Bine ați venit la emisiunea noastră. Spuneți-ne, cine este Liță Salomnia?
Liță Salomnia este un personaj apărut recent care aparține curentului realist.
Și în ce operă literară apare acest personaj?
El apare în opera cu același nume, "Liță Salomnia", și nu mai stiu care este exact autorul acestei povestiri, dar ce știm despre el este că a fost la "Moara cu noroc", a participat în răscoala din 1907 și nicioadată nu a ajuns în urban.
El a documentat cum că Moara, după moartea lui Ghiță, ar fi fost reconstruită și cumpărată de un chiabur, după care a fost confiscată de către comuniști și apoi după '89, ar fi fost cumpărată de un politician apropiat guvernului lui Adrian Năstase.
De asemenea, ar fi văzut cum s-ar fi pupat Ion și Ana și după care Ion să fie asasinat din cauza ambițiilor sale tot mai mari.
Deci Liță Salomnia a fost martor la toate aceste evenimente, fără să intervină vreodată?
Nu știm dacă a intervenit sau nu, din nou, este un mister, dar da, el aparent a fost un istoric care a documentat evenimentele așa cum s-au întâmplat.
Ce este foarte ciudat la el totuși este că el apare doar în literatura realistă, niciodată în cea romantică.
De ce credeți că lipsește din literatura romantică?
Pentru că deși odată s-a referit la lacul lui Eminescu, el niciodată nu a explicat ce s-a întâmplat.
A lăsat vreun indiciu despre ce ar fi văzut acolo?
Nu, n-a lăsat niciun indiciu.
Și cum a fost descoperit acest personaj, dacă a rămas atât de ascuns?
El a fost descoperit după ce cartea sa a fost dezgropată la Sabasa. La câțiva metri de unde a fost găsită cartea, a fost descoperit și corpul lui, la care satul i-a zis numele.
Deci chiar lângă locul unde Vitoria Lipan și-a găsit soțul, în Sabasa?
Da, chiar acolo. Liță și-a trăit ultimele clipe în Sabasa și a murit în anul 2003-2004.
Asta înseamnă că a trăit peste un secol, dacă a fost martor și la răscoala din 1907?
Da, s-ar putea să fi trăit peste un secol sau s-ar putea să fi fost două persoane numite "Liță Salomnia" care să fi contribuit la aceeași carte.
Să lămurim pentru ascultătorii noștri: literatura realistă prezintă viața fără idealizare, așa cum este ea, cu toate imperfecțiunile sociale. Având în vedere acest lucru, ce anume din realismul literar l-ar fi atras pe Liță Salomnia în mod exclusiv?
Nu știu exact cum, dar dacă ne uităm ce tip de literatură a apărut predominant în Romania și ce opere sunt sugerate la bac, ne dăm seama că predomină realismul, și nu contează ce autor alegi, va predomina același stil cenușiu.
Deci Liță Salomnia ar fi un produs al acestui ton cenușiu care traversează întreaga literatură română canonică?
Da, el ar fi fost un produs al tonului cenușiu care traversează literatura română canonică. Și o altă chestie este că există această obsesie, a povesti lucrurile în moduri cenușii. Putem să ne uitam la cât de cenușie era vorba lui Slavici despre sărăcia omului și liniștea colibei sale.
Chiar așa, atmosfera din "Moara cu noroc" este apăsătoare de la început, cu acel drum pustiu spre moară. Credeți că Liță Salomnia a absorbit acest ton din operele pe care le-a documentat, sau l-a purtat cu el din altă parte?
Liță Salomnia nu a spus că a documentat vreo operă, el doar a descris evenimente istorice care s-au întamplat după vizitele sale. Și apoi după ce a fost la Jidovița, a fost la Siliștea Gumești în perioada comunistă, deci el a documentat doar a doua parte din Moromeții. E surprinzător că doar eu zic că documentează opere literare, dar el de fapt documentează evenimentele că și cum ar fi fost fapte istorice, care să apară la "5 minute de istorie".
Fascinant, deci pentru Liță totul era istorie reală, iar asemănarea cu operele literare este o coincidență pe care doar noi, cititorii, o observăm?
Așa este, în cartea sa, care apare în opera literară numită după numele său, el ar fi documentat aceste fapte cu mare precizie, ca și cum ar fi fost istorice. Nu prea înțeleg cum cartea lui apare într-o altă carte cu autor anonim, de ce nu avem direct cartea lui Liță.
Oare cartea dezgropată la Sabasa era de fapt un manuscris incomplet, iar autorul anonim a completat lipsurile și a transformat-o în operă literară?
*punând cartea pe masă* Poate, și iată, am cartea aici.
*deschizând cartea la prima pagină* Să citim împreună un fragment. Iată ce scrie aici:
La două zile după ce focul a mistuit moara, am ajuns la vale. Jandarmii de la Ineu strângeau încă mărturii, iar cenușa mai fumega pe locul unde fusese odată cârciuma lui Ghiță. Bătrâna plecase deja cu copiii spre sat, nimeni nu știa încotro.
Am vorbit cu un cioban de pe dealul Fundurenilor care mi-a spus că în noaptea aceea cerul s-a luminat roșu deasupra văii, ca de un apus întârziat. Locul a rămas pustiu multă vreme. În primăvara lui 1886, un chiabur din Guleș pe nume Avram a cumpărat terenul și a ridicat acolo o moară nouă, mai mică, fără cârciumă.
Remarcabil, scrie cu date și locuri precise. Ce vă spune acest fragment?
Ne spune faptul că el a fost de față, probabil. Sau s-ar putea să fie o legendă pentru cum au ajuns textele astea la bac.
Adică Liță Salomnia ar fi sursa originală din care s-au inspirat autorii pe care elevii îi studiază azi la bacalaureat?
Nici nu știm dacă Liță Salomnia a existat cu adevărat, desi inițial am vorbit ca personaj, după care ca istoric real, și după care iarăși că parte dintr-o legendă.
Această ambiguitate face parte din misterul cărții, sau chiar autorul anonim a vrut să ne lase în ceață?
Nu știm, dar din ce ne-a descris el, e clar că poate, sută la sută, să treacă bacul la română.
*citind de pe telefon* Chiar că ar trece bacul, să vedem. La bacalaureatul din 2025, subiectul al treilea a cerut un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să se prezinte particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ioan Slavici. Liță Salomnia ar fi avut ce să scrie acolo, nu?
*uitându-se la ceas* Sigur, și acum... se apropie ora exactă... beep... beep... beep... este ora șaișpe.
Semnalul orar, ora șaisprezece. Revenim după buletinul de știri.
Bună ziua, sunteți pe frecvența Junimea/Contimporanul. Sunt Mircea Aldescu și vă prezint principalele știri ale orei.
Administrația Fondului Cultural Național a anunțat astăzi deschiderea unei linii speciale de finanțare pentru cercetarea manuscriselor atribuite lui Liță Salomnia, personajul central al operei literare omonime, semnate de un autor anonim. Decizia vine după ce un prim manuscris a fost identificat la Oradea, în fondul de arhivă al Bibliotecii Județene "Gheorghe Șincai", de către o echipă de cercetători de la Universitatea din București, Facultatea de Litere. Documentul, compus din treizeci și două de pagini scrise de mână pe hârtie îngălbenită, conține însemnări detaliate despre evenimente petrecute în zona Ineului și a Fundurenilor la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Manuscrisul descrie dispariția unei mori din vale, tranzacții funciare și deplasări ale unor turme de porci prin satele din împrejurimi.
Directoarea Bibliotecii Județene din Oradea, doamna Elena Popoviciu, a declarat pentru postul nostru că manuscrisul a fost catalogat inițial ca document administrativ fără valoare literară și a stat neatins în depozitul de carte rară timp de cel puțin două decenii. Atenția cercetătorilor a fost atrasă de o mențiune pe margine, scrisă cu cerneală diferită, în care apare numele "Liță S." lângă data "mai 1886".
Conform comunicatului AFCN, finanțarea vizează expediții de cercetare în arhivele județene din Bihor, Arad, Hunedoara și Neamț, județe ale căror localități sunt menționate în opera literară. Bugetul alocat în prima sesiune este de 280.000 de lei. Pot depune cereri de finanțare instituțiile publice de cercetare, universitățile acreditate și muzeele județene.
Profesorul Radu Mihalache, coordonatorul echipei care a identificat manuscrisul de la Oradea, a precizat că autenticitatea documentului rămâne în curs de verificare. Analiza grafologică preliminară sugerează că textul a fost scris de cel puțin două mâini diferite, ceea ce ar corespunde ipotezei conform căreia sub numele Liță Salomnia s-ar ascunde două persoane distincte. O datare prin metoda carbonului radioactiv a hârtiei este programată pentru luna septembrie, la Institutul Național de Fizică Nucleară de la Măgurele.
Ministerul Culturii nu a comentat deocamdată cazul, însă surse din minister au confirmat pentru redacția noastră că dosarul se află pe masa secretarului de stat pentru patrimoniu.
La scurt timp după anunțul AFCN, Primăria Comunei Borca din județul Neamț a transmis un comunicat prin care solicită includerea localității Sabasa, aflată în aria sa administrativă, pe lista priorităților de cercetare. Primarul localității a amintit că, în anul 2004, locuitorii din Sabasa au descoperit rămășițe umane și fragmente de carte în cursul unor lucrări agricole, fără ca descoperirea să fie investigată la acel moment de vreo instituție de profil.
Și acum, celelalte știri ale zilei.
Galeria Națională de Artă din București a deschis ieri o expoziție temporară dedicată graficii românești interbelice, cu lucrări semnate de Marcel Iancu și Victor Brauner, provenite din colecții private restituite recent. Expoziția poate fi vizitată până pe 15 august, de miercuri până duminică, între orele zece și optsprezece.
La Sibiu, Festivalul Internațional de Teatru a anunțat vânzarea integrală a biletelor pentru spectacolul de deschidere din acest an, o montare a "Scrisorii pierdute" de Ion Luca Caragiale, în regia lui Silviu Purcărete.
Vremea: în cea mai mare parte a țării se anunță temperaturi de până la 34 de grade Celsius, cu posibilitate de averse izolate în zonele montane. La Oradea, unde manuscrisul a fost descoperit, se așteaptă un maxim de 31 de grade și cer variabil.
Acestea au fost știrile orei șaisprezece. Revenim cu emisiunea în curs.
Am revenit la emisiune. Domnule autor, tocmai am auzit la știri că manuscrisul de la Oradea ar fi fost scris de două mâini diferite. Cum se leagă asta de ce ne-ați spus mai devreme?
De faptul că ori ar fi fost două persoane numite la fel în aceeași perioadă și nu diferite, ori ar fi fost contaminată. Dar nu cred că cei doi ar fi trăit în același timp dacă avem și înscrierile despre Adrian Năstase, care ar fi trebuit să apară cu 100 de ani mai tărziu decât cele de la moară.
*răsfoind cartea* Stați puțin, cred că am găsit pasajul despre care vorbiți. Este spre sfârșitul cărții, scrisul este diferit. Să vedem ce spune:
Moara cea nouă a lui Avram din Guleș a stat în picioare patruzeci și trei de ani. Avram a murit în iarna lui 1902, iar fiul său, tot Avram, a continuat-o până în anul 1929, când i-a pus acoperiș de tablă și a adăugat o magazie de lemne în spatele curții. În vremea aceea, lumea venea de la Ineu și de la Guleș să macine grâul și porumbul, iar moara mergea bine, cu apă din pârâul care coboară din dealul Fundurenilor.
Când au venit comuniștii, în anul 1948, moara a fost trecută în proprietatea statului. Avram cel tânăr a fost dus la Canal și nu s-a mai întors. Nevasta lui a rămas singură cu trei copii și a lucrat ca muncitoare la cooperativă până la sfârșitul vieții. Moara a funcționat sub cooperativa agricolă din Guleș până prin anii șaptezeci, după care a fost abandonată, pentru că s-a construit o moară industrială la Ineu care prelua toată producția din zonă.
Am revenit la vale în anul 2001. Moara era in paragină. Am aflat de la un om din sat că terenul fusese cumpărat de un om de afaceri din Arad, pe care nimeni nu-l cunoștea, la o licitație organizată de primărie. Omul acela a plătit puțin, pentru că terenul era trecut ca neproductiv. Am auzit mai târziu că avea legături cu un deputat de Arad din partidul aflat la guvernare. Nu s-a construit nimic, iar crucile de lemn din fața morii celei vechi putreziseră de mult.
Deci cartea confirmă exact ce ne-ați spus, un politician apropiat guvernului Năstase cumpără terenul morii și îl lasă în paragină. Cum interpretați asta?
Ne-ar trebuii un invitat care să ne explice lucrurile sau să ne ducem la moara cu noroc, dar problema e că Ineu nu apare pe hartă.
Dar Ineu există, este un oraș în județul Arad, cu aproape nouă mii de locuitori. Vreți să spuneți că moara în sine nu apare pe nicio hartă?
Aa, am uitat că Ineu există, nu puteam să triangulez moara.
Din carte reiese că moara se afla la o răscruce de drumuri, între Ineu, Fundureni și Guleș. Am putea localiza Valea din descriere pe baza acestor indicii?
Am putea...
Propun să încercăm. Aveți în carte vreo descriere mai precisă a locului?
Cartea nu e împărțită în capitole, dar este împărțită cronologic cu unele referințe spre evenimentele mai târzii, dați mai la început, la sfârșitul secolului nouăsprezece.
*căutând prin carte* Iată, cred că am găsit ceva. Într-una dintre primele pagini scrie:
Am coborât spre vale pe drumul care duce de la Ineu prin pădurile de stejar, în direcția Fundurenilor. După un drum lung, se deschide o potecă care coboară în fundul văii. Acolo unde pârâul cel mic, care vine din dealurile Fundurenilor, se varsă în cel mare, care curge spre Guleș, se afla moara. Era la o aruncătură de băț de la drumul mare, pe locul unde se întâlnesc trei hotare, al Ineului, al Fundurenilor și al Gulești.
Cu aceste detalii, confluența a două pârâuri la întâlnirea a trei hotare, cineva care cunoaște zona ar putea identifica locul. Cum de nu s-a încercat până acum?
Nu știu, avem cărți funciare?
Fiind în Ardeal, sistemul de cărți funciare există din vremea Austro-Ungariei. La Oficiul de Cadastru din Arad ar trebui să existe registre din acea perioadă, cu proprietarii fiecărei parcele. Credeți că moara lui Ghiță ar apărea într-un astfel de registru?
Dacă terenul a fost închiriat de la arendaș, atunci da.
*răsfoind mai departe* Stați, câteva pagini mai încolo, Liță scrie despre o fată:
La arendașul din Guleș era o fată, Paraschiva, pe care o vedeam de fiecare dată când treceam să-mi iau făină. Era subțirică, cu părul negru prins sub broboadă. Eu nu aveam nimic, nici vită, nici casă. Știam că la un flăcău ca mine, un arendaș nu se uită nici în vis. Dar Paraschiva a ieșit la poartă într-o seară și mi-a zis: "De ce nu intri niciodată în curte, Liță?".
Am intrat si cu ea am învățat să citesc, pentru că ea știa carte de la o măicuță din Arad care o învățase. Auzisem că în orașele mari, la București și la Iași, oamenii fac bani din scris. La Junimea, la Convorbiri, se plăteau bani pentru povești și pentru însemnări. Paraschiva mi-a zis că dacă știu să povestesc așa cum povestesc la gura satului, ar trebui să pun pe hârtie. Atunci am început să scriu, într-un caiet cu copertă de pânză.
Dacă ne gândim, în "Ion" al lui Rebreanu, flăcăul se apropie de fata bogatului pentru pământ, în "Răscoala" fiul arendașului necinstește o fată din sat, iar în "Ciocoii vechi și noi" relațiile între clase sunt mereu calculate. Liță pare să fie singura figură din această lume care a iubit fata în "Răscoala" fiul arendașului necinstește o fată din sat fără interes. Cum vedeți asta?
Păi dacă lumea se uită mereu la paralele mai moderne, haideți să ne uităm la relațiile lui Toni din Liberty City Stories.
Pentru ascultătorii noștri care nu cunosc, Liberty City Stories este un joc video din seria Grand Theft Auto, în care personajul principal, Toni Cipriani, se întoarce într-un oraș după ani de absență și trebuie să-și recâștige locul într-o lume care a mers înainte fără el. Dar ce legătură vedeți între Toni Cipriani și Liță Salomnia?
Liță Salomnia este un personaj absent în toate evenimentele descrise în literatură română dinainte de anii '40 chiar dacă s-ar fi îndrăgostit cu fata arandasului, deși nu ni se zice foarte clar dacă s-a îndrăgostit sau nu.
La începutul emisiunii ați spus că Liță a fost martor la toate aceste evenimente, fără să știm dacă a intervenit vreodată. Acum aflăm că a avut o relație cu fata în "Răscoala" fiul arendașului necinstește o fată din sat și că a început să scrie tocmai acolo. Deci el era prezent, trăia în acea lume, dar în textele sale se șterge pe sine din poveste?
Într-un fel da, bunicul se ștergea pe sine din poveste. Nepotul, dacă a existat o a doua Liță Salomnia, ar fi descris relația celor doi după '50, în baza a ceea ce i-a povestit bunicul.
*oprind la o pagină din a doua jumătate a cărții* Aici scrisul este cu totul altul, cu cerneală albastră, pe hârtie velină. Ascultați ce scrie:
Bunicul Liță mi-a povestit despre Paraschiva la Sabasa când aveam vreo cincisprezece ani. Mi-a zis că Paraschiva l-a învățat să țină condeiul și că fără ea, caietul ar fi rămas gol. Mi-a zis că o vedea în fiecare zi la poarta în "Răscoala" fiul arendașului necinstește o fată din sat, că alerga la ea ca nebunul prin ploaie, și că tată-su o dată l-a prins și l-a alungat cu bâta, zicându-i: "Mă gândesc ce faci tu cu fata mea, dar nu pot să cred că un om fără casă și fără rost o să-mi calce pragul".
Bunicul mi-a spus că n-a plecat, că a dormit trei nopți în fân, lângă grajdul în "Răscoala" fiul arendașului necinstește o fată din sat, până când Paraschiva i-a adus o pâine caldă și i-a zis: "Pleacă de-aici, Liță, că dacă te mai prinde tata, te omoară. Dar eu te aștept la moară, joi".
N-am înțeles niciodată ce s-a întâmplat cu ea. De câte ori îl întrebam, zicea doar: "S-a dus, băiete, s-a dus". Și se uita pe fereastră, de parcă încă o căuta.
Deci nepotul este cel care scrie această parte, inclusiv acel "Am revenit la vale în 2001" pe care l-am citit mai devreme. Cele două voci din carte, cele două mâini pe care cercetătorii le-au identificat în manuscrisul de la Oradea, ar putea fi bunicul și nepotul?
Ce s-a întâmplat aparent cu manuscrisul de la Oradea este că nepotul lui Liță ar fi moștenit manuscrisele și ar fi semnat și el pe acel manuscris.
Asta ar explica perfect concluziile echipei de la Universitatea din București, cele două mâini care au scris pe același manuscris. Dar cum a ajuns manuscrisul la Oradea, dacă bunicul și nepotul au trăit în zona Ineului și au murit la Sabasa?
Foarte simplu, nepotul s-a angajat la arhiva rurală de la Oradea în 1971. Manuscrisul bunicului a ajuns odată cu el acolo și tot acolo l-a completat cu ce a găsit în dosare.
Deci bunicul s-a însurat cu Paraschiva, a intrat în familia în "Răscoala" fiul arendașului necinstește o fată din sat, iar nepotul a dus manuscrisul la Oradea odată cu angajarea la arhivă. Cum descrie el însuși această muncă în carte?
La cooperativa unde se trecea totul pe caiet, înainte de a lucra la arhiva rurală la securitate.
*înaintând câteva pagini* Iar aici nepotul scrie despre sine:
Am lucrat la cooperativa din Guleș între 1962 și 1971. Treceam pe caiet ce lua lumea, pâine, zahăr, ulei, și poate de acolo mi-a venit mie obiceiul scrisului. Paraschiva, bunica mea, murise cu mult înainte să mă nasc eu, dar bunicul Liță mi-a lăsat caietul ei, cel plin de însemnări.
Când l-am citit prima oară, am înțeles că bunicul nu scrisese pentru bani, cum zicea el, ci pentru ea. În 1971 m-am angajat la arhiva rurală din subordinea organelor de securitate de la Oradea, unde aveam acces la dosarele satelor din tot județul. Acolo am găsit lucruri pe care bunicul nu le-a știut niciodată, hârtii despre moara din vale, cine a deținut-o, tranzacțiile de după război. Am completat caietul bunicului cu ce am aflat eu.
Deci nepotul a avut acces la arhivele Securității. Asta explică precizia datelor despre tranzacția cu terenul morii, dar cum de a scris despre lucruri care s-au întâmplat după căderea comunismului, dacă a lucrat acolo doar până în '89?
El era pensionar după căderea comunismului, a mai trăit 20 de ani. Și scrie pe scurt că și el s-a îndrăgostit de o fată și a făcut un copil care acum e secretară, scrie că săraca știe Word, Excel și cam atât.
*ajungând aproape de ultima pagină* Spre sfârșitul cărții, scrisul devine mai rar, mai spațiat, parcă scris cu greutate. Iată ultimele însemnări:
Pe Rodica am cunoscut-o la arhivă, în 1974. Ea lucra la registratură și fuma în curte în pauze, și eu ieșeam acolo că nu mai suportam praful de pe dosare. Ne-am luat în 1976 și ne-am mutat la Sabasa, unde sora Rodicăi avea o casă goală. În 1979 s-a născut Ionela.
Ionela a plecat la București în 1998, când avea nouăsprezece ani, și s-a angajat la stat. Lucrează la un birou undeva prin Militari, la o direcție. Săraca știe Word, Excel și cam atât. Eu i-am zis să citească mai mult, dar ea zice că n-are timp, că la serviciu stă opt ore pe scaun și când vine acasă n-o mai duce capul.
Rodica a murit în 2001. Eu am rămas singur la Sabasa cu caietele.
Deci Ionela Salomnia trăiește în București și lucrează în sectorul public. Dacă cercetătorii vor să afle mai multe despre carte, ea ar fi prima persoană de contactat. Ați încercat să o găsiți?
Nu, dar am putea să o invităm dacă acceptă.
Ar fi extraordinar. Dacă Ionela Salomnia acceptă, o invităm la emisiune. Ascultătorii noștri pot scrie la redacție dacă o cunosc sau dacă au informații despre familia Salomnia din Sabasa. Dar până atunci, mai avem timp pentru o ultimă întrebare: de ce credeți că această carte nu a reușit să fie populară?
Pentru că e greu de înțeles și pentru că textele la bac trebuie să fie interpretate singure. La început ne încurcam pentru că nu-mi aminteam bine detaliile din poveste fară carte sau date concrete.
Și totuși, faptul că AFCN a deschis o linie de finanțare arată că interesul există. Poate că Liță Salomnia va ajunge curând pe lista de lecturi recomandate. Vă mulțumim că ați fost alături de noi și sperăm să reveniți cu Ionela Salomnia.
Bine, am să lucrez cu redacția, ne mai vedem.