Lecția 2.3: Extinderea NATO și a Uniunii Europene

Între 1999 și 2007, aproape toate statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est au intrat în cele două structuri occidentale. Lecția urmărește condițiile aderării, rezultatele măsurabile după douăzeci de ani și disputa privind asigurările date conducerii sovietice în 1990.

1. Extinderea NATO#

Motivul invocat de statele care au cerut aderarea a fost garanția de securitate prevăzută de articolul 5 al tratatului. Pentru România, aderarea a fost obiectiv declarat al tuturor guvernelor de după 1996 și a fost legată direct de sprijinul acordat operațiunilor americane, subiect tratat în lecția 2.2.

2. Extinderea Uniunii Europene#

Condițiile de aderare au fost stabilite la Copenhaga, în 1993: instituții stabile care garantează democrația și statul de drept, economie de piață funcțională, capacitatea de a prelua obligațiile care decurg din calitatea de membru.

Negocierile s-au purtat pe capitole, fiecare acoperind un domeniu al legislației europene, numită în ansamblu acquis comunitar¹. Zece state au aderat în 2004, iar România și Bulgaria în 2007, după închiderea negocierilor în decembrie 2004 și semnarea tratatului în aprilie 2005. Pentru cele două state a fost instituit un mecanism de cooperare și verificare în domeniul justiției, care a funcționat din 2007 până în 2023.

3. Ce a cerut aderarea#

• Restructurarea industriei: Regulile privind ajutorul de stat au impus închiderea sau vânzarea întreprinderilor care funcționau cu pierderi acoperite din buget. Combinatul siderurgic de la Galați a fost vândut în 2001, compania petrolieră națională în 2004, cea mai mare bancă comercială de stat în 2005.
• Adoptarea legislației europene în domenii care privesc direct producția: siguranța alimentară, normele de mediu, standardele tehnice. Micii producători agricoli au fost afectați de cerințele privind abatoarele și laptele.
• Reforma justiției și lupta împotriva corupției, evaluate anual prin mecanismul de verificare.
• Măsuri punctuale, între care moratoriul asupra adopțiilor internaționale, impus în 2001 la cererea Parlamentului European.

4. Ce s-a obținut#

Convergența³ măsurată prin acest indicator plasează România, în 2024, aproape de nivelul Poloniei și al Cehiei, cu cel mai rapid ritm de recuperare din ultimul deceniu la nivelul Uniunii.

5. Cine câștigă și cât#

Beneficiile nu sunt distribuite egal între statele membre și nici între categoriile de populație din același stat.

• Companiile cu capital străin realizează peste 70% din exporturile de bunuri ale României și au o productivitate pe angajat mult superioară mediei.
• Veniturile repatriate de aceste companii către firmele-mamă, formate în principal din dividende, au fost de aproximativ 12 miliarde de euro în fiecare dintre anii 2023 și 2024. Aportul de capital nou, fără profitul reinvestit, a fost în aceiași ani de 1,5-2 miliarde de euro.
• Soldul net al relației bugetare cu Uniunea, adică diferența dintre fondurile primite și contribuția plătită, se situează sub valoarea veniturilor repatriate.

Structura de producție predominantă, cunoscută sub numele de lohn⁴, plasează în România fazele cu valoare adăugată mică, iar proiectarea, marca și distribuția rămân în statele de origine ale companiilor.

6. Migrația și demografia#

Ridicarea obligativității vizelor pentru spațiul Schengen, în ianuarie 2002, a precedat aderarea cu cinci ani și a produs cea mai mare parte a efectului.

Plecările au fost concentrate în categoriile de vârstă active și în anumite profesii, între care personalul medical. Costul formării acestora a fost suportat de bugetul public român, iar rezultatul a fost transferat către sistemele de sănătate din alte state membre. În Republica Moldova, remitențele au depășit un sfert din produsul intern brut, cel mai ridicat nivel din Europa.

7. Percepția: 2004 și astăzi#

La momentul aderării, sprijinul pentru integrare depășea 70% în majoritatea statelor candidate din regiune, iar în România se situa printre cele mai ridicate din Europa. Aderarea era prezentată public ca încheiere a perioadei de tranziție.

Situația de astăzi este diferită de la un stat la altul:

• Regatul Unit a părăsit Uniunea în 2020, după referendumul din 2016, primul caz de retragere.
• În mai multe state membre au ajuns la guvernare partide care contestă transferul de competențe către instituțiile europene.
• Sprijinul pentru apartenența la Uniune rămâne ridicat în România, în paralel cu creșterea unui vot de orientare suveranistă, tratat în lecția 4.7.

Această schimbare de percepție are surse identificabile: criza financiară și austeritatea din lecțiile 3.1 și 3.2, criza migrației din 2015 și diferența dintre ritmul convergenței promise și cel realizat.

Activități și exerciții#

1. Comparați cele două citiri privind asigurările din 1990. Ce tip de document ar fi necesar pentru a tranșa disputa?
2. Pe baza secțiunii 5, calculați raportul dintre veniturile repatriate anual și soldul bugetar pozitiv al relației cu Uniunea. Ce arată și ce nu arată acest raport?
3. Identificați o întreprindere din localitatea sau din județul vostru care s-a închis sau a fost vândută în perioada 1997-2007. Aflați ce s-a invocat la momentul deciziei.
4. Dezbatere: emigrarea personalului medical este o consecință a libertății de circulație. Ce măsuri poate lua un stat pentru a o compensa, fără a limita această libertate?
5. Temă: scrieți în spațiul de mai jos ce s-a schimbat în localitatea voastră după 2007 și ce a rămas la fel. Indicați, pentru fiecare element, ce sursă ar confirma observația.