Lecția 1.3: România în tranziție (1990-2000)

Deceniul care urmează lui decembrie 1989 este, în România, perioada în care se stabilesc regulile care vor funcționa timp de treizeci de ani: cine deține proprietatea industrială, cine controlează informația, cum ajung banii publici la firme private și cum se schimbă guvernele. Lecția urmărește aceste patru procese separat.

1. Puterea nouă și instrumentele ei#

Punctul 8 de la Timișoara#

Pe 11 martie 1990, un grup de participanți la revolta din Timișoara a publicat un document cu treisprezece puncte. Punctul 8 cerea interzicerea, pentru primele trei legislaturi, a candidaturii foștilor activiști de partid și a foștilor ofițeri de Securitate. Cererea a fost respinsă de conducerea Frontului Salvării Naționale. Ea rămâne utilă ca reper: participanții la evenimentele din decembrie identificaseră, în primele luni, problema pe care restul deceniului avea să o confirme.

Televiziunea#

Televiziunea Română a fost, până în 1993, singurul post cu acoperire națională. Antena 1 a început emisia în 1993, Pro TV în decembrie 1995. Legea audiovizualului a fost adoptată în 1992 și a înființat Consiliul Național al Audiovizualului¹, organism cu membri numiți politic.

În 1990, televiziunea publică a difuzat relatări care prezentau manifestanții din Piața Universității drept elemente turbulente și a transmis apelurile conducerii către muncitori. Reconstituirea acestor emisiuni se face astăzi din arhiva TVR și din presa scrisă a epocii.

Presa scrisă#

Ziare de opoziție au existat de la începutul lui 1990: România liberă, Dreptatea, revista 22, Zig-Zag. Cenzura formală a dispărut odată cu regimul. Controlul a funcționat prin alte mijloace: hârtia de ziar era distribuită de o structură de stat, tipografiile mari erau proprietate publică, iar rețeaua de difuzare depindea de aceleași structuri. Un tiraj se putea reduce prin întârzieri la aprovizionare și prin decizii ale tipografiei, fără nicio interdicție scrisă.

Mineriadele#

Frontul a folosit de mai multe ori muncitori aduși din alte orașe împotriva manifestațiilor din București:

Manifestația din Piața Universității începuse la 22 aprilie 1990 și a durat până la 13 iunie. Alegerile din 20 mai 1990 au fost câștigate de Ion Iliescu cu 85% și de FSN cu 66%, după care piața s-a golit în mare parte.

Bilanțul reținut în rechizitoriul procurorilor militari pentru zilele de 13-15 iunie 1990 cuprinde patru morți, aproximativ 1.300 de răniți și peste 1.200 de persoane lipsite ilegal de libertate. Evidența comisiei parlamentare de anchetă a consemnat șase decese și 746 de răniți.

Ce a decis justiția#

Ancheta a început în 1997, la cererea asociațiilor victimelor, a fost întreruptă și reluată de mai multe ori, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul român să o continue. În 2017, procurorii militari au trimis în judecată paisprezece persoane pentru infracțiuni contra umanității, între care Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și Miron Cozma. În 2019, Înalta Curte a restituit dosarul Parchetului. Un nou rechizitoriu a fost întocmit în 2025. Nicio condamnare definitivă nu a fost pronunțată. Ion Iliescu a murit la 5 august 2025 și a primit funeralii de stat.

Continuitatea partidului la guvernare#

Frontul s-a scindat în 1992. Aripa condusă de Ion Iliescu, Frontul Democrat al Salvării Naționale, a câștigat alegerile din septembrie 1992 și s-a redenumit Partidul Democrației Sociale din România în 1993. Guvernul Nicolae Văcăroiu (1992-1996) s-a sprijinit pe o înțelegere parlamentară cu Partidul Unității Naționale Române, Partidul România Mare și Partidul Socialist al Muncii. Aripa condusă de Petre Roman a devenit Partidul Democrat și a ajuns, în 1996, în coaliția adversă.

2. Economia: privatizare, cupoane, scheme piramidale#

Cadrul legal#

Legea 15/1990 a transformat întreprinderile de stat în societăți comerciale și regii autonome. Legea 58/1991 a stabilit transferul gratuit către populație a 30% din capitalul social al societăților comerciale, prin certificate de proprietate, și vânzarea restului prin Fondul Proprietății de Stat². Cele cinci Fonduri ale Proprietății Private au devenit ulterior Societăți de Investiții Financiare.

Cuponiada#

Legea 55/1995 a accelerat programul și a emis cupoane nominative de privatizare, cu valoare nominală de 975.000 de lei, pentru cetățenii care împliniseră 18 ani până la 31 decembrie 1995. Aproximativ 18 milioane de persoane au devenit acționari.

Rezultatul practic: în lipsa unei piețe de capital funcționale și a informației despre întreprinderi, o mare parte dintre certificate și cupoane au fost vândute la prețuri mici către intermediari. Acțiunile rămase s-au depreciat prin inflație. Proprietatea s-a concentrat, iar ideea că fiecare cetățean primește o parte din avuția națională a rămas fără efect economic pentru majoritatea beneficiarilor.

O metodă paralelă, MEBO³, a transferat întreprinderi către salariații lor. Între 1993 și 1996 au fost vândute astfel 837 de societăți, adică aproximativ 29% din totalul privatizărilor din perioadă.

Caritas, SAFI, FNI#

Trei elemente comune explică amploarea acestor cazuri: absența unei legislații privind fondurile de investiții în prima parte a deceniului, acoperirea politică (schema din Cluj⁴ a funcționat cu sprijinul public al primarului de atunci, iar unii dintre administratorii SAFI erau politicieni în funcție), și implicarea unei instituții de stat în cazul FNI, prin garanția acordată de Casa de Economii și Consemnațiuni. Statul a fost obligat ulterior să acopere o parte din pagube.

Dezindustrializarea#

Recesiunea din 1997-1999 a anulat recuperarea obținută între 1993 și 1996. Programul de restructurare minieră din 1997 a oferit plăți compensatorii pentru disponibilizări voluntare, iar sumele s-au consumat, în multe cazuri, în câteva luni, fără să apară locuri de muncă alternative în zonele afectate.

Migrația#

Plecarea la muncă în străinătate a devenit soluția principală. Ridicarea obligativității vizelor pentru spațiul Schengen, în ianuarie 2002, a transformat un fenomen limitat într-unul de masă. Efectele, inclusiv remitențele și depopularea, sunt tratate în lecția 2.3.

3. Opoziția ajunge la putere#

Convenția Democratică Română a reunit partidele istorice, organizații civice și, în anumite perioade, formațiuni ale minorității maghiare. A pierdut alegerile din 1992 și le-a câștigat pe cele din noiembrie 1996, când Emil Constantinescu l-a învins pe Ion Iliescu în turul al doilea. Coaliția de guvernare a cuprins CDR, Uniunea Social-Democrată și UDMR.

Guvernarea 1996-2000 a produs:

• accelerarea privatizărilor și închiderea unor mari întreprinderi de stat;
• împărțirea funcțiilor din administrație și din companiile de stat între partidele coaliției, după o formulă numită public „algoritmul”;
• prăbușirea Bancorex în 1999, cu costuri publice de ordinul miliardelor de dolari, urmată de reorganizarea sistemului bancar de stat;
• patru prim-miniștri în patru ani și conflicte permanente în interiorul coaliției.

La alegerile din noiembrie 2000, CDR 2000 a rămas sub pragul electoral și a ieșit din Parlament. Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, principala componentă, nu a mai revenit niciodată în legislativ prin forțe proprii. Ion Iliescu a fost reales președinte, iar în turul al doilea contracandidatul său a fost Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, formațiune care a obținut locul al doilea în Parlament.

4. Tabel cronologic#

Activități și exerciții#

1. Explicați de ce controlul asupra hârtiei de ziar și asupra tipografiilor a fost, în anii '90, un instrument politic. Ce urme lasă acest tip de control în documente?
2. Comparați cele două bilanțuri ale zilelor de 13-15 iunie 1990, cel al comisiei parlamentare și cel al procurorilor militari. Formulați ipoteze care ar putea explica diferența.
3. Calcul: un cupon de privatizare avea valoare nominală de 975.000 de lei în 1995. Căutați rata inflației din anii următori și estimați ce valoare reală mai avea suma în anul 2000.
4. Dezbatere pe două grupe, pornind de la caseta de interpretare privind anul 1996.
5. Temă: intervievați o persoană care a fost adult în anii '90 și notați în spațiul de mai jos ce anume își amintește despre privatizarea întreprinderii la care lucra sau despre schemele financiare ale perioadei. Comparați relatarea cu datele din lecție.