Sari la conținut
Unitatea a II-a. Hegemonie și contestare, 2001-2008 Lecția 2.5: Contestări. America Latină, Rusia, revoluțiile colorate

Lecția 2.5: Contestări. America Latină, Rusia, revoluțiile colorate

Deceniul care a urmat consensului economic descris în unitatea I a produs și primele contestări organizate ale acestuia. Lecția urmărește trei forme diferite: guvernele de stânga ajunse la putere prin alegeri în America Latină, recentralizarea puterii în Rusia și schimbările de regim prin proteste de stradă din statele foste sovietice.

1. Punctul de plecare

Caracazo, 1989

La 27 februarie 1989, în Venezuela, anunțarea unui pachet de măsuri convenit cu Fondul Monetar Internațional, care includea scumpirea carburantului și a transportului, a declanșat revolte în capitală și în alte orașe. Represiunea a produs, potrivit cifrelor oficiale, aproximativ trei sute de morți, iar estimările organizațiilor de apărare a drepturilor omului sunt de câteva ori mai mari. Evenimentul a rupt legitimitatea sistemului de partide existent.

Argentina, 2001

Regimul de curs fix, care lega moneda de dolar din 1991, s-a prăbușit la sfârșitul lui 2001. Statul a limitat retragerile bancare, a intrat în incapacitate de plată pentru o datorie de peste 80 de miliarde de dolari și a schimbat cinci președinți în două săptămâni. Sărăcia a depășit jumătate din populație. Restructurarea datoriei, realizată în 2005, a fost acceptată de aproximativ trei sferturi dintre creditori, cu o reducere importantă a valorii titlurilor.

2. Valul roz

Țara Conducător Anul preluării funcției Proveniență politică
Venezuela Hugo Chávez 1999 militar, conducător al unei tentative de lovitură de stat în 1992
Brazilia Luiz Inácio Lula da Silva 2003 sindicalist din industria metalurgică, fondator al Partidului Muncitorilor
Argentina Néstor Kirchner 2003 guvernator, provenit din partidul peronist
Uruguay Tabaré Vázquez 2005 medic oncolog, coaliția Frontul Larg
Bolivia Evo Morales 2006 conducător al sindicatului cultivatorilor de coca, primul președinte indigen
Ecuador Rafael Correa 2007 economist
Chile Michelle Bachelet 2006 medic, Partidul Socialist

3. Politici și rezultate

  • Transferuri condiționate1: Programul brazilian Bolsa Família, început în 2003, plătea o sumă lunară familiilor sărace, condiționat de prezența copiilor la școală și de vaccinări. A ajuns la aproximativ douăsprezece milioane de familii în 2008 și la aproape paisprezece milioane în 2012. Programe asemănătoare au fost adoptate în aproape toate statele regiunii.
  • Renegocierea rentei din resurse2: În mai 2006, Bolivia a modificat contractele din sectorul gazelor naturale, crescând partea care revine statului pentru cele mai mari zăcăminte. Veniturile bugetare din hidrocarburi s-au multiplicat în anii următori.
  • Programe sociale finanțate din petrol: În Venezuela, rețeaua de programe numite misiuni a extins accesul la învățământ, la asistență medicală de bază și la alimente subvenționate.
  • Rezultate măsurate: Sărăcia în America Latină, calculată de comisia economică a Națiunilor Unite pentru regiune, a scăzut de la aproximativ 44% din populație în 2002 la 28,8% în 2012. În Brazilia, coeficientul Gini a scăzut de la 0,59 în 2001 la 0,54 în 2013, într-una dintre puținele perioade în care inegalitatea a scăzut simultan cu creșterea economică.

4. Limitele modelului

Finanțarea acestor programe a depins de prețul materiilor prime, ridicat de cererea chineză descrisă în lecția 2.4. Când prețurile au scăzut, după 2014, modelul a intrat în criză:

  • Venezuela a suferit prăbușirea producției de petrol, hiperinflație și emigrarea a milioane de locuitori.
  • Brazilia a intrat în recesiune în 2015, iar președinta aleasă în 2014 a fost destituită în 2016 prin procedură parlamentară.
  • Argentina a revenit la programe cu Fondul Monetar Internațional.
  • Bolivia a trecut printr-o criză politică în 2019, după alegeri contestate.

Diversificarea economiilor, obiectiv anunțat în perioada veniturilor mari, a fost realizată în mică măsură.

5. Reacția Statelor Unite

  • La 11 aprilie 2002, o tentativă de îndepărtare a lui Chávez de la putere a instalat pentru scurt timp un guvern condus de un reprezentant al patronatului. Administrația americană a recunoscut rapid noua conducere, apoi și-a schimbat poziția. Chávez a revenit la putere după două zile, prin mobilizare populară și prin intervenția unor unități militare.
  • La summitul de la Mar del Plata, în 2005, proiectul zonei de liber schimb a celor două Americi, promovat de Statele Unite din 1994, a fost respins de Brazilia, Argentina, Venezuela și alte state.
  • Statele din regiune au construit structuri proprii de cooperare, între care alianța bolivariană din 2004 și uniunea sud-americană din 2008.

6. Rusia după 2000

Anul Măsura Efectul
2000-2001 preluarea controlului asupra principalelor televiziuni cu acoperire națională reducerea criticii televizate
2003 arestarea celui mai bogat om de afaceri din țară și destrămarea companiei sale petroliere avertisment adresat celorlalți proprietari de mari active
2004 trecerea de la alegerea guvernatorilor la numirea lor centralizarea administrativă
2006-2007 formularea conceptului de democrație suverană4 respingerea criteriilor externe de evaluare a regimului

Baza economică a acestei consolidări a fost prețul petrolului, în creștere continuă între 2003 și 2008. Veniturile au permis plata anticipată a datoriei externe și creșterea salariilor și a pensiilor, după deceniul descris în lecția 1.2.

La 10 februarie 2007, la conferința de securitate de la München, Vladimir Putin a criticat public ordinea internațională dominată de o singură putere și extinderea alianței nord-atlantice. Discursul este considerat momentul în care poziția rusă a fost formulată deschis.

În august 2008, după ciocniri în Osetia de Sud, armata rusă a intervenit în Georgia. Operațiunea a durat cinci zile și s-a încheiat cu recunoașterea de către Rusia a independenței celor două regiuni separatiste.

7. Revoluțiile colorate

Anul Statul Deznodământ
2000 Serbia înlăturarea lui Slobodan Miloșevici după alegeri contestate
2003 Georgia demisia președintelui Eduard Șevardnadze
2004 Ucraina repetarea turului al doilea al alegerilor prezidențiale, victoria candidatului opoziției
2005 Kârgâzstan înlăturarea președintelui Askar Akaev

Activități și exerciții

  1. Definiți populismul folosind caseta din lecție. Aplicați definiția unui partid actual din România și stabiliți ce ideologie i se atașează.
  2. Explicați legătura dintre prețul materiilor prime și durata programelor sociale din America Latină. Ce ar fi trebuit făcut pentru a rupe această legătură?
  3. Comparați reacția internațională la alegerile contestate din Ucraina, în 2004, cu reacția la alte alegeri contestate din aceeași perioadă. Ce diferențe găsiți?
  4. Dezbatere: un guvern ales obține sprijin popular și modifică regulile privind durata mandatelor. Ce argumente pot fi invocate de fiecare parte?
  5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce înseamnă, în vocabularul politic românesc de astăzi, cuvântul populist. Comparați cu definiția din lecție și indicați diferențele.

Note


  1. Transferul condiționat de venit este plata unei sume către o familie săracă, sub condiția îndeplinirii unor obligații verificabile, de regulă prezența copiilor la școală și controalele medicale periodice. Metoda a fost aplicată prima dată la scară națională în Mexic și s-a răspândit în peste douăzeci de state. ↩

  2. Renta din resurse desemnează diferența dintre prețul de piață al unei resurse naturale și costul extragerii ei. Împărțirea acestei diferențe între stat și companiile care extrag resursa se stabilește prin contract, prin redevențe și prin impozite. ↩

  3. Nativismul este poziția potrivit căreia statul trebuie să aparțină membrilor grupului național majoritar, iar prezența persoanelor considerate străine amenință omogenitatea acestuia. Cercetarea politică îl folosește ca element de definiție pentru partidele de extremă dreaptă contemporane. ↩

  4. Democrația suverană este formula folosită în Rusia din 2006 pentru a susține că fiecare stat își stabilește singur criteriile de funcționare democratică, fără evaluare din partea altor state sau organizații internaționale. ↩