.6: Autoritarismul de astăzi. Mijloace, estetică, limite

Lecțiile 3.5 și 3.6 au descris mecanismele prin care puterea se consolidează într-un sistem care păstrează alegerile: presa, justiția, regulile electorale, resursele statului. Lecția de față urmărește stratul care se adaugă acestora după 2020, adică modul în care aceste regimuri comunică, și se încheie cu întrebarea dacă forma comunicării are consecințe proprii.

1. Cântecele de campanie ca sursă istorică#

Partidul aflat la guvernare în Turcia din 2002 produce, pentru fiecare campanie, cântece difuzate la mitinguri, la televiziune și pe internet. Comparația dintre două dintre ele arată o schimbare de poziție.

Trecerea de la primul tip de text la al doilea corespunde etapelor descrise în lecția 3.5. Cât timp puterea se justifică prin proveniența ei populară, alternanța rămâne posibilă în principiu. Din momentul în care justificarea devine inexistența unei alternative, orice succesor apare drept pierdere, iar înlocuirea conducătorului se confundă cu pierderea țării.

Organizarea comunicării publice în jurul unei singure persoane, prezentată ca indispensabilă, poartă numele de cult al personalității¹. Se recunoaște după trei elemente: producția comandată prin mijloace de partid sau de stat, difuzarea pe canalele oficiale și afirmația că țara nu are alt conducător posibil. Piesa din 2023 prezintă toate cele trei elemente.

2. Statele Unite: instituții și divertisment de stat#

După 2025, administrația americană a folosit simultan două categorii de instrumente.

Instrumentele instituționale#

• concedieri masive în administrația federală și blocarea unor cheltuieli aprobate de Congres;
• expulzări executate în temeiul unei legi din 1798, fără procedură individuală, contestate în instanță;
• presiuni financiare asupra universităților și a caselor de avocatură;
• desfășurarea gărzii naționale în orașe conduse de administrații locale de opoziție;
• presiuni asupra posturilor de televiziune prin autoritatea de reglementare a audiovizualului.

Accesul presei la instituții#

Un al treilea instrument privește condițiile în care jurnaliștii intră în clădirile publice. Acreditarea de presă² este permisiunea de acces, iar retragerea ei îndepărtează redacția de sursa directă, fără să oprească publicarea.

În februarie 2025, Casa Albă a exclus agenția Associated Press din grupul restrâns de jurnaliști care intră în Biroul Oval și în avionul prezidențial, după ce agenția a continuat să folosească denumirea Golful Mexic. Tot atunci, administrația a preluat alcătuirea acestui grup, atribuție care revenise până atunci asociației corespondenților de la Casa Albă. În aprilie 2025, judecătorul Trevor McFadden a dispus încetarea excluderii, cu motivarea că statul nu poate alege redacțiile după conținutul relatărilor lor.

În octombrie 2025, Departamentul Apărării a condiționat accesul în Pentagon de semnarea unui regulament care prevedea retragerea acreditării pentru jurnalistul care solicită informații neaprobate în prealabil. Peste treizeci de redacții au refuzat semnarea, între care Associated Press, Reuters, New York Times, Washington Post, CNN, Fox News și Newsmax, iar aproximativ patruzeci de jurnaliști și-au predat legitimațiile la 15 octombrie. La 20 martie 2026, judecătorul Paul Friedman a anulat prevederile contestate, într-un proces deschis de New York Times și de reporterul Julian Barnes, și a dispus oprirea aplicării lor.

Instrumentele de comunicare#

• Parteneriatul cu PragerU: în iulie 2025, organizația PragerU, o fundație care produce materiale educative conservatoare și care nu este universitate acreditată³, a fost prezentată drept partener educațional oficial al Casei Albe. Proiectul comun, lansat pe 25 iunie 2025 în prezența secretarei pentru educație, cuprinde portrete vorbitoare generate cu inteligență artificială ale celor 56 de semnatari ai declarației de independență, expuse într-o clădire oficială. Materialele organizației erau deja introduse în programa școlară din mai multe state americane.
• Jocurile publicate de Casa Albă: în septembrie 2026 a fost deschisă o pagină oficială cu cinci jocuri care reiau mecanica unor jocuri clasice. „Build the Wall” preia mecanica jocului Tetris, cu piese care formează un zid de frontieră. „Rio Run” preia mecanica jocului Snake, cu un șir de persoane reținute care crește pe măsură ce jucătorul avansează de-a lungul Rio Grande. „Supply Line” cere jucătorului să respingă alimente de pe o bandă rulantă. „Flappy Bill” preia mecanica jocului Flappy Bird, cu un vultur care transportă o lege. „Trump Savings Tycoon” cere colectarea de bani pentru conturile de economii pentru copii. Lansarea a fost anunțată prin animații care imitau secvențele de pornire ale consolelor de jocuri. Compania care deține drepturile asupra jocului Tetris a precizat public că nu a participat la realizarea primului joc și că tratează cu seriozitate încălcarea drepturilor de autor.

Deosebirea față de propaganda de stat clasică este modul de consum: nimeni nu este obligat să joace, iar produsul se prezintă ca divertisment. Politica publică, în cazul deportării, devine mecanică de joc.

3. Imaginile generate automat#

În februarie 2025, președintele american a publicat un material video generat automat, discutat în lecția 4.4. Practica s-a extins.

Cazul care arată cel mai clar funcția acestor imagini este cel al unei activiste americane care, în timpul unui uragan din 2024, a publicat imaginea generată automat⁴ a unui copil purtând în brațe un cățel, într-o zonă inundată. Confruntată cu faptul că imaginea nu reprezenta un eveniment real, ea a răspuns public că proveniența imaginii nu are importanță.

Aceasta este trăsătura care deosebește imaginea generată de fotografia falsificată. Fotografia falsificată pretinde că este dovadă și se prăbușește când se dovedește falsă. Imaginea generată nu pretinde acest lucru: ea exprimă o stare, iar criteriul adevărului este declarat lipsit de relevanță.

Cine folosește această formă#

Concentrarea acestor materiale la formațiunile de dreapta radicală și la unii politicieni din partidele tradiționale a fost constatată de Hany Farid, profesor la Universitatea California din Berkeley și specialist în identificarea materialelor generate automat, care a analizat inclusiv portretele produse pentru proiectul menționat mai sus, și de Renée DiResta, cercetătoare a comunicării online, care studiază producția în masă de conținut politic. Publicația americană 404 Media a documentat răspândirea acestei estetici în comunicarea politică.

Explicațiile propuse sunt costul apropiat de zero, viteza de producție și faptul că respingerea criteriului de adevăr este ea însăși un mesaj politic, adresat unui public care consideră presa și instituțiile nedemne de încredere.

În România, materialele de campanie de acest tip sunt analizate public de Silviu Istrate, cunoscut ca Faiăr Silviu, care le descompune în direct pe canalele sale de transmisiune. Volumul de material generat automat pe care îl vede depășește mult media, întrucât își alege deliberat, pentru analiză, tocmai clipurile politice difuzate pe platformele video scurte.

Formațiuni de stânga din Europa nu au adoptat, până la data redactării manualului, această formă de comunicare. Două exemple:

• La France Insoumise, formațiune de stânga franceză, folosește în campanii înregistrări de la mitinguri, materiale explicative și transmisiuni în direct.
• Partidul SENS din România, înființat în toamna anului 2023, de orientare progresistă și ecologistă, își construiește comunicarea pe materiale filmate și pe texte de program.

Observația are o limită: absența unei practici la un moment dat nu este o trăsătură permanentă, iar constatarea trebuie refăcută periodic.

4. Limitele#

Regimurile descrise în această lecție și în cele două precedente pierd, uneori:

• În Turcia, opoziția a câștigat alegerile locale din 2024, iar reacția judiciară din 2025 și 2026 a fost tratată în lecția 3.5.
• În Polonia, alternanța prin vot a avut loc în 2023.
• În Statele Unite, instanțele federale au suspendat o parte dintre măsurile administrative, iar alegerile parlamentare parțiale sunt programate în noiembrie 2026.
• În Brazilia, fostul președinte a fost judecat și condamnat pentru tentativa de a răsturna rezultatul alegerilor din 2022.

Elementul comun al acestor cazuri este existența unei instituții pe care puterea nu apucase să o controleze: o instanță, o autoritate electorală, o administrație locală.

Activități și exerciții#

1. Aplicați cele cinci întrebări din caseta despre cântecele de campanie unui material electoral românesc din ultimii doi ani.
2. Explicați diferența dintre o fotografie falsificată și o imagine generată automat, din punctul de vedere al posibilității de verificare.
3. Analizați tabelul de la punctul 1. Ce înseamnă, pentru posibilitatea alternanței, trecerea de la justificarea prin proveniență la justificarea prin absența alternativei?
4. Dezbatere pe baza casetei de interpretare: contează forma comunicării sau doar starea instituțiilor?
5. Temă: alegeți un joc, o reclamă sau un material video publicat de o instituție publică din România. Scrieți în spațiul de mai jos ce politică publică promovează și prin ce mijloace.

Lecția 4.7: România, 2024-2026

În mai puțin de doi ani, România a anulat un tur de scrutin prezidențial, a repetat alegerile, a aplicat cel mai amplu pachet de austeritate de după 2010, și-a pierdut guvernul printr-o moțiune de cenzură¹ și a intrat într-o criză politică prelungită. Lecția urmărește aceste episoade și legătura dintre ele.

1. Anularea alegerilor din decembrie 2024#

La primul tur al alegerilor prezidențiale, din 24 noiembrie 2024, primul loc a fost obținut de Călin Georgescu, candidat independent fără structură de partid și fără cheltuieli de campanie declarate, cu 22,94% din voturi.

La 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a anulat întregul proces electoral, invocând documente declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, care descriau o campanie coordonată pe platforma TikTok, cu conturi care ascundeau caracterul politic al materialelor, și finanțare nedeclarată.

În aceeași lună, Comisia Europeană a deschis o procedură împotriva platformei respective, în temeiul regulamentului privind serviciile digitale. În martie 2025, candidatura lui Georgescu la scrutinul repetat a fost respinsă de biroul electoral central, iar el a fost ulterior urmărit penal în mai multe dosare.

Anularea rămâne contestată: susținătorii ei o consideră singura reacție posibilă la o campanie finanțată și coordonată din exterior, iar criticii ei consideră că un vot exprimat nu poate fi anulat pe baza unor documente publicate fără probele complete.

2. Alegerile din mai 2025#

Rezultatul a arătat două lucruri simultan: o majoritate care a respins candidatul de dreapta radicală și un scor fără precedent obținut de acesta.

3. Guvernarea Bolojan: măsurile#

Guvernul format în iunie 2025, condus de Ilie Bolojan, a adoptat o serie de pachete fiscale, folosind repetat procedura asumării răspunderii în² fața Parlamentului: în iulie 2025 pentru primul pachet, în septembrie 2025 pentru cinci proiecte în aceeași ședință, în decembrie 2025 pentru reforma pensiilor magistraților.

Rezultatele#

4. Criza politică din 2026#

• Pe 5 mai 2026, Parlamentul a adoptat o moțiune de cenzură inițiată de PSD, AUR și un al treilea grup, cu 281 de voturi, față de 233 necesare. Guvernul a demisionat, iar cabinetul a rămas în funcție cu puteri limitate.
• Pe 4 iunie, președintele l-a desemnat prim-ministru pe Eugen Tomac, care a renunțat după zece zile, fără să ceară votul Parlamentului. În aceeași zi a fost desemnat Adrian Veștea, al cărui guvern a fost respins de Parlament pe 22 iunie, cu 189 de voturi pentru, față de 233 necesare. Nominalizarea a produs tensiuni în interiorul propriului partid.
• Criza a continuat pe tot parcursul verii, cu un guvern interimar aflat în funcție de peste 130 de zile la deschiderea sesiunii parlamentare din septembrie, iar cursul a atins un maxim de 5,26 lei pentru un euro. Un fost președinte a descris situația drept cea mai gravă criză politică de după 1989.
• Consecința directă: România a intrat într-o cursă contracronometru pentru îndeplinirea unor jaloane din planul de redresare, de care depind sume de ordinul sutelor de milioane de euro.

5. Justiția#

Disputa deschisă în decembrie 2025 prin documentarul discutat în lecția 3.7 a continuat pe tot parcursul anului 2026:

• Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii și a instanței supreme a respins public acuzațiile și a inițiat proceduri disciplinare împotriva magistraților care au vorbit în documentar.
• Aceeași conducere a atacat public, în august 2026, o judecătoare a Curții Constituționale, în legătură cu deciziile privind legile promovate de guvern.
• Curtea Constituțională s-a pronunțat, tot în august 2026, asupra noii legi a integrității, contestată simultan de partide din coaliție și din opoziție.
• Reforma pensiilor magistraților a fost singurul dosar în care măsura guvernamentală a trecut, după respingerea primei variante.

Elementul comun este că fiecare instituție a folosit instrumentele pe care le controlează împotriva celorlalte: guvernul asumarea răspunderii, instanța supremă sesizările de neconstituționalitate, consiliul magistraturii acțiunile disciplinare, iar Curtea Constituțională decizia finală.

6. Cazul Pahonțu#

La sfârșitul lui august 2026, publicațiile Recorder și Snoop au publicat investigații privind trecutul lui Lucian Pahonțu, directorul Serviciului de Protecție⁴ și Pază din 2005. Materialele susțin, pe baza unor documente și mărturii, că acesta s-ar fi aflat în trupa trimisă la baricada din Piața Universității în decembrie 1989.

Directorul a rămas în funcție. Cazul leagă lecția 1.1, despre decembrie 1989, de prezent: identitatea celor care au tras și a celor care au comandat represiunea a rămas nestabilită judiciar timp de treizeci și șapte de ani, iar consecința se vede în imposibilitatea de a lămuri astăzi o biografie.

7. Manipularea online în timpul crizei#

Organizația Expert Forum a monitorizat conținutul politic difuzat pe TikTok între 1 aprilie și 11 mai 2026 și a publicat următoarele constatări:

Temele: opoziția față de programul european de finanțare a apărării, materiale împotriva președintelui și a prim-ministrului, sprijin pentru candidatul din 2024 și pentru partidul de dreapta radicală.

Proporția de 52% comentarii identice este indicatorul cel mai ușor de verificat pentru un elev: conversația reală nu produce mesaje identice la jumătate dintre intervenții.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele două poziții privind anularea alegerilor din 2024. Ce probe ar fi trebuit publicate pentru a le departaja?
2. Analizați tabelul măsurilor fiscale. Care dintre ele afectează proporțional mai mult gospodăriile cu venituri mici și de ce?
3. Explicați procedura asumării răspunderii în fața Parlamentului. Ce câștigă și ce pierde un guvern care o folosește?
4. Dezbatere: o instituție publică refuză să răspundă unei investigații jurnalistice. Ce mijloace are cetățeanul pentru a obține verificarea?
5. Temă: alegeți un cont de rețea socială care publică material politic și verificați, pe parcursul unei săptămâni, câte materiale publică zilnic și dacă în comentarii apar mesaje identice. Notați rezultatele în spațiul de mai jos.

Lecția 4.8: Inteligența artificială ca industrie

Lecția 3.8 s-a oprit la modelele care puteau fi rulate pe un calculator personal. Lecția de față urmărește ce s-a întâmplat după 2020: transformarea acestei tehnologii într-o industrie cu cerințe de energie comparabile cu ale unui oraș, ideologiile care o însoțesc, munca pe care se sprijină și disputa privind valorile după care sunt reglate aceste sisteme.

1. De la program la infrastructură#

Un model de limbaj este, în esență, un calculator cu foarte multe destinații: primește un text și calculează, pe baza a miliarde de valori numerice fixate în timpul antrenamentului, continuarea cea mai probabilă. Ce s-a schimbat în ultimii ani este scara.

Cercetarea de vârf în acest domeniu a ieșit din universități și a trecut la un număr mic de companii care dispun de capitalul necesar.

2. Ideologiile care însoțesc industria#

Elementul comun este tratarea costurilor de mediu și sociale ca probleme ale altcuiva. Cercetătoarele Timnit Gebru și Émile Torres au propus o critică a acestei familii de idei, arătând legătura dintre ele și o anumită concepție despre viitorul îndepărtat al omenirii, folosită pentru a justifica ignorarea consecințelor prezente.

3. Alinierea și pluralitatea valorilor#

Alinierea¹ desemnează reglarea comportamentului unui model astfel încât răspunsurile lui să corespundă unor reguli stabilite de dezvoltator. Metoda principală constă în antrenarea suplimentară pe baza preferințelor exprimate de evaluatori umani.

Problema care apare este faptul că regulile sunt scrise de un număr mic de companii, iar valorile pe care le codifică nu sunt universale.

Un exemplu de divergență#

Întrebarea cine decide într-un conflict între utilizator și sistem primește răspunsuri diferite:

• O poziție, răspândită în Europa de Est și explicabilă prin experiența descrisă în unitățile I și III, așază omul deasupra sistemului: programul execută instrucțiunea și poate refuza numai când intenția de a produce un rău este stabilită clar. Refuzul preventiv, întemeiat pe bănuială, este perceput ca formă de control.
• O altă poziție, prezentă în practica marilor companii americane, acceptă refuzurile greșite ca preț al prevenirii unui rău rar. Sistemul are, în această concepție, o autoritate proprie față de utilizator.

Ambele poziții sunt coerente, iar alegerea dintre ele este politică. Companiile care produc modelele publică documente de politică internă privind comportamentul acestora, iar conducătorii lor, între care Sam Altman și Dario Amodei, se pronunță public asupra acestor reguli.

4. Cine antrenează modelele#

Pregătirea datelor și evaluarea răspunsurilor sunt operațiuni manuale, executate de un număr mare de persoane fără pregătire de specialitate.

• Companii din Kenya, Filipine, India și Venezuela furnizează servicii de etichetare³ a datelor și de moderare a conținutului pentru marile firme de tehnologie. Un material publicat în ianuarie 2023 de revista Time a arătat că lucrătorii kenyeni angajați printr-un intermediar pentru filtrarea conținutului violent și sexual destinat antrenamentului erau plătiți cu mai puțin de doi dolari pe oră. Aceștia au deschis ulterior procese privind condițiile de muncă și efectele asupra sănătății mintale.
• În 2019, presa internațională a relatat că o companie finlandeză de analiză a datelor, Vainu, folosea deținute dintr-o închisoare de femei din Finlanda pentru etichetarea textelor în limba finlandeză, activitate plătită la nivelul muncii din penitenciar. Compania a susținut că oferă calificare, iar criticii au invocat imposibilitatea unei negocieri libere a condițiilor de muncă într-un asemenea cadru.

Structura este cea descrisă în lecțiile 2.4 și 3.8: valoarea adăugată mare rămâne la companiile care dețin modelul, iar munca repetitivă este cumpărată acolo unde costă cel mai puțin.

5. Consumul de resurse#

În Statele Unite, cererea suplimentară a centrelor de date a pus problema capacității fizice a rețelei de transport: racordarea unui consumator de ordinul sutelor de megawați cere linii noi și capacitate de producție, iar timpul necesar construirii lor depășește ritmul anunțat al investițiilor. În statul mexican Querétaro, extinderea acestor facilități a agravat lipsa de apă existentă.

6. Cazul românesc: Luna, județul Cluj#

România are în prezent aproximativ 59 de centre de date, majoritatea mici. Proiectul cel mai mare anunțat este cel al companiei americane DriverAI, în comuna Luna din județul Cluj.

Organizația de mediu Agent Green a contestat proiectul și a cerut publicarea studiilor hidrogeologice și a analizei privind riscul de inundații, un plan de recuperare a căldurii reziduale⁴ și amplasarea acestui tip de investiție pe terenuri deja folosite industrial. Ministerul Mediului a precizat că în România nu există legislație specifică pentru centrele de date private, acestea fiind supuse procedurilor obișnuite de autorizare.

În paralel, compania Nvidia a anunțat că analizează o investiție de ordinul a patru miliarde de dolari în România.

Activități și exerciții#

1. Explicați ce înseamnă alinierea unui model. Cine stabilește regulile și cui îi poate fi contestată decizia?
2. Comparați cele două poziții privind autoritatea sistemului față de utilizator. Formulați, pentru fiecare, un caz în care ea produce un rezultat greșit.
3. Calculați: dacă un centru de date consumă 700 GWh pe an, iar o gospodărie consumă în medie 3.000 kWh pe an, câtor gospodării îi corespunde consumul lui?
4. Dezbatere: o companie străină construiește o facilitate care consumă resurse locale și oferă puține locuri de muncă. Ce condiții ar trebui impuse prin autorizație?
5. Temă: aflați dacă în județul vostru există sau este planificat un centru de date. Notați în spațiul de mai jos ce ați găsit în documentele publice și ce informații lipsesc.

Lecția 4.9: Modelele, instituțiile și regulile

Lecția precedentă a descris industria care produce aceste sisteme. Lecția de față urmărește produsele propriu-zise în anul redactării manualului, felul în care o instituție tehnică veche a absorbit tehnologia, regulile adoptate până acum și criticile formulate din afara domeniului.

1. Piața modelelor în 2026#

Kimi K3 a fost anunțat pe 16 iulie 2026 și are 2,8 bilioane de parametri, dintre care aproximativ 104 miliarde sunt folosiți efectiv pentru fiecare unitate de text prelucrată. Este primul model cu parametri publicați¹ din această clasă de dimensiune.

Clasamentul independent Artificial Analysis, în versiunea folosită în august 2026, plasa Claude Opus 5 pe primul loc cu 63 de puncte, Claude Fable 5 cu 62, GPT-5.6 Sol cu 61 și Kimi K3 cu 60. Modelul chinezesc conducea totuși detașat la o probă specializată, generarea de interfețe web, și costa cu aproximativ 40% mai puțin pe unitate de text.

Ce înseamnă practic „parametri publicați”#

Fișierele modelului Kimi K3 însumează aproximativ 1,56 terabaiți, iar producătorul recomandă cel puțin 64 de procesoare specializate pentru rulare. Publicarea parametrilor nu îl face utilizabil de un particular; efectul real este că mai multe companii pot oferi accesul la același model, ceea ce reduce prețul.

2. Ce se reproșează modelelor proprietare#

Criticile privind stilul răspunsurilor privesc în special modelul Claude Opus 5: lungime excesivă, formulări greu de urmărit și un mod de exprimare adaptat comunicării dintre programe automate, în care aceleași texte funcționează corect. Modelul Claude Fable 5 este considerat foarte capabil, fără a fi cel mai potrivit pentru orice sarcină. Aceste evaluări provin din comunitățile de utilizatori și din testele publicate, iar valoarea lor este comparativă.

Un episod de reglementare prin control al exporturilor#

Modelele Fable 5 și Mythos 5 au fost lansate pe 9 iunie 2026. Pe 12 iunie, accesul la ele a fost suspendat pentru conformarea cu norme ale Departamentului Comerțului al Statelor Unite privind controlul exporturilor³. Restricțiile au fost ridicate pe 30 iunie, iar accesul a fost restabilit pe 1 iulie 2026. Măsura a fost contestată public de specialiști în securitate informatică, care au susținut că lipsa accesului la cele mai capabile instrumente de analiză dezavantajează apărarea.

3. Cazul nucleului Linux#

Nucleul sistemului de operare descris în lecția 1.6 este întreținut de un număr mic de oameni care verifică manual fiecare modificare propusă. Anul 2026 arată ce se întâmplă când acest proces primește un volum mare de contribuții asistate de programe automate.

Observația formulată de Greg Kroah-Hartman, unul dintre întreținătorii principali, este cea mai utilă pentru înțelegerea situației: raportările au încetat să fie greșite și au devenit valide din punct de vedere tehnic. Problema nu este calitatea, ci volumul și duplicarea, întrucât fiecare raportare trebuie citită de un om înainte de a se ști în ce categorie intră.

Regula adoptată de proiect permite contribuțiile asistate de asemenea programe, cu condiția ca un om să le verifice, să declare folosirea instrumentului și să își asume semnătura.

4. Reglementarea#

• Uniunea Europeană a adoptat în 2024 primul regulament general privind inteligența artificială. El interzice anumite utilizări, între care punctarea socială a cetățenilor și identificarea biometrică la distanță în spații publice, cu excepții, și impune obligații de transparență și de evaluare pentru aplicațiile considerate cu risc ridicat. Aplicarea se face etapizat, până în 2027.
• Statele Unite au folosit, în locul unei legi generale, angajamente voluntare ale companiilor și controlul exporturilor, ca în episodul din iunie 2026.
• La nivel internațional nu există un tratat. Negocierile privind sistemele de armament autonome, menționate în lecția 4.4, continuă fără rezultat obligatoriu.

5. Critica din afara domeniului#

Filozoful sloven Slavoj Žižek, prezentat în prefața manualului, a formulat din 2023 o poziție care se deosebește atât de entuziasm, cât și de teama obișnuită.

Argumentele lui, rezumate:

• Chestiunea interesantă nu este dacă mașina devine conștientă, ci ce se întâmplă cu oamenii care se raportează la ea ca și cum ar fi.
• Ușurința cu care un program produce texte acceptabile arată cât de mare este partea din vorbirea publică ce funcționa deja după reguli previzibile, fără gândire.
• Pericolul practic nu este preluarea puterii de către mașini, ci folosirea lor pentru a produce, ieftin și în cantitate nelimitată, discursul care menține ordinea existentă.

Această poziție se leagă direct de lecția 4.6: dacă textele și imaginile pot fi produse fără efort, criteriul care le separa de realitate devine mai greu de aplicat.

Activități și exerciții#

1. Explicați ce înseamnă publicarea parametrilor unui model și de ce ea nu îl face accesibil oricui.
2. Analizați tabelul reproșurilor din secțiunea 2. Care dintre ele poate fi rezolvată tehnic și care ține de o decizie comercială?
3. Comparați cele două citiri privind cazul nucleului Linux. Ce date ar arăta care dintre ele descrie mai bine situația?
4. Dezbatere: o tehnologie reduce costul găsirii unei probleme și lasă neschimbat costul rezolvării ei. Cine ar trebui să suporte diferența?
5. Temă: alegeți o sarcină școlară pe care ați rezolvat-o cu ajutorul unui asemenea program. Scrieți în spațiul de mai jos ce ați verificat singuri din răspunsul primit și ce ați acceptat fără verificare.

Încheiere

Acest manual a fost redactat până la 10 septembrie 2026 și se oprește la evenimentele cunoscute la acea dată. Spre deosebire de un manual care tratează secolul al XIX-lea, el descrie procese neîncheiate. O parte dintre lecțiile lui vor fi depășite înainte ca elevul să ajungă la ultimul capitol.

Această situație nu este un defect de redactare. Ea este condiția în care se scrie istoria recentă, iar lecția 0 a fost așezată la început tocmai pentru a o face vizibilă. Cine studiază perioada în care trăiește lucrează cu arhive închise, cu documente scurse, cu procese în curs și cu cifre care se revizuiesc.

Ce a rămas nelămurit la data redactării#

Fiecare rând din acest tabel este un exercițiu. Cititorul care deschide manualul peste doi ani poate verifica ce s-a întâmplat între timp, cu ce probe s-a lămurit chestiunea și dacă lucrurile s-au petrecut așa cum se anticipa în anul redactării.

Ce ar trebui să rămână după ce datele se învechesc#

Cifrele se schimbă. Metoda rămâne:

• O afirmație se verifică prin sursa primară, iar sursa primară are un autor, o dată și un interes.
• Faptele documentate se separă de interpretări. Casetele marcate în acest manual au servit tocmai la păstrarea acestei distincții.
• Aceleași date pot susține concluzii diferite, în funcție de criteriul ales. Alegerea criteriului se anunță înainte de a trage concluzia.
• O regulă respectată de procedură poate produce un rezultat greșit. Neutralitatea unei enciclopedii, corectitudinea unui audit sau legalitatea unei privatizări nu garantează adevărul sau dreptatea.
• Cine plătește costul unei decizii și cine îi ia beneficiul sunt întrebări aplicabile fiecărei lecții din carte.

O observație asupra perioadei#

Cele patru unități descriu treizeci și șapte de ani. Perioada a început cu prăbușirea unui sistem și cu afirmația că nu mai există alternativă la cel rămas. Ea se încheie, la data redactării, într-un moment în care ordinea instalată atunci este contestată din mai multe direcții simultan, iar instituțiile construite după 1945 pentru limitarea folosirii forței funcționează inegal, în funcție de cine este vizat.

Această lucrare nu conține predicții. Manualele care au anunțat sfârșitul istoriei în 1992 erau scrise de oameni la fel de informați ca autorii de astăzi.

Notă a autorului#

Autorul acestei cărți nu este istoric de profesie. Manualul a fost redactat pornind de la surse publice, iar pentru evenimentele recente au fost folosite documente oficiale, rapoarte ale organizațiilor internaționale, investigații de presă și date statistice, indicate în text.

Perioadele care mi s-au părut cele mai greu de tratat corect sunt cele în care documentele lipsesc: decembrie 1989, primii ani de după 1990 și ultimele optsprezece luni, unde distanța necesară nu există încă. Acolo unde nu am putut stabili un fapt, am scris acest lucru în text.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și vă invit să verificați ce ați citit aici.

Anexă: termeni și surse

Anexa cuprinde termenii definiți pe parcursul manualului, adunați într-un singur loc și așezați în ordine alfabetică. După fiecare definiție este indicată lecția în care termenul apare prima dată. Partea a doua a anexei tratează cele două cântece de campanie analizate în lecția 4.6.

1. Glosar#

Abținerea, într-un vot al Adunării Generale, exprimă refuzul de a susține oricare dintre poziții. Ea nu are efect juridic asupra rezultatului, iar numărul abținerilor măsoară gradul de sprijin politic real pentru poziția majoritară. (lecția 3.4)

Abuzul în serviciu este infracțiunea săvârșită de un funcționar public care, prin încălcarea atribuțiilor, produce o pagubă sau vatămă drepturile unei persoane. Introducerea unui prag valoric sub care fapta nu mai constituie infracțiune a fost obiectul ordonanței din 2017. (lecția 3.7)

Acordul de asociere este un tratat între Uniunea Europeană și un stat terț, care prevede liberalizarea comerțului și armonizarea legislației în domenii convenite. El nu conduce automat la aderare. (lecția 3.4)

Acquis-ul comunitar desemnează totalitatea legislației, a hotărârilor judecătorești și a obligațiilor asumate în Uniunea Europeană, pe care fiecare stat candidat trebuie să le preia în dreptul intern înainte de aderare. (lecția 2.3)

Acreditarea este procedura prin care o autoritate independentă confirmă că o instituție de învățământ îndeplinește standarde de calitate. O organizație care folosește cuvântul universitate în denumire fără a fi acreditată nu eliberează diplome recunoscute. (lecția 4.6)

Acțiunea preventivă desemnează folosirea forței împotriva unei amenințări considerate probabile în viitor, fără atac prealabil. Dreptul internațional recunoaște autoapărarea în cazul unui atac armat produs sau iminent, iar extinderea la amenințări îndepărtate rămâne contestată. (lecția 2.1)

Administratorul numit de guvern în locul unui primar ales este o măsură prevăzută de legislația turcă pentru situațiile în care aleșii locali sunt cercetați pentru legături cu organizații considerate teroriste. Ea a fost aplicată în zeci de localități din sud-estul țării. (lecția 3.5)

Aerosolii sunt particule foarte mici, care rămân suspendate în aer minute sau ore și se deplasează odată cu curenții de aer. Recunoașterea acestui mod de transmitere schimbă măsurile recomandate, de la dezinfectarea suprafețelor la ventilație. (lecția 4.1)

Alinierea desemnează ansamblul metodelor prin care comportamentul unui model este adus în acord cu un set de reguli stabilite de cel care îl produce. Ea se realizează prin selecția datelor de antrenament, prin antrenare suplimentară pe baza preferințelor unor evaluatori și prin instrucțiuni date modelului înainte de conversație. (lecția 4.8)

Anexarea este încorporarea unui teritoriu străin în teritoriul propriu, prin act unilateral. Dreptul internațional de după 1945 interzice dobândirea de teritoriu prin folosirea forței, iar recunoașterea unei asemenea dobândiri este ea însăși interzisă. (lecția 3.4)

Armata Populară Iugoslavă a fost forța armată a statului federal. După 1991, o parte din efective și din armamentul ei au trecut sub controlul conducerii de la Belgrad și al forțelor sârbe din Croația și din Bosnia. (lecția 1.4)

Astroturfing: organizarea unei campanii care pare pornită spontan din partea publicului, finanțată în realitate de un actor politic sau comercial. Termenul vine de la denumirea comercială a gazonului artificial. (lecția 0)

Asumarea răspunderii în fața Parlamentului este procedura prin care Guvernul declară că un proiect este adoptat fără dezbatere și fără vot, dacă nu se depune și nu se aprobă o moțiune de cenzură în trei zile. Ea scurtează procedura și elimină amendamentele parlamentare. (lecția 4.7)

Avizul consultativ este opinia juridică pe care Curtea Internațională de Justiție o dă la cererea unui organ al Organizației Națiunilor Unite. Nu are forță executorie și stabilește totuși starea dreptului aplicabil. (lecția 4.4)

Banda largă desemnează o conexiune permanentă cu viteză mult superioară celei obținute prin modem telefonic. Pragul care definește termenul a crescut odată cu tehnologia. (lecția 2.6)

Beneficiar net este statul care primește din bugetul comun mai mult decât contribuie. Calculul nu cuprinde efectele indirecte, între care accesul companiilor din statele contributoare la piața statului beneficiar. (lecția 2.3)

Căldura reziduală este energia termică rezultată din funcționarea echipamentelor, care se elimină prin sistemele de răcire. Ea poate fi recuperată și folosită pentru încălzirea clădirilor, dacă există o rețea de termoficare în apropiere. (lecția 4.8)

Capitolul VII al Cartei permite Consiliului de Securitate să constate existența unei amenințări la adresa păcii și să decidă măsuri, inclusiv militare. Deciziile cer nouă voturi din cincisprezece și absența votului negativ al oricăruia dintre cei cinci membri permanenți. (lecția 2.2)

Carta 77 a fost un document semnat în ianuarie 1977 în Cehoslovacia, prin care semnatarii cereau statului respectarea drepturilor pe care le asumase prin acordurile internaționale la care era parte. Semnatarii au fost anchetați, dați afară din locurile de muncă și, în unele cazuri, condamnați. (lecția 1.1)

Cheltuiala cu salariile pentru fiecare unitate de produs se calculează împărțind costul total al muncii la cantitatea produsă. Creșterea ei mai rapidă decât la partenerii comerciali scumpește produsul și reduce competitivitatea. (lecția 3.2)

Clauza de confidențialitate dintr-un contract de împrumut public interzice debitorului să facă publice condițiile acordului. Ea intră în conflict cu regulile privind transparența datoriei publice aplicate de creditorii multilaterali. (lecția 2.4)

Coeficientul Gini măsoară inegalitatea distribuției veniturilor pe o scară de la 0, unde toată lumea are venituri identice, la 1, unde o singură persoană deține întregul venit. Valorile peste 0,6 sunt considerate extreme. (lecția 1.5)

Colegiul electoral este organismul care alege președintele Statelor Unite. Fiecare stat trimite un număr de electori proporțional cu reprezentarea sa în Congres, iar în aproape toate statele câștigătorul votului local primește toți electorii. De aceea rezultatul național poate diferi de numărul total de voturi. (lecția 3.6)

Compensarea emisiilor înseamnă finanțarea unui proiect care reduce sau absoarbe emisii în altă parte, pentru a echilibra emisiile proprii. Condiția de valabilitate este ca reducerea să nu se fi produs în lipsa finanțării. (lecția 3.9)

Completul de judecată este formația de judecători care soluționează o cauză. Schimbarea componenței lui după începerea cercetării judecătorești poate obliga la reluarea administrării probelor. (lecția 3.7)

Comportamentul coordonat neautentic desemnează folosirea unor conturi care ascund cine le administrează, pentru a produce impresia că un mesaj are sprijin popular. Platformele publică periodic rapoarte privind rețelele de acest tip pe care le-au închis. (lecția 4.3)

Condiționalitatea este practica prin care acordarea unui împrumut sau a unui ajutor depinde de adoptarea unor măsuri de politică internă stabilite de creditor. Ea se aplică prin memorandumuri semnate de guvernul debitor, cu evaluări periodice și cu suspendarea plăților în caz de nerespectare. (lecția 1.5)

Consensul de la Washington este denumirea dată de economistul John Williamson, în 1989, unei liste de zece recomandări de politică economică asupra cărora exista acord între Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Trezoreria americană. Lista includea disciplina bugetară, liberalizarea comerțului și a investițiilor străine, privatizarea și dereglementarea. Denumirea a ajuns ulterior să desemneze, în dezbaterea publică, întreaga orientare de politică economică a instituțiilor financiare internaționale. (lecția 1.2)

Consiliul Național al Audiovizualului este autoritatea care acordă licențele de emisie și supraveghează respectarea legii de către posturile de radio și de televiziune. Membrii săi sunt numiți de Parlament, de Președinte și de Guvern, ceea ce face din componența lui o miză politică permanentă. (lecția 1.3)

Contribuția stabilită la nivel național este ținta de reducere pe care fiecare stat o anunță singur în cadrul acordului de la Paris, împreună cu măsurile prin care urmează să o atingă. Nivelul ei nu este impus de tratat. (lecția 3.9)

Controlul exporturilor este instrumentul prin care un stat interzice sau condiționează livrarea către alte state a unor tehnologii considerate strategice. El se aplică și serviciilor furnizate prin internet, nu doar bunurilor fizice. (lecția 4.9)

Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, adoptată de Adunarea Generală a ONU în decembrie 1948, cere pentru încadrare atât săvârșirea unor fapte enumerate limitativ, cât și intenția specifică de distrugere a grupului ca atare. (lecția 0)

Convergența economică desemnează apropierea nivelului de dezvoltare al unui stat de media grupului din care face parte, măsurată de regulă prin produsul intern brut pe locuitor exprimat la puterea de cumpărare. (lecția 2.3)

Cultul personalității desemnează organizarea comunicării publice în jurul unei singure persoane, prezentată ca indispensabilă. El se deosebește de popularitatea unui conducător prin faptul că este produs deliberat, prin mijloace de stat sau de partid. (lecția 4.6)

Decalajul digital desemnează diferența de acces la echipamente, la conexiune și la competențele necesare folosirii lor, între regiuni, între medii urbane și rurale și între categorii de venit. (lecția 1.6)

Declasificarea este procedura prin care un document clasificat devine accesibil publicului, la împlinirea unui termen legal sau prin decizie administrativă. Termenele variază între state și pe categorii de documente, iar prelungirile motivate prin siguranță națională sunt frecvente. (lecția 0)

Decontarea în monede naționale înseamnă că exportatorul este plătit în moneda proprie sau în moneda cumpărătorului, fără conversie într-o a treia monedă. Metoda funcționează atunci când fluxurile comerciale dintre cele două state sunt echilibrate. (lecția 4.5)

Deficitele gemene desemnează situația în care un stat are simultan deficit bugetar și deficit de cont curent. Prima măsură arată diferența dintre cheltuielile și veniturile statului, a doua diferența dintre ce vinde și ce cumpără o economie în raport cu restul lumii. (lecția 4.2)

Democrația suverană este formula folosită în Rusia din 2006 pentru a susține că fiecare stat își stabilește singur criteriile de funcționare democratică, fără evaluare din partea altor state sau organizații internaționale. (lecția 2.5)

Depozitul legal este obligația editorilor de a trimite un număr de exemplare din fiecare publicație către biblioteci desemnate prin lege. În România, obligația revine Bibliotecii Naționale și unui set de biblioteci județene. Pentru conținutul publicat exclusiv online, obligația este parțială sau lipsește. (lecția 0)

Deprecierea este scăderea valorii unei monede care se formează liber pe piață. Devalorizarea este scăderea decisă administrativ de autoritate, în cazul unui curs fix. Leul are curs flotant, cu intervenții ale băncii centrale, deci termenul corect pentru situația descrisă este deprecierea. (lecția 4.2)

Descărcarea de gestiune este actul prin care Parlamentul European aprobă modul în care o instituție sau o agenție și-a folosit bugetul. Refuzul descărcării nu oprește activitatea, iar efectul lui este politic. (lecția 3.6)

Devalorizarea internă desemnează reducerea costurilor de producție ale unei economii prin scăderea salariilor și a prețurilor interne, aplicată atunci când cursul de schimb nu poate fi modificat. (lecția 3.2)

Drona de mare rază este un aparat fără pilot capabil să parcurgă sute sau mii de kilometri până la țintă. Costul unei astfel de drone este de ordinul zecilor de mii de euro, mult sub costul rachetelor folosite pentru doborârea ei, ceea ce creează un dezechilibru economic în favoarea atacatorului. (lecția 4.3)

Economia de război desemnează ansamblul activităților economice care apar și se dezvoltă din cauza conflictului: contrabandă, taxare la punctele de control, trafic de resurse, deturnarea ajutorului umanitar. (lecția 3.3)

Efectul de levier exprimă raportul dintre valoarea activelor deținute și capitalul propriu al instituției. Un raport de 30 la unu înseamnă că o scădere de aproximativ 3% a valorii activelor șterge întregul capital. (lecția 3.1)

Efectul de rețea desemnează situația în care valoarea folosirii unui bun crește odată cu numărul celor care îl folosesc deja. El explică de ce o monedă internațională este greu de înlocuit, chiar atunci când există alternative tehnice. (lecția 4.5)

Ejido desemnează, în Mexic, terenul atribuit în folosință colectivă unei comunități rurale, în urma reformei agrare de după revoluția din 1910. Până în 1992, aceste terenuri nu puteau fi vândute, închiriate sau ipotecate. (lecția 1.5)

Emisiile cumulate reprezintă totalul cantităților eliberate de un stat de la începutul industrializării. Ele contează pentru că dioxidul de carbon rămâne în atmosferă secole, iar temperatura depinde de cantitatea acumulată, nu de emisia unui singur an. (lecția 3.9)

Epurarea etnică desemnează îndepărtarea forțată a unei populații dintr-un teritoriu, prin ucideri, deportări, distrugerea locuințelor și a lăcașurilor de cult. Termenul a intrat în uzul internațional curent în timpul războiului din Bosnia. (lecția 1.4, lecția 3.3)

Etichetarea datelor este operațiunea prin care unor texte, imagini sau înregistrări li se atașează informația care arată ce conțin, pentru ca modelul să poată învăța din ele. Este muncă manuală, repetitivă și dificil de automatizat. (lecția 4.8)

Excedentul bugetar primar este diferența pozitivă dintre veniturile și cheltuielile statului, calculată fără dobânzile plătite la datoria publică. (lecția 3.2)

Excesul de mortalitate se calculează ca diferență între decesele înregistrate într-o perioadă și decesele estimate pentru aceeași perioadă în absența evenimentului studiat. Metoda cuprinde și decesele indirecte, iar rezultatul depinde de valoarea de referință aleasă. (lecția 2.2)

Externalizarea controlului migrației desemnează transferul sarcinilor de oprire a plecărilor și de reținere a persoanelor către state din afara Uniunii, prin acorduri financiare și de instruire. (lecția 3.6)

Fondul Proprietății de Stat a fost instituția care administra și vindea participațiile statului la societățile comerciale, în perioada 1992-2001. A fost înlocuit de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului. (lecția 1.3)

Frontul Salvării Naționale a fost structura care a preluat puterea în România la 22 decembrie 1989. A funcționat inițial ca organism al puterii de stat, apoi s-a transformat în partid politic și a câștigat alegerile din mai 1990. (lecția 1.1)

Funcționarea fără interfață grafică, numită și mod headless, înseamnă că sistemul rulează fără monitor și fără mediu grafic, iar administratorul lucrează prin comenzi text transmise de la distanță. (lecția 2.6)

Hazardul moral desemnează situația în care o parte protejată de consecințele unui risc își modifică comportamentul și își asumă riscuri mai mari decât ar face-o dacă ar suporta ea însăși pierderea. (lecția 3.1)

Hiperinflația este creșterea foarte rapidă și autoîntreținută a prețurilor, definită convențional prin depășirea a 50% pe lună. Efectul ei principal este distrugerea valorii economiilor și a contractelor exprimate în moneda respectivă. (lecția 1.2)

Imaginea generată automat este produsă de un model antrenat pe imagini existente, pornind de la o descriere în cuvinte. Ea nu are un referent real, spre deosebire de fotografie, care înregistrează lumina reflectată de un obiect existent. (lecția 4.6)

Impozitul indirect este cuprins în prețul bunului, iar cota este aceeași pentru toți cumpărătorii. Fiindcă gospodăriile cu venituri mici cheltuiesc o parte mai mare din venit pe consum, ponderea acestui impozit în venitul lor este mai ridicată. (lecția 4.7)

Incapacitatea de plată, denumită și default, este situația în care un debitor, inclusiv un stat, anunță că nu își poate onora obligațiile la scadență. Rusia a declarat-o în august 1998 pentru datoria internă. (lecția 1.2)

Indexarea este operațiunea prin care un motor de căutare parcurge paginile publice și le înregistrează, pentru a le putea afișa în rezultate. Conținutul aflat în spatele unei autentificări sau într-o aplicație închisă rămâne neindexat. (lecția 3.8)

Instrumentul derivat este un contract a cărui valoare depinde de evoluția altui activ: o acțiune, o materie primă, o rată a dobânzii sau o datorie. El permite acoperirea unui risc și, în egală măsură, speculația asupra evoluției acelui activ. (lecția 3.1)

Interpretabilitatea este domeniul de cercetare care urmărește stabilirea motivelor pentru care un model produce un anumit răspuns, prin analiza stărilor interne ale rețelei. Rezultatele ei sunt parțiale, iar modelele rămân în bună parte neexplicate. (lecția 4.9)

Laicitatea, în forma adoptată de republica turcă, presupune controlul statului asupra instituțiilor religioase și eliminarea religiei din administrație, învățământ și drept, model diferit de simpla separare dintre stat și biserică. (lecția 3.5)

Licența de acces este dreptul, plătit separat de licența serverului, ca un utilizator sau un echipament să se conecteze la acel server. Numărul necesar se calculează după numărul de utilizatori sau de dispozitive, iar costul total crește odată cu organizația. (lecția 2.6)

Licența publică generală, cunoscută prin abrevierea GPL, permite oricui să folosească, să modifice și să redistribuie un program, cu condiția ca versiunile modificate să fie distribuite sub aceeași licență și cu codul sursă disponibil. (lecția 1.6)

Licitația în timp real este procedura prin care spațiul publicitar de pe o pagină este vândut în intervalul dintre cererea paginii și afișarea ei, către ofertantul care plătește cel mai mult pentru afișarea către acel utilizator. (lecția 2.6)

Lipsurile materiale severe sunt măsurate printr-o listă de situații: imposibilitatea de a plăti facturile la timp, de a încălzi locuința, de a consuma carne sau echivalent la câteva zile, de a face față unei cheltuieli neprevăzute. Indicatorul este publicat de oficiul european de statistică. (lecția 3.2)

Livrarea exact la timp este metoda de organizare a producției prin care materialele sosesc chiar înainte de a fi folosite, fără a fi depozitate. Ea reduce costurile și elimină rezerva folosită în situații neprevăzute. (lecția 4.1)

Lohn desemnează producția executată pentru un client extern care furnizează materialele, proiectul și marca, iar producătorul local pune la dispoziție forța de muncă și spațiul. Valoarea adăugată reținută local este mică, iar contractul poate fi mutat în altă țară fără costuri mari. (lecția 2.3)

Maquiladora este uzina care importă componente fără taxe vamale, le asamblează cu forță de muncă locală și exportă produsul finit. Regimul a fost introdus în Mexic în 1965 și s-a extins după 1994, în special în orașele de la graniță. (lecția 1.5)

Masa rotundă desemnează negocierea directă dintre conducerea de partid și reprezentanții opoziției, cu participarea unor terți, prin care se stabilesc regulile tranziției. Formula a fost folosită în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și RDG, cu rezultate diferite. (lecția 1.1)

Măsurile provizorii sunt dispoziții pe care Curtea Internațională de Justiție le poate lua înainte de judecarea fondului, pentru a împiedica producerea unui prejudiciu ireparabil. Ele sunt obligatorii pentru statul vizat, iar executarea lor depinde de Consiliul de Securitate. (lecția 4.4)

MEBO, prescurtare din engleză pentru cumpărarea unei societăți de către salariații și conducerea ei, desemna vânzarea unei întreprinderi de stat asociației formate din propriii angajați, de regulă în rate și cu preț redus. (lecția 1.3)

Mecanismul de ajustare la frontieră aplică importurilor din afara Uniunii un cost echivalent celui plătit de producătorii interni pentru certificatele de emisii, pentru a împiedica mutarea producției în state fără astfel de reguli. (lecția 3.9)

Moneda de rezervă este moneda în care băncile centrale păstrează o parte din rezervele statului și în care se exprimă contractele internaționale. Statutul se dobândește prin folosire, nu prin decizie formală. (lecția 4.5)

Mortalitatea în exces se calculează ca diferență între numărul total de decese dintr-o perioadă și numărul așteptat pe baza anilor anteriori. Măsura nu depinde de modul în care fiecare stat stabilește cauza decesului. (lecția 4.1)

Moțiunea de cenzură este actul prin care Parlamentul retrage încrederea acordată Guvernului. Adoptarea ei cere votul majorității deputaților și senatorilor, iar efectul este demiterea Guvernului, care rămâne în funcție pentru administrarea treburilor curente. (lecția 4.7)

Multiplicatorul fiscal exprimă cu cât se modifică producția unei economii atunci când cheltuiala publică se modifică cu o unitate. Dacă valoarea lui depășește unu, o reducere a cheltuielilor produce o scădere mai mare a producției decât suma economisită. (lecția 3.2)

Nativismul este poziția potrivit căreia statul trebuie să aparțină membrilor grupului național majoritar, iar prezența persoanelor considerate străine amenință omogenitatea acestuia. Cercetarea politică îl folosește ca element de definiție pentru partidele de extremă dreaptă contemporane. (lecția 2.5)

Neoconservatorismul desemnează curentul apărut în Statele Unite în anii '70, format în bună parte din foști adepți ai stângii, care susține folosirea puterii militare americane pentru răspândirea instituțiilor democratice și respinge politica de acomodare cu regimurile adverse. (lecția 2.1)

Nextcloud este un program liber pentru stocarea și partajarea fișierelor pe server propriu, cu funcții asemănătoare serviciilor comerciale de stocare la distanță. (lecția 3.8)

Nucleul, numit și kernel, este partea sistemului de operare care administrează memoria, procesorul și accesul la echipamente. Programele obișnuite comunică cu echipamentele prin intermediul lui. (lecția 1.6)

Oligarh, în contextul rus al anilor '90, desemnează un proprietar de mari active industriale sau financiare care exercită influență directă asupra deciziei politice. Termenul a intrat în uz public după campania electorală din 1996. (lecția 1.2)

Optimizarea pentru motoarele de căutare desemnează ansamblul metodelor prin care o pagină este modificată pentru a apărea mai sus în rezultate. Ea influențează structura, lungimea și vocabularul textelor publicate online. (lecția 2.6)

Parametrii publicați, cunoscuți și ca greutăți deschise, sunt valorile numerice rezultate din antrenament, puse la dispoziție public. Cine le deține poate rula modelul pe propriile calculatoare și îl poate modifica, dacă are echipamentul necesar. (lecția 4.9)

Parametrii unui model sunt valorile numerice ajustate în timpul antrenamentului. Numărul lor indică dimensiunea modelului și determină memoria necesară pentru rulare. (lecția 3.8)

Persona non grata este declarația prin care un stat anunță că un membru al unei misiuni diplomatice străine nu mai este acceptat pe teritoriul său. Persoana vizată trebuie să părăsească țara într-un termen stabilit, iar statul care o trimisese răspunde de regulă printr-o măsură echivalentă. (lecția 4.3)

Pierderile comerciale sunt diferența dintre energia intrată în rețea și energia facturată, cauzată de consum nemăsurat sau neplătit. Ele se deosebesc de pierderile tehnice, produse de rezistența cablurilor și de transformatoare. (lecția 4.2)

Platformă, în sensul folosit de producătorii de componente, desemnează un set de piese proiectate și testate pentru a funcționa împreună și vândute sub o marcă unică, chiar dacă fiecare piesă poate fi cumpărată separat. (lecția 2.6)

Poliția aeriană este misiunea permanentă de supraveghere a spațiului aerian și de interceptare a aeronavelor neidentificate sau care încalcă regulile de zbor. În cadrul alianței nord-atlantice, ea se execută în comun, cu aeronave ale mai multor state membre. (lecția 4.3)

Pragul electoral este procentul minim de voturi pe care un partid trebuie să îl obțină la nivel național pentru a primi locuri în parlament. Voturile date partidelor sub prag se redistribuie celor care îl depășesc. (lecția 3.5)

Pragul electoral din România este de 5% din voturile valabil exprimate la nivel național pentru un partid și crește pentru alianțe. Voturile obținute de formațiunile aflate sub prag nu se transformă în mandate. (lecția 4.6)

Predarea extraordinară desemnează transferul unei persoane către autoritățile altui stat în afara procedurii legale de extrădare, de regulă către state unde metodele de interogare nu respectă interdicția torturii. (lecția 2.1)

Prescripția răspunderii penale este împlinirea termenului după care o faptă nu mai poate fi pedepsită. Termenul se calculează de la data săvârșirii faptei și poate fi întrerupt prin acte de procedură, în condițiile stabilite de lege și de deciziile instanțelor superioare. (lecția 3.7)

Principiul proporționalității interzice atacul din care se așteaptă pierderi civile excesive în raport cu avantajul militar concret și direct anticipat. Evaluarea se face pentru fiecare atac în parte, de către cel care îl decide. (lecția 4.4)

Produsele cu dublă utilizare sunt bunuri și tehnologii care servesc atât scopurilor civile, cât și celor militare, între care anumite substanțe chimice, echipamente de laborator și componente electronice. Exportul lor este supus autorizării. (lecția 2.2)

Punctul de vedere neutru, prescurtat frecvent NPOV după denumirea engleză, este regula după care un articol de Wikipedia expune pozițiile existente în sursele de încredere, în proporție cu răspândirea lor în acele surse, fără ca redactorul să susțină una dintre ele. (lecția 0)

Raportul de schimb, numit și termeni de schimb, exprimă cantitatea de produse importate care poate fi obținută pentru o unitate de produs exportat. Scăderea lui înseamnă că aceeași cantitate de export cumpără mai puține importuri. (lecția 2.4)

Ratingul de credit este calificativul acordat de o agenție specializată privind capacitatea unui debitor sau a unui titlu de a fi rambursat. În modelul de plată folosit înainte de 2008, agenția era plătită de instituția care emitea titlul evaluat. (lecția 3.1)

Războiul prin interpuși desemnează conflictul în care state care nu luptă direct între ele susțin părți adverse cu arme, bani, instruire și informații. (lecția 3.3)

Renta din resurse desemnează diferența dintre prețul de piață al unei resurse naturale și costul extragerii ei. Împărțirea acestei diferențe între stat și companiile care extrag resursa se stabilește prin contract, prin redevențe și prin impozite. (lecția 2.5)

Renunțarea conducerii sovietice la intervenția armată în statele aliate a fost formulată public în 1989 și a primit în presă denumirea ironică de doctrina Sinatra, după cântecul „My Way”, cu sensul că fiecare stat își urmează propria cale. (lecția 1.1)

Repartizarea aleatorie este procedura prin care dosarul este atribuit unui complet prin sistem informatic, fără intervenție umană, pentru a împiedica alegerea judecătorului. Ea a fost introdusă în România în 2005. (lecția 3.7)

Reprimarizarea desemnează creșterea ponderii materiilor prime în exporturile unei economii, cu scăderea corespunzătoare a ponderii produselor industriale. Efectul este dependența de prețurile mondiale ale materiilor prime, care variază mult. (lecția 2.4)

Respingerea la frontieră, cunoscută și prin termenul englez pushback, desemnează întoarcerea forțată a unei persoane peste frontieră fără examinarea cererii ei de protecție. Procedura încalcă principiul nereturnării, prevăzut de convenția privind refugiații. (lecția 3.6)

Rezultatul fals pozitiv este refuzul sau alarma declanșată în absența situației care le-ar justifica. Orice sistem de detectare poate fi reglat pentru mai puține rezultate fals pozitive, cu prețul creșterii numărului de cazuri reale nedetectate. (lecția 4.8)

Sancțiunile secundare sunt măsurile prin care un stat pedepsește persoane sau firme din state terțe pentru operațiuni cu partenerul sancționat. Ele funcționează prin amenințarea excluderii din sistemul de decontare al monedei internaționale. (lecția 4.5)

Sărăcia energetică desemnează situația gospodăriei care nu își poate permite serviciile energetice necesare pentru un trai decent: încălzire, apă caldă, iluminat, funcționarea aparatelor. Se măsoară prin ponderea cheltuielilor cu energia în venit și prin declarațiile privind imposibilitatea încălzirii locuinței. (lecția 4.2)

Schema piramidală, numită și joc piramidal, plătește câștigurile promise primilor participanți din depunerile celor care intră ulterior. Ea funcționează atâta vreme cât numărul de intrări crește și se prăbușește în momentul în care depunerile noi scad sub retrageri. (lecția 1.3)

Securitizarea este operațiunea prin care creanțe existente, de regulă credite, sunt transformate în titluri care pot fi vândute investitorilor. Banca inițială recuperează astfel banii imediat și transferă riscul de neplată către cumpărătorul titlului. (lecția 3.1)

Serverul web este programul care primește cererile navigatoarelor și trimite paginile solicitate. Apache și nginx sunt cele mai răspândite. Un calculator obișnuit poate rula un astfel de program. (lecția 3.8)

Serviciul de Protecție și Pază asigură protecția demnitarilor români și străini aflați pe teritoriul României. Directorul lui este numit de Președinte, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Țării. (lecția 4.7)

Singurătatea desemnează diferența resimțită între relațiile sociale dorite și cele existente. Ea se deosebește de izolarea socială, care se măsoară obiectiv, prin numărul de contacte. (lecția 4.1)

Starea de excepție desemnează situația în care garanțiile juridice obișnuite sunt suspendate pe motiv de urgență. Problema politică principală a acestor regimuri juridice este durata: măsurile adoptate ca temporare tind să rămână în vigoare. (lecția 2.1)

Starea de urgență permite guvernului să legifereze prin decret și să suspende anumite garanții procedurale. Decretele emise în Turcia între 2016 și 2018 au produs concedieri prin liste nominale anexate, fără cale de atac individuală imediată. (lecția 3.5)

Suspendarea drepturilor de proprietate intelectuală, prevăzută de acordul comercial care le reglementează, permite statelor membre să autorizeze producerea unui produs brevetat fără acordul titularului, în situații excepționale. (lecția 4.1)

Suveranitatea desemnează competența exclusivă a unui stat asupra teritoriului și populației sale, împreună cu egalitatea juridică între state. Ea constituie fundamentul regulilor privind neamestecul și interzicerea folosirii forței. (lecția 2.2)

TCP/IP este familia de protocoale care stabilește cum sunt împărțite datele în pachete, cum sunt adresate și cum se verifică livrarea lor între calculatoare aflate în rețele diferite. Adoptarea ei generalizată a făcut posibilă legarea rețelelor separate într-o singură rețea globală. (lecția 1.6)

Terapia de șoc desemnează aplicarea simultană și rapidă a liberalizării prețurilor, a stabilizării monetare și a privatizării, cu scopul de a face ireversibilă trecerea la economia de piață. Termenul a fost folosit inițial pentru programele aplicate în America Latină în anii '70 și '80. (lecția 1.2)

Transferul condiționat de venit este plata unei sume către o familie săracă, sub condiția îndeplinirii unor obligații verificabile, de regulă prezența copiilor la școală și controalele medicale periodice. Metoda a fost aplicată prima dată la scară națională în Mexic și s-a răspândit în peste douăzeci de state. (lecția 2.5)

Transferul forțat de populație dintr-un teritoriu ocupat este interzis de articolul 49 al celei de-a patra convenții de la Geneva, din 1949. Interdicția se aplică indiferent de motivul invocat, cu excepția evacuărilor temporare cerute de securitatea populației însăși. (lecția 4.4)

Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a funcționat la Haga între 1993 și 2017. A judecat 161 de persoane din toate taberele conflictului și a stabilit, prin hotărâri definitive, calificarea juridică a mai multor fapte, între care genocidul de la Srebrenica. (lecția 1.4)

Turbofolk desemnează un gen muzical apărut în Iugoslavia anilor '80 și devenit dominant în anii '90, care combină melodia de tip folcloric cu producția electronică. Termenul acoperă atât producția comercială fără conținut politic, cât și piesele naționaliste difuzate în timpul războiului. (lecția 1.4)

Vulnerabilitatea informatică este eroarea dintr-un program care permite unui atacator să obțină acces sau să provoace o funcționare greșită. Vulnerabilitățile publicate primesc un identificator unic într-un registru internațional. (lecția 4.9)

Zersetzung. Zersetzung, termen german care înseamnă descompunere, denumea în documentele Stasi ansamblul de măsuri prin care o persoană era discreditată, izolată și împiedicată să funcționeze social, fără arestare și fără proces. Metoda a fost formalizată prin Directiva 1/76 și a devenit practica dominantă în anii '80. (lecția 1.1)

Zona de interdicție aeriană este spațiul aerian în care aeronavelor unui stat li se interzice zborul, interdicție impusă prin prezența militară a altor state. Aplicarea ei presupune distrugerea sistemelor antiaeriene ale statului vizat. (lecția 3.3)

Zona economică exclusivă este spațiul maritim în care un stat de coastă are drepturi asupra resurselor din apă și din subsol, până la 200 de mile marine de la linia de bază. Delimitarea între state cu țărmuri învecinate se face prin acord sau prin hotărâre judecătorească. (lecția 3.4)

Zona economică specială este un teritoriu delimitat în care se aplică reguli fiscale, vamale și de muncă diferite de cele din restul țării, cu scopul de a atrage investiții străine și producție pentru export. (lecția 2.4)

2. Cele două cântece de campanie analizate în lecția 4.6#

Lecția 4.6 compară două piese produse pentru campaniile partidului aflat la guvernare în Turcia. Anexa le identifică și indică unde pot fi consultate integral.

De ce nu sunt reproduse versurile aici#

Versurile sunt opere protejate prin drept de autor. Legea română a dreptului de autor, numărul 8 din 1996, nu conține o regulă de tip „fair use”, ci o listă închisă de excepții. Articolul 33 permite folosirea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică, în măsura în care scopul justifică întinderea citatului, cu condiția ca folosirea să fie conformă bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor. Reproducerea integrală a textului unei piese depășește noțiunea de scurt citat, întrucât textul este opera însăși.

Analiza din lecția 4.6 se încadrează în excepția privind comentariul și critica: descrie conținutul, structura și funcția politică a celor două piese, fără a le reproduce.

Unde pot fi găsite versurile#

Ambele piese sunt difuzate public de partidul care le-a comandat și sunt disponibile pe platformele de muzică (Spotify) și de video (YouTube) care au încheiat contracte de licență cu titularii de drepturi. Pentru lucrări școlare, referința corectă cuprinde titlul, interpretul, anul campaniei și platforma consultată, cu data consultării.

3. Cum se folosește anexa#

1. Termenul necunoscut se caută mai întâi aici, apoi în lecția indicată, unde apare în context.
2. Definițiile din glosar sunt cele din manual. Ele nu înlocuiesc definițiile juridice sau tehnice complete, iar pentru lucrări serioase se consultă sursa indicată în lecție.
3. Termenii marcați cu mai multe lecții apar în contexte diferite, iar comparația dintre ele este ea însăși un exercițiu util.