Lecția 3.4: Ucraina din 2014 și noua confruntare

Războiul din Ucraina a început în 2014. Invazia din februarie 2022, tratată în lecția 4.3, este extinderea unui conflict deschis cu opt ani mai devreme, care a produs până atunci aproximativ 14.000 de morți și o linie a frontului stabilizată în estul țării. Lecția urmărește ce s-a întâmplat în 2014.

1. Situația de plecare#

• La referendumul din decembrie 1991, independența Ucrainei a fost aprobată cu peste 90% din voturi, în toate regiunile, inclusiv în Crimeea.
• Prin memorandumul semnat la Budapesta în 1994, Ucraina a predat Rusiei armamentul nuclear moștenit de la Uniunea Sovietică, primind în schimb asigurări privind respectarea independenței și a frontierelor sale din partea Rusiei, a Statelor Unite și a Regatului Unit. Documentul nu conține garanții de apărare.
• La summitul NATO de la București, în aprilie 2008, aliații au declarat că Ucraina și Georgia vor deveni membre ale alianței, fără a stabili un termen. Formularea a fost invocată ulterior de ambele părți: de Kiev ca angajament, de Moscova ca amenințare.
• În 2010, Viktor Ianukovici a câștigat alegerile prezidențiale, recunoscute de observatorii internaționali.

2. Maidan, 2013-2014#

În 2023, o instanță din Kiev a stabilit răspunderea unor membri ai unei unități speciale de poliție pentru uciderea a 48 de protestatari în februarie 2014. Sursele ruse au susținut o altă versiune privind originea focurilor de armă.

3. Crimeea#

La 27 februarie 2014, militari fără însemne au ocupat clădirea parlamentului regional din Simferopol. Președintele rus a recunoscut ulterior public că erau militari ruși. Un nou guvern regional a organizat, la 16 martie, un referendum privind alipirea la Rusia, în prezența trupelor.

Rezultatul oficial a fost de 96,7% pentru alipire, cu o prezență anunțată de 83%. Un raport publicat pe site-ul consiliului consultativ pentru drepturile omului de pe lângă președinția rusă, retras ulterior, indica o prezență între 30% și 50%. Alipirea, numită în dreptul internațional anexare², a fost formalizată la 18 martie 2014.

La 27 martie 2014, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție privind integritatea teritorială a Ucrainei, cu 100 de voturi pentru, 11 împotrivă și 58 de abțineri³. Numărul mare de abțineri este relevant: multe state din Asia, Africa și America Latină au refuzat să ia poziție, invocând precedentele descrise în lecțiile 1.4 și 2.2.

4. Donbas#

În aprilie 2014, grupuri înarmate au ocupat clădiri administrative în regiunile Donețk și Lugansk. Un rol organizatoric a avut Igor Ghirkin, cetățean rus și fost ofițer al serviciului de securitate, care a declarat public, ani mai târziu, că el a declanșat războiul. Referendumurile organizate la 11 mai nu au fost recunoscute internațional.

Guvernul de la Kiev a lansat o operațiune militară pentru recuperarea teritoriilor. În august 2014, la Ilovaisk, și în februarie 2015, la Debalțeve, forțele ucrainene au fost înfrânte după intervenția unor unități militare ruse regulate, prezență negată oficial la momentul respectiv.

Zborul MH17#

La 17 iulie 2014, un avion de pasageri care efectua zborul Amsterdam-Kuala Lumpur a fost doborât deasupra zonei de conflict. Au murit 298 de persoane. Echipa comună de anchetă, condusă de Țările de Jos, a stabilit că racheta provenea dintr-o unitate a armatei ruse. În noiembrie 2022, o instanță olandeză a condamnat în lipsă trei persoane. În 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat răspunderea statului rus în această cauză și în celelalte plângeri privind Ucraina.

5. Acordurile de la Minsk#

Niciunul dintre acorduri nu a fost aplicat. Disputa privind ordinea prevederilor a blocat aplicarea: Kievul cerea mai întâi controlul frontierei, Moscova cerea mai întâi alegerile și statutul special.

În decembrie 2022, fosta cancelară germană Angela Merkel a declarat public că acordurile au servit la câștigarea de timp pentru înarmarea Ucrainei. Declarații asemănătoare a făcut fostul președinte ucrainean Petro Poroșenko. Partea rusă a invocat aceste declarații ca dovadă că negocierile fuseseră purtate cu rea-credință. Fostul președinte francez François Hollande, care a participat la negocieri, a susținut o interpretare diferită.

6. Perioada 2015-2021#

• Linia frontului s-a stabilizat, cu schimburi de focuri zilnice.
• Numărul total al morților până la începutul lui 2022 este estimat de misiunea de monitorizare a drepturilor omului a Națiunilor Unite în Ucraina la aproximativ 14.000 de persoane, dintre care circa 3.400 de civili.
• Sancțiunile economice adoptate de statele occidentale în 2014 au vizat sectoare financiare, energetice și militare. Construcția unei noi conducte de gaze între Rusia și Germania a continuat până în 2021.
• În Ucraina, alegerile din 2019 au fost câștigate de un candidat care promisese încheierea conflictului. Negocierile purtate în 2019 și 2020 nu au produs rezultate.

7. România#

România are frontieră cu Ucraina și cu Republica Moldova și acces la Marea Neagră. Trei elemente privesc direct poziția ei:

• Delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive⁴ în Marea Neagră a fost stabilită prin hotărârea Curții Internaționale de Justiție din februarie 2009, într-un proces intentat de România împotriva Ucrainei. Cele două state au aplicat hotărârea.
• Sistemul american de apărare antirachetă de la Deveselu a devenit operațional în 2016. Rusia îl invocă constant în argumentația privind securitatea proprie, iar Statele Unite susțin că este destinat amenințărilor din afara regiunii.
• Republica Moldova, stat vecin cu populație majoritar vorbitoare de limbă română, are pe teritoriul său o regiune separatistă cu prezență militară rusă din 1992.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele două citiri privind evenimentele din februarie 2014. Ce prevedere constituțională este esențială pentru fiecare?
2. Analizați votul din Adunarea Generală din martie 2014. De ce au fost atât de multe abțineri? Formulați două explicații și indicați ce ar confirma fiecare.
3. Explicați disputa privind ordinea prevederilor din acordul de la Minsk. De ce niciuna dintre părți nu putea accepta ordinea propusă de cealaltă?
4. Dezbatere: un stat predă armamentul nuclear în schimbul unor asigurări scrise. Ce valoare are un astfel de document, în lumina evenimentelor din 2014?
5. Temă: căutați textul memorandumului de la Budapesta din 1994 și scrieți în spațiul de mai jos ce obligații conține și ce mecanism de aplicare prevede.