Lecția 3.2: Austeritatea și criza zonei euro

Criza descrisă în lecția precedentă a fost transferată din bilanțurile băncilor în datoria publică. Din 2010, reducerea acestei datorii a devenit obiectivul declarat al politicii economice europene. Lecția urmărește cazul grec, mecanismul monedei unice, măsurile aplicate în România și diferența dintre indicatorii economici și condițiile de viață.

1. Grecia înainte de criză#

Statul grec, înainte de intrarea în criză, avea următorii factori de risc:

• Statistici falsificate: deficitul bugetar raportat pentru 2009 a fost corectat, după alegerile din octombrie acel an, de la 3,7% la 12,7% și ulterior la peste 15% din produsul intern brut. Oficiul european de statistică formulase rezerve asupra datelor transmise de Atena în mai multe rânduri, începând din 2004.
• Ascunderea datoriei prin operațiuni financiare: în 2001, anul intrării în zona euro, statul grec a încheiat cu o bancă de investiții americană operațiuni de schimb valutar care au avut ca efect prezentarea unei părți din datorie în afara bilanțului public.
• Evaziunea fiscală: estimările privind veniturile nedeclarate se situau, în anii dinaintea crizei, la câteva procente din produsul intern brut, concentrate în profesiile liberale și în activitățile pe cont propriu.
• Angajarea clientelară în sectorul public: posturile din administrație și din companiile de stat au fost folosite ca mijloc de recompensare politică de către partidele care s-au succedat la guvernare.
• Corupția în achizițiile publice: cazul cel mai cunoscut privește plăți către funcționari și politicieni greci făcute de o companie germană de echipamente, pentru obținerea de contracte publice, investigat timp de peste un deceniu.

În indicele de percepție a corupției publicat pentru anul 2012, Grecia se afla pe ultimul loc între statele Uniunii Europene.

2. Cum funcționează moneda unică#

Un stat cu monedă proprie care își pierde competitivitatea are la dispoziție devalorizarea: moneda se ieftinește, exporturile devin mai ieftine pentru clienții externi, importurile se scumpesc, iar echilibrul se reface treptat, cu prețul scăderii puterii de cumpărare.

Într-o uniune monetară, această cale dispare. Cursul de schimb este comun, iar valoarea lui rezultă din situația medie a zonei.

Între 2000 și 2008, cheltuiala cu salariile¹ necesară pentru fiecare unitate de produs a stagnat în Germania și a crescut cu aproximativ 30% în statele din sudul zonei. Diferența s-a acumulat în comerț: statele din nord au vândut către cele din sud mai mult decât au cumpărat de la ele, iar diferența a fost finanțată prin credite acordate de băncile din nord.

Când calea devalorizării lipsește, ajustarea se face prin scăderea salariilor și a prețurilor interne, procedeu numit devalorizare internă². Costul ei este suportat direct de populație.

3. Cine guvernează moneda unică#

• Banca Centrală Europeană este o instituție publică, iar tratatul îi interzice explicit să primească instrucțiuni de la guvernele statelor membre sau de la instituțiile europene.
• Băncile centrale naționale care formează sistemul au regimuri de proprietate diferite. Banca Greciei și banca centrală belgiană sunt societăți pe acțiuni cotate la bursă, cu acționari privați alături de stat. Banca centrală italiană are ca acționari bănci comerciale și societăți de asigurări.
• Cea mai mare parte a banilor aflați în circulație este creată de băncile comerciale private, prin acordarea de credite. Banca centrală stabilește dobânda și regulile, iar decizia de a crea sau de a restrânge creditul aparține instituțiilor private.

Presiunea asupra guvernelor alese#

Două episoade documentate arată cum a fost folosită această poziție:

• În noiembrie 2010, președintele Băncii Centrale Europene a transmis guvernului irlandez o scrisoare prin care condiționa menținerea finanțării de urgență pentru băncile irlandeze de solicitarea unui program de asistență cu condiții. Textul a fost publicat în 2014.
• În iunie 2015, în timpul negocierilor cu guvernul grec, aceeași instituție a plafonat finanțarea de urgență a băncilor grecești, ceea ce a dus la închiderea băncilor și la limitarea retragerilor.

4. Memorandumurile#

5. Unde s-au dus banii#

Un studiu publicat în 2016 de Jörg Rocholl și Axel Stahmer, de la European School of Management and Technology din Berlin, a urmărit fiecare tranșă din primele două programe, în valoare totală de 215,9 miliarde de euro:

Autorii arată că operațiunea a transferat riscul de la creditorii privați, în principal bănci franceze și germane, către creditori publici: mecanismele europene de sprijin, Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană. Pentru al treilea program, calculele indică o distribuție asemănătoare.

6. Anul 2015#

Alegerile din ianuarie 2015 au fost câștigate de un partid care ceruse în campanie renegocierea datoriei. Yanis Varoufakis, economist, a fost ministru de finanțe între 27 ianuarie și 6 iulie 2015.

Poziția lui, exprimată public înainte și în timpul mandatului, era că datoria grecească nu poate fi rambursată și că programele aplicate din 2010 adâncesc recesiunea care face rambursarea imposibilă. În calitate de ministru a fost obligat să aplice măsuri prevăzute de acordul de prelungire semnat în februarie 2015, împotriva cărora argumentase.

La 5 iulie 2015, într-un referendum organizat asupra condițiilor propuse de creditori, 61% dintre participanți au votat împotriva acceptării lor. Varoufakis a demisionat a doua zi, după ce guvernul a decis să continue negocierile. Acordul semnat în august 2015 conținea condiții mai dure decât cele respinse prin referendum.

Controlul asupra circulației capitalurilor, instituit în iunie 2015, a fost ridicat integral abia în 2019.

7. Ce arată produsul intern brut și ce arată condițiile de viață#

Produsul intern brut al Greciei a scăzut cu aproximativ un sfert între 2008 și 2016, apoi a revenit la creștere după 2017, cu o întrerupere în 2020. Indicatorii care măsoară situația gospodăriilor arată o evoluție diferită.

Cercetările publicate în reviste medicale au consemnat, în anii programelor, creșterea mortalității infantile, creșterea numărului de sinucideri și extinderea infecțiilor în rândul consumatorilor de droguri, în paralel cu reducerea cheltuielilor publice de sănătate.

Diferența dintre cele două seturi de indicatori explică de ce evaluarea programului depinde de ce anume se măsoară. Creșterea economică din ultimii ani se produce de la un nivel coborât, iar puterea de cumpărare a salariilor și a pensiilor rămâne sub cea dinaintea crizei.

8. România, 2010#

România nu folosea moneda euro, iar acordul semnat în 2009 cu Fondul Monetar Internațional și cu Comisia Europeană a produs măsuri de aceeași natură:

• reducerea cu 25% a salariilor din sectorul public, prin legea adoptată în iunie 2010;
• reducerea cu 15% a pensiilor, declarată neconstituțională de Curtea Constituțională, ceea ce a dus la înlocuirea ei cu alte măsuri;
• creșterea taxei pe valoarea adăugată de la 19% la 24%, de la 1 iulie 2010;
• reducerea indemnizațiilor de șomaj și a altor prestații sociale.

Salariile publice au fost readuse la nivelul anterior în etape, până în 2013. Guvernul care a aplicat măsurile a căzut în 2012, după proteste de stradă.

9. Cine îndeplinește astăzi criteriile de aderare#

Intrarea în zona euro cere, prin tratat, un deficit bugetar sub 3% din produsul intern brut și o datorie publică sub 60% sau în scădere constantă către acest prag, alături de criterii privind inflația, cursul de schimb și dobânzile pe termen lung.

În 2024, Comisia Europeană a deschis procedura pentru deficit excesiv împotriva mai multor state membre, între care Franța, Italia, Belgia și Slovacia, toate din zona euro. Criteriile continuă să fie aplicate integral statelor candidate la aderarea la moneda unică.

Activități și exerciții#

1. Explicați mecanismul devalorizării interne. De ce nu poate un stat din zona euro să folosească devalorizarea monedei?
2. Comparați tabelul cu produsul intern brut și tabelul cu indicatorii de trai din secțiunea 7. Ce concluzie diferită se poate formula pornind de la fiecare?
3. Analizați tabelul din secțiunea 5. Cine a fost beneficiarul final al împrumuturilor acordate Greciei?
4. Dezbatere: o instituție independentă de guvernele alese ia decizii care determină politica bugetară a unui stat. Argumentați în favoarea și împotriva acestei construcții.
5. Temă: aflați cât era salariul minim și cât costa un coș de alimente de bază în România în 2010 și cât sunt astăzi. Scrieți în spațiul de mai jos ce arată comparația.