Lecția 1.2: Destrămarea URSS și terapia de șoc

Lecția anterioară s-a oprit la întrebarea legitimității: cine a decis desființarea Uniunii Sovietice. Lecția de față urmărește ce s-a întâmplat după decizie, în economia celor cincisprezece state succesoare și în societățile lor. Materialul acoperă deceniul 1991-1999 și se încheie cu o secțiune despre felul în care este judecată astăzi, în Rusia, perioada respectivă.

1. Anul 1991#

Puciul din august#

În noaptea de 18 spre 19 august 1991, un grup de demnitari din conducerea de partid, din KGB și din armată l-a izolat pe Mihail Gorbaciov în vila sa din Crimeea și a anunțat instituirea unei stări de urgență. Tentativa a eșuat în trei zile. Efectul principal a fost transferul autorității reale către conducerile republicilor, în primul rând către Boris Elțîn, președintele Federației Ruse.

Belovej#

La 8 decembrie 1991, conducătorii Rusiei, Ucrainei și Belarusului au semnat, în pădurea Belovej, actul prin care constatau că Uniunea Sovietică încetează să existe ca subiect de drept internațional. Gorbaciov a demisionat la 25 decembrie. Statele succesoare au preluat, împreună cu teritoriul, datoria externă, armamentul și structurile economice ale unei economii proiectate să funcționeze ca un întreg.

2. Ce înseamnă terapie de șoc#

Terapia de șoc¹ desemnează un pachet de măsuri economice aplicate simultan și rapid:

• liberalizarea prețurilor, prin eliminarea controlului administrativ;
• liberalizarea comerțului exterior și convertibilitatea monedei;
• reducerea deficitului bugetar, prin tăierea subvențiilor pentru întreprinderi și a cheltuielilor sociale;
• politică monetară restrictivă, pentru oprirea inflației;
• privatizarea rapidă a proprietății de stat.

Aceste măsuri corespund, în linii mari, listei de recomandări formulate în 1989 pentru statele îndatorate din America Latină și cunoscute sub numele de Consensul de la Washington². Argumentul în favoarea aplicării lor simultane era că măsurile parțiale se anulează reciproc și că un guvern nou dispune de un interval scurt de sprijin politic. Argumentul contrar, formulat de la început, era că piețele au nevoie de instituții care se construiesc în ani, iar liberalizarea fără ele produce transferuri de proprietate în loc de producție.

3. Rusia, 1992-1998#

Liberalizarea prețurilor#

La 2 ianuarie 1992, guvernul condus de Egor Gaidar a eliminat controlul asupra majorității prețurilor. Prețurile de consum au crescut, în cursul acelui an, de aproximativ douăzeci și cinci de ori. Fondul Monetar Internațional înregistrează pentru 1992 o rată a inflației în jur de 1570% și pentru 1993 în jur de 874%, valorile diferind în funcție de indicele folosit. Economiile depuse de populație la casele de economii sovietice și-au pierdut practic valoarea într-o singură iarnă.

Privatizarea prin vouchere#

Din 1992, fiecare cetățean a primit un bon de privatizare cu valoare nominală de 10.000 de ruble, care putea fi schimbat pe acțiuni. În condiții de hiperinflație³ și de sărăcie, majoritatea bonurilor au fost vândute rapid, la prețuri mici, către directorii întreprinderilor și către grupuri financiare în formare. Rezultatul a fost concentrarea proprietății, iar nu răspândirea ei.

Împrumuturi contra acțiuni, 1995#

Guvernul, aflat în criză bugetară și în fața alegerilor prezidențiale din 1996, a acceptat o schemă propusă de bancherul Vladimir Potanin și susținută de Anatoli Ciubais: băncile private acordau statului împrumuturi garantate cu pachete de acțiuni la marile întreprinderi de stat. Statul nu a rambursat, iar acțiunile au trecut la creditori, care organizaseră chiar ei licitațiile.

Prin acest mecanism au fost transferate pachete la Norilsk Nickel, Yukos, Sibneft, Lukoil, Surgutneftegaz și la alte companii. Estimările privind mărimea reducerii față de valoarea de piață variază: un studiu al economistului Daniel Treisman calculează prețuri de aproximativ 13% din valoare pentru pachetul de la Norilsk Nickel, 16% pentru Sibneft, 45% pentru Yukos și 89% pentru Lukoil. Beneficiarii, numiți de atunci oligarhi⁴, au susținut public realegerea lui Elțîn în 1996, campanie câștigată după ce sondajele de la începutul anului îl plasaseră mult în urma candidatului comunist.

Criza din 1998#

La 17 august 1998, statul rus a declarat incapacitatea de plată⁵ pentru datoria internă și a devalorizat rubla. Sistemul bancar a intrat în colaps, iar o parte dintre depunători și-au pierdut din nou economiile.

4. Costul social#

Economistul Vladimir Popov a calculat că menținerea mortalității la nivelul ridicat atins în 1994 echivalează cu peste 700.000 de decese suplimentare pe an față de nivelul anterior. Prăbușirea PIB-ului a depășit, ca amplitudine, contracțiile produse de războaie în alte economii europene ale secolului XX.

5. Polonia: aceleași măsuri, alt rezultat#

Planul aplicat în Polonia de la 1 ianuarie 1990, elaborat de echipa lui Leszek Balcerowicz pornind de la o propunere a economistului Jeffrey Sachs, conținea aceleași elemente: liberalizarea prețurilor, convertibilitatea monedei, tăierea subvențiilor, plafonarea salariilor.

Rezultatele au fost diferite. PIB-ul a scăzut cu 11,6% în 1990 și cu 7% în 1991, creșterea a revenit din 1992, iar în 1999 economia era cu aproximativ 20% peste nivelul din 1989. Costul social a existat și el: șomajul, inexistent oficial în 1989, a ajuns la 6,1% la sfârșitul lui 1990 și la aproape 17% la mijlocul deceniului.

Explicațiile pentru diferența dintre cele două cazuri sunt disputate. Se invocă frecvent: dimensiunea sectorului privat existent deja în agricultura poloneză, ștergerea a jumătate din datoria externă a Poloniei de către creditorii occidentali în 1991, proximitatea față de piața germană, structura industrială mai puțin dependentă de complexul militar, și faptul că Rusia a privatizat resursele naturale, care produc rentă, iar nu doar întreprinderi prelucrătoare.

6. Tabel comparativ#

România a avut două recesiuni în acest interval, 1990-1992 și 1997-1999, iar a doua a anulat recuperarea obținută între 1993 și 1996. Cazul ei este tratat în lecția 1.3.

7. Cum este judecată perioada astăzi în Rusia#

Sondajele efectuate de centrul Levada, institut independent care aplică aceeași întrebare din 1992, arată o poziție stabilă a majorității populației.

Valoarea de 62% pentru economia planificată a fost, la momentul măsurării, cea mai ridicată din întreaga serie de observații a institutului. Sondajele care întreabă direct despre refacerea Uniunii au dat rezultate mai nuanțate: în 2016, 58% se declarau favorabili, iar dintre aceștia majoritatea considerau că nu este realizabil.

Cum se citesc aceste cifre#

Trei precauții, în continuarea lecției 0:

• Nostalgia pentru un sistem și dorința de a trăi sub acel sistem sunt măsurate prin întrebări diferite și dau rezultate diferite.
• Răspunsurile variază puternic cu vârsta. Preferința pentru sistemul sovietic este majoritară peste 55 de ani și minoritară sub 25 de ani.
• Măsurarea opiniei în condiții de restrângere a exprimării publice ridică o problemă discutată în lecția 4.6: refuzul de a răspunde și răspunsul de conveniență cresc, iar întrebările despre conducerea actuală sunt mai afectate decât cele despre trecut.

Aceste serii arată că transformarea economică a anilor '90 nu a obținut acordul populației care a suportat-o, iar acest lucru se menține treizeci de ani mai târziu. Consecințele politice ale acestei situații apar în lecția 2.5.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele două citiri din caseta de interpretare. Ce criteriu de succes folosește fiecare și ce date ar fi necesare pentru a le departaja?
2. Pe baza tabelului de la punctul 6, formulați o explicație pentru diferența dintre România și Polonia. Indicați ce informații suplimentare v-ar trebui.
3. Calcul: dacă prețurile cresc de douăzeci și cinci de ori într-un an, ce se întâmplă cu valoarea reală a unei economii bănești depuse la începutul acelui an? Exprimați rezultatul în procente.
4. Discuție în clasă: schema împrumuturilor contra acțiuni a fost legală la momentul aplicării. Ce înseamnă asta pentru evaluarea ei istorică?
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce ați răspunde la întrebarea folosită de institutul Levada, dacă ați fi trăit în Rusia anilor '90, și argumentați cu date din lecție.