Lecția 2.5: Contestări. America Latină, Rusia, revoluțiile colorate

Deceniul care a urmat consensului economic descris în unitatea I a produs și primele contestări organizate ale acestuia. Lecția urmărește trei forme diferite: guvernele de stânga ajunse la putere prin alegeri în America Latină, recentralizarea puterii în Rusia și schimbările de regim prin proteste de stradă din statele foste sovietice.

1. Punctul de plecare#

Caracazo, 1989#

La 27 februarie 1989, în Venezuela, anunțarea unui pachet de măsuri convenit cu Fondul Monetar Internațional, care includea scumpirea carburantului și a transportului, a declanșat revolte în capitală și în alte orașe. Represiunea a produs, potrivit cifrelor oficiale, aproximativ trei sute de morți, iar estimările organizațiilor de apărare a drepturilor omului sunt de câteva ori mai mari. Evenimentul a rupt legitimitatea sistemului de partide existent.

Argentina, 2001#

Regimul de curs fix, care lega moneda de dolar din 1991, s-a prăbușit la sfârșitul lui 2001. Statul a limitat retragerile bancare, a intrat în incapacitate de plată pentru o datorie de peste 80 de miliarde de dolari și a schimbat cinci președinți în două săptămâni. Sărăcia a depășit jumătate din populație. Restructurarea datoriei, realizată în 2005, a fost acceptată de aproximativ trei sferturi dintre creditori, cu o reducere importantă a valorii titlurilor.

2. Valul roz#

3. Politici și rezultate#

• Transferuri condiționate¹: Programul brazilian Bolsa Família, început în 2003, plătea o sumă lunară familiilor sărace, condiționat de prezența copiilor la școală și de vaccinări. A ajuns la aproximativ douăsprezece milioane de familii în 2008 și la aproape paisprezece milioane în 2012. Programe asemănătoare au fost adoptate în aproape toate statele regiunii.
• Renegocierea rentei din resurse²: În mai 2006, Bolivia a modificat contractele din sectorul gazelor naturale, crescând partea care revine statului pentru cele mai mari zăcăminte. Veniturile bugetare din hidrocarburi s-au multiplicat în anii următori.
• Programe sociale finanțate din petrol: În Venezuela, rețeaua de programe numite misiuni a extins accesul la învățământ, la asistență medicală de bază și la alimente subvenționate.
• Rezultate măsurate: Sărăcia în America Latină, calculată de comisia economică a Națiunilor Unite pentru regiune, a scăzut de la aproximativ 44% din populație în 2002 la 28,8% în 2012. În Brazilia, coeficientul Gini a scăzut de la 0,59 în 2001 la 0,54 în 2013, într-una dintre puținele perioade în care inegalitatea a scăzut simultan cu creșterea economică.

4. Limitele modelului#

Finanțarea acestor programe a depins de prețul materiilor prime, ridicat de cererea chineză descrisă în lecția 2.4. Când prețurile au scăzut, după 2014, modelul a intrat în criză:

• Venezuela a suferit prăbușirea producției de petrol, hiperinflație și emigrarea a milioane de locuitori.
• Brazilia a intrat în recesiune în 2015, iar președinta aleasă în 2014 a fost destituită în 2016 prin procedură parlamentară.
• Argentina a revenit la programe cu Fondul Monetar Internațional.
• Bolivia a trecut printr-o criză politică în 2019, după alegeri contestate.

Diversificarea economiilor, obiectiv anunțat în perioada veniturilor mari, a fost realizată în mică măsură.

5. Reacția Statelor Unite#

• La 11 aprilie 2002, o tentativă de îndepărtare a lui Chávez de la putere a instalat pentru scurt timp un guvern condus de un reprezentant al patronatului. Administrația americană a recunoscut rapid noua conducere, apoi și-a schimbat poziția. Chávez a revenit la putere după două zile, prin mobilizare populară și prin intervenția unor unități militare.
• La summitul de la Mar del Plata, în 2005, proiectul zonei de liber schimb a celor două Americi, promovat de Statele Unite din 1994, a fost respins de Brazilia, Argentina, Venezuela și alte state.
• Statele din regiune au construit structuri proprii de cooperare, între care alianța bolivariană din 2004 și uniunea sud-americană din 2008.

6. Rusia după 2000#

Baza economică a acestei consolidări a fost prețul petrolului, în creștere continuă între 2003 și 2008. Veniturile au permis plata anticipată a datoriei externe și creșterea salariilor și a pensiilor, după deceniul descris în lecția 1.2.

La 10 februarie 2007, la conferința de securitate de la München, Vladimir Putin a criticat public ordinea internațională dominată de o singură putere și extinderea alianței nord-atlantice. Discursul este considerat momentul în care poziția rusă a fost formulată deschis.

În august 2008, după ciocniri în Osetia de Sud, armata rusă a intervenit în Georgia. Operațiunea a durat cinci zile și s-a încheiat cu recunoașterea de către Rusia a independenței celor două regiuni separatiste.

7. Revoluțiile colorate#

Activități și exerciții#

1. Definiți populismul folosind caseta din lecție. Aplicați definiția unui partid actual din România și stabiliți ce ideologie i se atașează.
2. Explicați legătura dintre prețul materiilor prime și durata programelor sociale din America Latină. Ce ar fi trebuit făcut pentru a rupe această legătură?
3. Comparați reacția internațională la alegerile contestate din Ucraina, în 2004, cu reacția la alte alegeri contestate din aceeași perioadă. Ce diferențe găsiți?
4. Dezbatere: un guvern ales obține sprijin popular și modifică regulile privind durata mandatelor. Ce argumente pot fi invocate de fiecare parte?
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce înseamnă, în vocabularul politic românesc de astăzi, cuvântul populist. Comparați cu definiția din lecție și indicați diferențele.