Lecția 1.5: Sudul global în anii '90

În timp ce Europa de Est trecea prin terapia de șoc, state din America Latină, Africa și Asia treceau prin programe conduse de aceleași instituții financiare. Lecția urmărește patru situații: datoria și ajustarea structurală, acordul nord-american de liber schimb împreună cu revolta din Chiapas, criza asiatică din 1997 și sfârșitul apartheidului.

1. Datoria și ajustarea structurală#

Cum a apărut criza datoriei#

În anii '70, băncile occidentale au acordat credite abundente statelor exportatoare de materii prime, în condițiile unor dobânzi mici. În 1979, banca centrală americană a ridicat brusc dobânda de referință pentru a opri inflația internă. Costul creditelor a crescut simultan pentru toți debitorii. În august 1982, Mexicul a anunțat că nu își mai poate plăti datoria externă, iar în lunile următoare au urmat alte state.

Ce cereau programele#

Ajutorul financiar a fost condiționat¹ de un set de măsuri repetate de la o țară la alta:

În 1987, UNICEF a publicat un raport care cerea „ajustare cu față umană” și documenta efectele acestor programe asupra copiilor. Deceniul 1980-1990 este numit în America Latină „deceniul pierdut”, iar în mai multe state africane venitul pe locuitor la sfârșitul anilor '90 era sub cel din 1980.

Reacția#

Din 1996, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au lansat inițiativa pentru statele sărace puternic îndatorate. Campania „Jubilee 2000”, susținută de organizații religioase și civice din zeci de țări, a cerut anularea datoriilor și a obținut angajamente parțiale de ștergere la summitul din 1999. Condiționarea a rămas.

2. Acordul nord-american de liber schimb#

Acordul dintre Statele Unite, Canada și Mexic a fost semnat în decembrie 1992 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. El elimina taxele vamale, proteja investițiile străine prin proceduri de arbitraj și deschidea comerțul cu produse agricole. Pregătirea a inclus modificarea, în 1992, a articolului 27 din Constituția Mexicului, care garanta loturile comunale numite ejidos² și interzicea vânzarea lor.

Ce s-a întâmplat în agricultura mexicană#

• Exporturile americane de porumb către Mexic s-au multiplicat în primul deceniu al acordului. Producția americană beneficia de subvenții federale, iar prețul de export se situa uneori sub costul de producție.
• Prețul plătit fermierilor mexicani pentru porumb a scăzut cu aproximativ două treimi.
• Între 1991 și 2007, aproximativ două milioane de persoane care lucrau în agricultură și în activități conexe și-au pierdut sursa de venit, potrivit estimărilor organizației Public Citizen.
• Prețul de raft al tortillei, alimentul de bază, a crescut în primul deceniu, potrivit acelorași estimări, cu aproape 280%. Explicația propusă este concentrarea comerțului cu cereale, a morăritului și a distribuției în câteva firme.

Ce s-a întâmplat în sens invers#

Mexicul a devenit furnizorul de legume și fructe proaspete pentru piața americană, adică pentru culturile care cer multă muncă manuală și salarii mici. Producția de roșii, ardei, avocado și fructe de pădure a crescut în statele din nord-vest, cu forță de muncă sezonieră provenită din sudul sărac al țării. În paralel, uzinele de asamblare din nordul Mexicului, numite maquiladoras³, au primit componente scutite de taxe și au trimis produse finite în Statele Unite.

Rezultatul combinat: partea din agricultura americană care depindea de muncă manuală ieftină s-a mutat la sud de graniță, iar producția de cereale subvenționată a rămas la nord și a preluat piața mexicană.

Migrația#

Populația născută în Mexic și aflată în Statele Unite a crescut de la aproximativ 4,3 milioane în 1990 la aproximativ 9,2 milioane în 2000. Legătura dintre pierderea locurilor de muncă din agricultură și această creștere este susținută de studii care compară regiunile de plecare cu evoluția prețului porumbului.

Criza peso, decembrie 1994#

La unsprezece luni după intrarea în vigoare a acordului, Mexicul a devalorizat moneda, iar capitalurile străine au ieșit rapid. Statele Unite au organizat un pachet de sprijin financiar de zeci de miliarde de dolari, garantat cu veniturile din exportul de petrol mexican. Criza a redus veniturile reale ale populației cu aproximativ o cincime într-un an.

3. Zapatiștii#

La 1 ianuarie 1994, ziua intrării în vigoare a acordului, Armata Zapatistă de Eliberare Națională a ocupat mai multe orașe din statul Chiapas, cel mai sărac din Mexic și cu populație majoritar indigenă. Revendicările formulate atunci priveau pământul, sănătatea, educația, recunoașterea drepturilor populațiilor indigene și anularea acordului comercial.

Luptele deschise au durat aproximativ douăsprezece zile și s-au încheiat prin încetarea focului. Negocierile au produs, în 1996, acordurile de la San Andrés, privind autonomia comunităților indigene. Guvernul mexican nu le-a transpus în legislație în forma convenită.

Ce a urmat#

• Comunitățile zapatiste au organizat administrație proprie: municipii autonome, apoi, din 2003, centre regionale numite caracoles, cu organisme de conducere numite Juntas de Buen Gobierno.
• Au funcționat școli și dispensare proprii, în afara sistemului public, cu sprijin din partea unor organizații internaționale.
• Presiunea a venit din partea armatei, a grupurilor paramilitare locale și, în ultimii ani, a organizațiilor criminale.

Situația actuală#

În noiembrie 2023, organizația a anunțat desființarea municipiilor autonome și a Juntelor de Buen Gobierno, înlocuite cu structuri locale de dimensiuni mai mici. Comunicatul semnat de subcomandantul Moisés preciza că centrele numite caracoles rămân, închise însă față de exterior până la un nou anunț, și că acordurile în curs cu organizații externe se sting la expirare, fără a se putea încheia altele noi. Motivul invocat a fost situația de insecuritate din Chiapas, produsă de organizațiile criminale, alături de o reorganizare pregătită timp de câțiva ani.

Informația despre situația actuală provine aproape exclusiv din comunicatele organizației, iar verificarea independentă pe teren este limitată.

4. Criza asiatică, 1997-1998#

La 2 iulie 1997, Thailanda a renunțat la cursul fix al monedei sale, după atacuri speculative și după epuizarea rezervelor valutare. Criza s-a extins la Indonezia, Coreea de Sud, Malaysia și Filipine.

Criza a continuat cu incapacitatea de plată a Rusiei în august 1998 și cu devalorizarea din Brazilia în 1999.

Explicațiile s-au împărțit de la început. O parte dintre analiști au invocat structura internă a economiilor afectate: legăturile dintre bănci, mari grupuri industriale și guverne. Alți economiști, între care Joseph Stiglitz, au invocat liberalizarea prematură a circulației capitalurilor pe termen scurt și au arătat că măsurile cerute de programe, în special dobânzile ridicate și reducerea cheltuielilor publice, au adâncit recesiunea. Cazul malaysian este folosit de a doua tabără drept comparație.

5. Sfârșitul apartheidului în Africa de Sud#

Regimul de segregare rasială instituit în 1948 a fost desființat prin negocieri. Nelson Mandela a fost eliberat în februarie 1990, după 27 de ani de detenție. Primele alegeri cu vot universal au avut loc în aprilie 1994 și au fost câștigate de Congresul Național African.

Tranziția a inclus o comisie pentru adevăr și reconciliere, care a audiat public victime și autori ai violențelor și a acordat amnistie condiționată de mărturisirea completă a faptelor.

Structura economică a rămas însă în mare parte neschimbată:

• Constituția din 1996 a protejat proprietatea existentă, ceea ce a limitat reforma funciară. Terenul agricol a rămas, în cea mai mare parte, în proprietatea populației albe.
• Programul economic adoptat în 1996 a înlocuit planul inițial de reconstrucție și dezvoltare cu obiective de disciplină bugetară, liberalizare comercială și privatizare.
• Inegalitatea măsurată prin coeficientul Gini⁴ a rămas printre cele mai ridicate din lume, cu suprapunere puternică între venit și apartenență rasială.

Egalitatea juridică deplină a fost obținută în 1994. Distribuția pământului, a acțiunilor și a locurilor de muncă calificate s-a modificat lent.

Activități și exerciții#

1. Explicați mecanismul prin care o devalorizare cerută printr-un program de ajustare poate scumpi medicamentele importate.
2. Pe baza secțiunii despre acordul din 1994, formulați două previziuni verificabile pentru fiecare dintre cele două citiri din casetă. Ce date ar confirma sau ar infirma fiecare previziune?
3. Comparați cazul Malaysiei cu cel al Indoneziei în 1997-1998. Ce concluzie se poate trage și ce limite are comparația între două țări?
4. Discuție în clasă: schimbarea regimului politic din Africa de Sud a fost însoțită de o schimbare economică lentă. Ce explică diferența de ritm?
5. Temă: căutați prețul actual al unui produs agricol de bază importat în România și comparați-l cu prețul plătit producătorului local. Scrieți în spațiul de mai jos ce ați aflat și ce informații v-au lipsit.